Bucureşti

Preluarea puterii în revoluţia din decembrie 1989

2008-12-18T07:57:52-07:00

După fuga lui Ceauşescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în Bucureşti, precedat de o stare de euforie generală. Mulţimile descătuşate invadeaza Comitetul Central iar birourile oficialilor comunişti sunt vandalizate. Ţintele preferate sunt portretele dictatorului şi lucrările acestuia şi ale soţiei lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă şi dispreţ.

La puţin timp după aceea, în jurul orei 12, Televiziunea Română îşi reia emisia. Mircea Dinescu şi Ion Caramitru apar, în fruntea unui grup de revoluţionari, anunţând exaltaţi fuga dictatorului. Haosul din Bucureşti cuprinde întreaga ţară iar desfăşurarea ulterioară a evenimentelor lasă în continuare loc interpretărilor, fiind departe de a fi elucidate în amănunt. Se creează guverne, în care pe lângă revoluţionari se regăsesc membrii de frunte ai P.C.R. Mulţimea doreşte o structură politică fără comunişti, moment în care, de undeva apar asasini din umbră, care pornesc un adevărat carnagiu. Ei primesc eticheta de terorişti, armata este chemată să apere revoluţia, care a învins. De la Televiziune sunt transmise informaţii neverificate, contradictorii, care menţin psihoza acestor terorişti şi situaţia confuză. Se vor înregistra numeroşi morţi şi răniţi, pagube materiale. Seara au avut loc lupte înverşunate la Aeroportul Internaţional Otopeni între trupe trimise să lupte una împotriva alteia, spunându-li-se că se confruntă cu terorişti. Conform unei cărţi a gardianului lui Ceauşescu, locotenentul-colonel de Securitate Dumitru Burlan, generalii care erau implicaţi în lovitura de stat condusă de generalul Victor Stănculescu încercau să creeze scenarii fictive cu terorişti, cu scopul de a induce teama şi de a aduce armata de partea conspiratorilor.

Totuşi, procesul de preluare a puterii de către noua structură politică Frontul Salvării Naţionale (FSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eşalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat. Forţele considerate a fi loiale fostului regim (asimilate "teroriştilor") au deschis focul asupra mulţimii şi au atacat puncte vitale ale vieţii socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum şi Casa Scânteii (centrul naţional al mass mediei tipărite, care are un rol similar şi astăzi, sub numele de Casa Presei Libere) şi oficiile poştale din cartierul Drumul Taberei; Piaţa Palatului; Universitatea şi Piaţa Universităţii (una dintre principalele intersecţii ale oraşului); aeroporturile Otopeni şi Băneasa; spitale şi Ministerul Apărării.

Pe parcursul nopţii dintre 22 decembrie şi 23 decembrie, bucureştenii au rămas pe străzi, în special în zonele aflate sub asediu, ca să lupte (în cele din urmă câştigând, chiar cu preţul vieţii multor tineri) cu un inamic periculos. Cu armate de ambele tabere, s-au iscat lupte adevărate, soldate cu victime reale. În acea noapte, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de şenilele unui tanc în Piaţa Palatului, la Bucureşti. La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri şi câteva unităţi paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii.

Concomitent, veneau mesaje de sprijin din toate colţurile lumii: SUA (preşedintele George H. W. Bush), URSS (preşedintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, şi Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluţiei şi viitor preşedinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franţa (preşedintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) şi RSS Moldovenească.

Identitatea "teroriştilor" rămâne învăluită în mister până în ziua de azi. Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în momentul de faţă de comiterea unor acte de "terorism" în cadrul revoluţiei din 1989, iar acest fapt a ridicat multe suspiciuni despre relaţia dintre "terorişti" şi noul guvern.

Acest articol este licenţiat sub GNU Free Documentation License. Foloseşte materiale din Wikipedia.

Omagiu Nichita Stănescu, Bucureşti, 13 decembrie 2008

2008-12-14T16:40:05-07:00

Casa Vernescu, sediul Uniunii Scriitorilor din România, Bucureşti, locul de comemorare a lui Nichita Stănescu, 13 decembrie 2008

Revoluţia română din 1989 în Bucureşti

2008-12-10T16:48:01-07:00

Evenimentele din Timişoara au fost descrise în jurnalele de ştiri ale radiourilor Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate clandestin de către români, precum şi de către studenţii care se întorceau acasă pentru sărbătorile de Crăciun.

În 17 decembrie 1989, Ceauşescu a obţinut din partea CPEx aprobarea folosirii forţei pentru înăbuşirea revoluţiei de la Timişoara. Mai târziu în acea zi, Ceauşescu a plecat într-o vizită în Iran, lăsând sarcina rezolvării revoltei de la Timişoara în mâna soţiei sale şi a altor apropiaţi.

Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceauşescu descoperă în ţară o situaţie deteriorată. La ora 19:00 pe 20 decembrie, el a dat o declaraţie televizată dintr-un studio TV situat în interiorul clădirii Comitetului Central, în care i-a etichetat pe cei care protestau la Timişoara ca duşmani ai Revoluţiei Socialiste.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie, Ceauşescu a convocat o adunare de o sută de mii de oameni şi i s-a adresat condamnând răscoala de la Timişoara. Vorbind de la balconul Comitetului Central (CC), Ceauşescu a evocat o serie de realizări ale "Revoluţiei Socialiste" şi ale "Societăţii socialiste multilateral dezvoltate" din România. Populaţia, totuşi, a rămas indiferentă, doar rândurile din faţă sprijinindu-l pe Ceauşescu cu scandări şi aplauze. Lipsa sa de înţelegere a evenimentelor şi incapacitatea de a trata situaţia au ieşit din nou în evidenţă când a oferit, într-un act de disperare, creşterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, şi a continuat să laude realizările "Revoluţiei Socialiste", neînţelegând că altă revoluţie se desfăşura chiar în faţa sa.

Mişcări bruşte venind de la periferia adunării şi sunetul unor petarde au transformat manifestaţia în haos. Speriată la început, mulţimea a încercat să se împrăştie. O parte dintre participanţii la adunare s-au regrupat lângă hotel Intercontinental şi au început o manifestaţie de protest care apoi a devenit revoluţie.

Ceauşescu, soţia sa, precum şi alţi oficiali şi membri ai CPEx s-au panicat, iar Ceauşescu s-a întors în interiorul clădirii CC. Transmisiunea directă a mitingului a fost întreruptă, dar oamenii care se uitau la televizor văzuseră destul ca să îşi dea seama că se întâmpla ceva neobişnuit.

Încercările ulterioare ale cuplului Ceauşescu de a recâştiga controlul mulţimii folosind formule ca "Alo, alo" sau "Staţi liniştiti la locurile voastre" au rămas fără efect. Mulţimea a plecat pe străzi, aducând capitala, la fel ca Timişoara şi alte oraşe importante, în dezordine. Oamenii strigau sloganuri anticomuniste şi anticeauşiste: "Jos dictatorul!", "Moarte criminalului!", "Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!", "Ceauşescu cine eşti/Criminal din Scorniceşti". În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universităţii Bucureşti, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.

24 decembrie, Piaţa Palatului

Cu trecerea timpului, tot mai mulţi oameni ieşeau în stradă. Curând, protestatarii - neînarmaţi şi neorganizaţi - au fost întâmpinaţi de soldaţi, tancuri, TAB-uri, ofiţeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) şi ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile. Se trăgea asupra mulţimii de pe clădiri, străzi laterale şi din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împuşcare, înjunghiere, maltratare, strivite de vehiculele armatei (un TAB a intrat în mulţime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau mulţimea cu jeturi de apă puternice iar miliţia bătea şi aresta oamenii. Protestatarii au reuşit să construiască o baricadă de apărare în faţa restaurantului Dunărea, care a rezistat până la miezul nopţii, dar a fost în cele din urmă doborâtă de forţele guvernamentale. Focuri de armă continue s-au auzit până la 3:00 dimineaţa, oră la care supravieţuitorii au părăsit străzile.

Dovezi despre evenimentele din acea zi se află în fotografiile făcute de elicopterele trimise să survoleze zona şi de turiştii aflaţi în turnul hotelului Intercontinental, aflat lângă Teatrul Naţional Bucureşti şi peste drum de Universitate.

Acest articol este licenţiat sub GNU Free Documentation License. Foloseşte materiale din Wikipedia.

Deficitul bugetar al Romaniei

2008-11-14T03:29:39-07:00

Fig. 21 - Evolutia deficitului bugetar 2005-2008

In ultimii 3 ani deficitul bugetar a crescut de la 0.8 % din PIB in 2005 la 2,63 % in 2007. Pentru 2008 deficitul bugetar a fost stabilit la 2,7 % din PIB iar politica fiscala din acest an trebuie sa mentina procesul de dezinflatie si sa mentina deficitul bugetar sub limita de 3%..

Anul 2008 este unul electoral si cresterea deficitului bugetar in Romania reprezinta un motiv serios de ingrijorare. Comisia Europeana (CE) considera ca este improbabil ca Romania sa echilibreze bugetul pana in 2011 si cere reduceri mai ample ale deficitului in 2008 si in anii urmatori, potrivit unui proiect al CE de evaluare a programului fiscal pe termen lung al autoritatilor de la Bucuresti.

"Cresterea deficitului in Romania, dupa aderarea la Uniunea Europeana, si volatilitatea sunt motive serioase de ingrijorare", a afirmat Joaquin Almunia, Comisiarul UE pentru afaceri monetare, la o conferinta de presa la Bruxelles.

El a spus ca Romania trebuie sa stabileasca tinte bugetare mai sanatoase pentru a evita incalcarea prevederilor Pactului de Stabilitate si Crestere. Totodata, Romania trebuie sa tina sub control deficitul extern si presiunile inflationiste, care pun in pericol stabilitatea macroeconomica si financiara.

Pentru a adopta euro, Romania trebuie sa reduca inflatia si sa mentina deficitul bugetar sub 3% din Produsul Intern Brut (PIB). (2)

Nota:

[2] JoaquÃn Almunia, Cresterea deficitului bugetar in Romania reprezinta un motiv serios de ingrijorare, Ziarul Financiar, 20 ianuarie 2008

Video: Tariceanu: Inflatia poate depasi anul viitor 10

Criza imobiliară în România, 2008

2008-10-26T07:51:47-06:00

După un calm relativ în anii 1990 România a înregistrat, începând cu 2002, o creştere dramatică a preţului la imobiliare. Între 2002-2007 preţul mediu pentru un apartament vechi, construit în era comunistă, a crescut de 10 ori (1000%), de la 10.000 la 100.000 euro. Astăzi unele apartamente în zona centrală a Bucureştiului au preţuri comparabile cu cele din Paris sau Londra, şi aproape fiecare oraş mai mic are un preţ mediu la imobiliare care rivalizează cu preţurile în oraşe similare din Uniunea Europeană.

Piaţa românească este atipică. Contrar cu ceea ce s-a întâmplat în Ungaria, Polonia sau Cehia după integrarea în Uniunea Europeană (unde preţurile au staţionat), după integrarea României în Uniunea Europeană în 2007 preţurile au sărit brusc cu cca. 20%.

Cauze

Este foarte greu de stabilit exact cauzele acestei creşteri. Printre cele mai citate cauze sunt:

dezvoltarea sistemului bancar, care a făcut posibilă o ofertă deosebit de atractivă la împrumuturi )aproape imposibil de obţinut în România înainte de 2002);
cca. 2,5 milioane de români au început să lucreze în străinătate (în special în Italia şi Spania), obţinînd astfel banii necesari pentru cumpărarea de apartamente în România;
creşterea ecopnomică (cca. 6% anual începând cu 2002) şi un salariu net mediu crescut (de la 100 euro în 2002 la 350 euro în august 2007);
o ofertă săracă şi o mare cerere; între 1989-2005 s-au construit extrem de puţine apartamente noi România.

Critici ai cauzelor prezentate

Există critici conform cărora unele din cauzele prezentate nu se susţin:

Deşi oferta de credite se regăseşte în prezent în portofoliul tuturor băncilor, puţini români pot fi în fapt creditaţi, salariul mediu fiind prea mic;
Marea majoritate a românilor care lucrează în străinătate câştigă puţin, în slujbe fără o mare calificare (construcţii, etc.) şi ar fi imposibil pentru astfel de lucrători să obţină suficient de mulţi bani pentru a-şi cumpăra proprietăţi în România;
Cererea nu este chiar aşa de mare şi nu a crescut conform estimărilor de piaţă optimiste: populaţia României continuă să stagneze întrucât românii au migrat în masă în alte ţări (începând din 1 ianuarie 2007 România fiind membră a UE, uşurând plecarea românilor în Franţa, germania sau Anglia), generaţia de ceauşei (copii născuţi în număr foarte mare în anii 70 prin politica din epoca Ceauşescu) este acum matură şi aceştia au deja propriile lor proprietăţi, iar eventualii emigranţi din India sau Pakistan care vin în România în căutarea de noi locuri de muncă sunt prea săraci pentru a-şi cumpăra porpriile proprietăţi.

Argumente neoficioase

Pe lângă argumentele economice "ştiinţifice", oamenii obişnuiţi din România cred că această creştere a fost posibilă şi datorită:

necesităţii de a spăla bani a diferiţilor politicieni, oameni de afaceri corupţi, etc.; oricum, unele reglementări adoptate după 2004 au îngreunat procesul de spălare a banilor;
inflaţia determinată de agenţiile imobiliare: înainte de 2002 erau foarte puţine agenţii imobiliare active în România, dar azi numărul lor este de cca. 10.000; întrucât nu există reglementări specifice şi un cod deontologic pentru profesiunea de agent imobiliar (practic, oricine poate practica meseria de agent imobiliar), mulţi astfel de agenţi imobiliari cresc în mod artificial oferta de preţuri ale proprietarilor.

Linkuri

Romania and the Property Market Articol de Antonis Loizou, FRICS
[1] Romania: preţirile proprietăţilor au crescut cu 414 %
[2] Romania: preţurile proprietăţilor în expansiune

(Inspirat din Wikipedia)

Video: Reguli mai stricte pentru piata imobiliara. Cumparatorii in avantaj!

Bursa de Valori Bucureşti (BVB)

2008-10-24T06:09:09-06:00

Bursa de Valori Bucureşti (BVB) are sediul în Bucureşti, România.

Istoric

Pe data de 1 Decembrie 1882 are loc deschiderea oficială a Bursei de Valori Bucureşti. De-a lungul timpului bursa a fost afectată de evenimentele social-politice. Activitatea BVB este întreruptă începând cu anul 1941, timp de 5 decenii rămânând închisă.

În anul 1995 are loc reînfiinţarea Bursei, prima tranzacţie având loc pe 20 Noiembrie 1995. De atunci ea se află într-o dezvoltare continuă.

Anul 2005 este anul în care BVB absoarbe Bursa Electronică RASDAQ.

Pe 14 Februarie 2008, la bursă se listează prima companie internaţională: Erste Bank.

În luna octombrie 2008, până în data de 24 octombrie, tranzacţiile la Bursa de Valori Bucureşti au fost suspendate de trei ori datorită depăşirii pragului de variaţie de 12% a indicelui BET.

Structură

Bursa este împărţită în două categorii: Categoria I şi Categoria II (numită şi categorie de bază). În funcţie de criteriile îndeplinite, o acţiune poate fi listată la una din cele două categorii.

Tot în structura bursei intră şi patru indici:

BET (Bucharest Exchange Trading), a fost primul indice al BVB. Momentan conţine cele mai lichide 10 societăţi exceptand societăţile de investiţii financiare din indicele BET-FI;
BET-C (BET Composite), cuprinde toate societăţile listate la BVB exceptand societăţile de investiţii financiare din indicele BET-FI;
BET-FI cuprinde cele cinci mari societăţi de investiţii create prin Programul de Privatizare în Masă;
ROTX (Roumanian Traded Index) cuprinde aşa numitele societăţi blue chips.

Linkuri

Site-ul oficial BVB

Acest articol este licenţiat sub GNU Free Documentation License. Foloseşte materiale din Wikipedia.

Video: Bursa de la Bucuresti, afectata de socul international financiar

Cum stă treaba cu Consiliile de Administraţie

2008-10-14T06:39:53-06:00

Un membru PNL din Bucureşti, un tânăr de cca 25 ani, care nu a lucrat niciodată, era foarte supărat cu ceva timp în urmă că i s-a promis că va ajunge membru în Consiliul de Administraţie a unei mari firme cu capital majoritar de stat, şi încă nu a ajuns pe acest post. Întrebat de un prieten: "Bine mă, da' ce te faci după ce ajungi acolo, că habar nu ai despre ce vorbesc ăia acolo?", tânărul nostru membru PNL a răspuns nonşalant: "Lasă mă că mi-au spus alţii cum e pe-acolo, nu trebuie decât să ridici mâna din când în când".

Zilele Bucureştiului - circ şi pâine

2008-09-21T04:57:08-06:00

În Bucureşti şi oraşele foarte mari este mai puţin vizibil, deşi mult mai accentuat, fenomenul. Cel mai bine se observă în oraşele mici de provincie, şi chiar în satele şi comunele care îşi serbează cu mândrie propria zi.

Circ şi pâine.

De o parte, marea mulţime căreia i se aruncă toate ingredientele necesare drogului social: muzică, mâncare, mult zgomot, discursuri, artificii, etc.

De cealaltă parte, casta familiilor celor la putere. Nu se amestecă cu mulţimea, cu "norodul". O tratează în cel mai bun caz cu indiferenţi. Iar dacă se amestecă cumva în gloată, nu o fac pentru că le face plăcere, ci ca un favor, sau ca o purificare personală (mai nou, se numeşte "baie de mulţime").

Asta în cazul în care intră cumva în arena circului. Şi intră, cei care sunt conştienţi că de gloata aceea depinde viitoarea lor putere.

Pentru ei, cei din castă, are grijă Primăria să le organizeze un festin separat, pe banii publici.

Cel mai rău, mai umilitor, este, aşa cum am văzut într-o comună din Dolj, când acest festin al castei locale este organizat separat dar nu departe de locul în care se distrează norodul. Probabil din plăcerea de a simţi mai bine diferenţa dintre "ei" şi gloată.

Se mişcă prin gloată şi oameni care reuşesc să îşi asigure prin forţe proprii un trai decent şi îi doare-n cot de diferenţele sociale create cu această ocazie de cei din castă. Care se bucură pur şi simplu de orice prilej de viaţă, şi nu îi interesează nici puterea, nici problemele sociale ale celorlalţi.

Dar marea majoritate a oamenilor din mulţime acceptă aceste festivităţi ca pe un drog, pentru a uita de viaţa de zi ci zi. Pentru câteva zile nu mai există facturi neplătite, sărăcia de acasă o schimbă cu strălucirea zgomotoasă a străzilor, iar certurile familiale sunt înlocuite cu muzica oferită cu generozitate calculată de pe estradele construite ad-hoc.

Şi artificiile. Să nu le uităm. Acestea joacă un rol foarte important în memoria ulterioară a participanţilor la festivităţi. Toţi vor povesti ulterior ce bine s-au distrat ei la aceste serbări dar, dacă îi întrebi cum anume s-au distrat, cei mai mulţi îţi vor descrie, cu semne de exclamare după fiecare cuvânt, cât de frumos a fost spectacolul de artificii.

La mulţi ani, Bucureşti!