obiective

Cod de conduita pentru comertul electronic

2009-01-03T08:15:44-07:00

Scopul acestui cod de conduita

Acest cod de conduita are ca scop cresterea sigurantei si increderii consumatorilor in comertul electronic din Romania. Codul propus va incuraja dezvoltarea comertului electronic si a unui marketing direct decent.

Obiectivele acestui cod de conduita

Acest cod va permite comerciantilor ce-si desfasoara activitatea on-line, prin adoptarea lui, o crestere a increderii consumatorilor si deci dezvoltarea afacerii. Prin adoptarea lui la nivel national vom raspunde directivelor Europene cu privire la comertul la distanta si comertul electronic care incurajeaza in mod explicit dezvoltarea de unui cod de conduita. Acest set de norme se va aplica comerciantilor care ofera informatii online ca parte integranta a procesului de vanzare sau de marketing.

1. Transparenta operationala.

Consumatorul trebuie sa aibe incredere ca informatiile privind furnizorul de servicii ca si infomatiile despre cum sa poata fi accesate serviciile acestui furnizor vor fi usor accesibile pe site.

Fiecare furnizor de servicii de comert electronic trebuie sa furnizeze urmatoarele informatii care vor fi accesibile in mod permanent, de catre consumatorii ce ii viziteaza site-ul:

- numele persoanei fizice autorizate sau denumirea companiei ce administreaza site-ul si datele din registrul comertului/numarul de identificare fiscala

- adresa postala, fizica a sediului unde se desfasoara activitatea

- numerele de telefon, adresele de e-mail, si alte informatii de contact pentru a asigura dreptul consumatorilor la:

o orice plangere sau serviciu post vanzare

o a cere dezabonarea de la listele de marketing direct, newsletter-e

o a cere informatii despre produsele si serviciile oferite spre vanzare de comerciant

2. Ofertele comerciale si informatiile contractuale

Consumatorul trebuie sa poata vizualiza inainte de acceptarea contractului (achizitia bunurilor) informatiile comerciale si cele contractuale, termenii acestora trebuie sa fie clari si fara echivoc.

Setul de informatii minime ce trebuie prezentat pe site trebuie sa contina:

- identitatea, adresa postala si alte informatii de contact relevante ale furnizorului, in asa fel incat acesta sa fie clar identificat

- caracteristicile principale ale produslui sau serviciului ofertat, in termeni calitativi cat si cantitativi

- termenii financiari: pretul si taxele suplimentare (de transport, de operare, de asigurare, etc), orice alte costuri suplimentare

- termenii generali ai ofertei si orice restrictie, daca se aplica

- durata de valabilitate a ofertei daca este cazul

- modul de livrare a produslui sau serviciului oferit

- existenta si conditiile prin care utilizatorul isi poate exercita dreptul de a renunta la produsul/serviciul oferit, conditiile de returnare a acestuia, ca si modul de recuperare a banilor de catre utilizator

- modul si conditiile de terminare a contractului, acolo unde nu se specifica durata acestuia sau ea depaseste un an de zile

- datele de contact complete ale departamentului de service si ale celui de relatii cu publicul

- informatii despre garantie si despre serviciile oferite dupa vanzare

- modul de plata, utilizatorul putand alege acolo unde este cazul (ramburs, card bancar, ordin de plata, etc)

- trustlabel-uri/trustmark-uri aplicabile

Furnizorul de servicii de comert electronic trebuie sa prezinte clar pasii ce trebuie urmati de consumator pentru a achizitiona produsele sau serviciile comercializate. In orice moment al acestui proces consumatorul trebuie sa poata fi capabil sa-si corecteze datele introduse si/sau sa intrerupa acest proces din vointa proprie, fara conditionari si fara a se furniza explicatii.

La sfarsitul acestui proces comerciantii trebuie sa asigure verificarea datelor de catre consumator de doua ori, o data pentru a verifica exactitatea produselor ce vor fi comandate, si a doua oara pentru confirmarea finala. Confirmarea primirii comenzii de catre furnizor trebuie sa ajunga in maxim 24 de ore la consumator si trebuie sa includa datele comenzii precum produsele si pretul acestora, taxele si costurile aditionale, ca si informatiile despre conditiile privind returnarea produselor, modul in care se poate contacta departamentul de relatii cu clientii si cel de service, si modul de intrerupere a contractului.

Furnizorii trebuie sa fie de acord sa livreze bunurile si serviciile in perioada convenita de comun acord cu consumatorul sau intr-o perioada ce nu va depasi 30 de zile, din momentul in care clientul a transmis comanda.

Daca din anumite motive produsele au devenit indisponibile si comanda nu se poate livra, trebuie sa anunte clientul si sa propuna acestuia o noua data pentru finalizarea contractului sau furnizarea produselor. Daca din motive obiective comerciantului ii este imposibil de a livra comanda, clientul va fi informat in timp util si i se vor rambursa platile efectuate in avans, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la data la care trebuia sa primeasca produsele.

Utilizatorul trebuie sa aibe dreptul de a anula comanda pe perioada respectiva si sa obtina returnarea platilor efectuate in avans in totalitate. Acest lucru va fi posibil timp de maxim 30 de zile de la primirea confirmarii comenzii si inainte de a se livra. Nu se aplica in cazul comenzilor cu produse personalizate sau a celor perisabile.

Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul, adica dreptul de a returna produsele sau serviciile livrate fara a motiva acest lucru si fara a fi penalizat pentru aceasta intr-un temen de 10 zile lucratoare conform legislatiei romanesti in vigoare, acest termen incepand din data la care bunurile au ajuns la client. Aceasta include si posibilitatea de a schimba un produs, de a obtine rambursarea banilor platiti, daca plata s-a facut in avans.

Daca furnizorul nu publica sau nu aduce la cunostinta consumatorului acest drept, atunci perioada de returnare se prelungeste pana la 90 de zile. Cele 10 zile de returnare a produslui fara invocarea unui motiv anume se vor scurge de la indeplinirea completa a obligatiilor legale de catre furnizor.

Orice cerere din partea furnizorilor care solicita ca produsele returnate sa fie in amabalajul original si cu toate accesoriile incluse, fara urme evidente de uzura sunt indreptatite. Cu toate aceste nu este normal pentru consumator sa pastreze aceste ambalaje si accsorii mai mult de o luna de zile.

3. Comunicarile comerciale

Consumatorii trebuie sa fie siguri ca orice comunicare comerciala primita de la un furnizor de servicii de comert electronic va fi usor si clar identificabila ca atare.

Furnizorii care vor trimite comunicari comerciale prin mijloace electronice consumatorilor, fie ca le sunt clienti sau nu, fara a le fi cerut in prealabil acordul, trebuie sa:

- indice clar ca mesajele primite sunt de natura comerciala

- sa consulte listele de consumatori care si-au exercitat dreptul de a nu primi in continuare mesajele si s-au dezabonat, pentru a respecta dorinta acestora de a nu mai primi mesaje comerciale

Tehnologiile electronice nu vor fi utilizate de furnizori pentru a induce in eroare consumatorii cu privire la promotiile oferite. Mai mult acestia nu trebuie sa ingradeasca dreptul consumatorilor de a renunta in orice moment la reclama sau oferta prezentata si sa nu faca uz de mijloace tehnice ce nu permit utilizatorilor acest lucru.

4. Securitatea tranzactiilor

Furnizorii de servicii de comert electronic vor oferi metode sigure si facile pentru plata online

Furnizorii trebuie sa fie constienti ca utilizatorii investesc incredere in site-urile vizitate si in companiile respective, si trebuie sa faca toate eforturile pentru a satisface nevoie clientilor cu privire la securitatea tranzactiilor online.

Comerciantii ar trebui sa furnizeze consumatorilor metode sigure si simple de plata online.

Consumatorii trebuie instiintati inainte de a completa datele financiare pe aceste mecanisme de plata online, de gradul de securizare si de nivelul de siguranta al datelor ce vor fi furnizate de client, de modul in care aceste date vor fi folosite de catre companie sau de catre procesatorul de plati electronice.

5. Protejarea datelor cu caracter personal si intimitatea utilizatorilor

Consumatorii trebuie sa aibe incredere ca datele personale si intimitatea acestora va fi respectata cu strictete in mediul online. Ei vor fi informati despre modul de folosire a acestor date si despre drepturile lor.

Fiecare furnizor trebuie sa publice pe site-ul propriu politica de confidentialitate si informatii detaliate despre:

- natura informatiilor colectate de la consumator, scopul colectarii acestora si modul lor de folosire in cadrul companiei

- natura si modul in care aceste informatii pot ajunge le terte parti

- un punct de contact pentru solicitari ale consumatorilor cu privire la datele personale

- modul de implementare si de folosire a cookies-urilor si a mecanismelor de urmarire a activitatii consumatorilor

- modul de acces al consumatorilor la datele personale proprii

- dreptul de a cere stergerea acestor informatii din bazele de date a oricarui consumator si modul de a face acest lucru

- dreptul de a refuza colectarea datelor personale de catre comerciant, de a refuza inscrierea pe listele de marketing direct

6. Protectia minorilor fata de continut neadecvat

Consumatorii trebuie sa fie siguri ca furnizorii de servicii de comert electronic vor respecta sensibilitatea si intimitatea copiilor si nu le vor cere date personale fara consimtamantul parintilor.

Consumatorii vor impiedica accesul minorilor la informatii si produse destinate adultilor.

Furnizorii vor incuraja parintii in implicarea acestora in activitatile online ale copiilor, si vor afisa pe site:

- modul in care informatiile publicate special pentru consumatorii minori respecta standardele nationale, sunt potrivite varstei acestora si nu exploateaza credulitatea si lipsa de experienta a acestora

- cererea acordului parental/tutore pentru informatiile colectate de la minori, inainte de procesarea lor in orice fel sau inainte de instrainarea acestor informatii catre terte parti

Comerciantii trebuie sa incurajeze minorii ce achizitioneaza bunuri sau servicii on-line sa obtina in prealabil acordul parental. Oferte de creditare a produselor sau serviciilor nu se vor face minorilor. Nici o comunicare comerciala directionata catre minori nu va contine materiale care pot dauna psihic, mental sau moral acestora. Comerciantii nu vor organiza jocuri sau premii oferite copiilor pe site-uri in scopul de a colecta date personale detaliate de la acestia.

7. Servicii de tip suport tehnic si service, reclamatii si sugestii

Consumatorii trebuie sa fie siguri ca orice comunicare cu serviciile de tip service ale furnizorului va ajunge la destinatie si ca informatiile oferite pe site sunt corecte.

Furnizorii trebuie sa ofere consumatorilor informatii complete despre cum gestioneaza reclamatiile, despre modul in care acestea trebuie depuse in cadrul companiei, ca si despre dreptul clientilor de a apela la instantele de judecata in cazul nesolutionarii acestora.

Furnizorii trebuie sa asigure o solutionare eficienta a reclamatiilor in cadrul companiilor respective. Termenul legal de solutionare a reclamatiilor trebuie adus la cunostiinta consumatorilor inainte de incheierea contractului sau achizitionarea bunurilor. Acest termen nu se va prelungi fara acordul consumatorului cu mai mult de 30 de zile de la primirea reclamatiei. Prelungirea acestui termen va fi adusa la cunostinta consumatorului in timp util.

Furnizorii trebuie sa mentioneze clar si simplu, usor de inteles urmatoarele:

- drepturile legale ale consumatorului asa cum sunt ele stipulate in legislatia nationala in vigoare

- principalele elemente ale garantiei: durata, localizarea geografica daca este cazul, si alte informatii relevante

- datele de contact alte departamentului de relatii cu clientii, ale departamentului de service si ale acelor departamente ce asigura servicii post vanzare (adresa fizica, telefoane, e-mailuri, fax, si alte detalii)

8. Respectarea cadrului legal

Consumatorii trebuie sa fie siguri ca furnizorii vor respecta legislatia nationala si europeana in vigoare.

Furnizorii trebuie sa respecte legile nationale si directivele europene cu privire la comertul electronic, marketingul direct, comertul la distanta, precum si alte norme nationale aplicabile.

(Ghid MCTI)

Inflaţia în perioada 2008-2009

2008-11-16T03:55:54-07:00

In august 2006, in urma Hotararilor Consiliului de administratie al BNR tinta inflatiei pentru 2008 a fost stabilita la 3,8 la suta ±1 punct procentual

Fig. 16 - Previziuni privind evolutia inflatiei 2008-2009

Avand in vedere ca in ultimele doua trimestre din anul 2007 intervalul tintei de variatie a fost depasit, rata inflatiei ajungand in septembrie 2007 la 6,03 la suta si in decembrie 2007 la 6,57 la suta, BNR s-a vazut nevoita sa isi inaspreasca politica monetara. Prin urmare BNR a luat urmatoarele decizii in privinta ratei dobanzii:

Rata dobanzii de politica monetara

*Data deciziei*	*Rata dobanzii de politica monetara*	*Modificare*
1 noiembrie 2007 1 noiembrie 2007	7,50%	0.5 pp
8 ianuarie 2008	8,00%	0.5 pp
4 februarie 2008	9,00%	1,00 pp
27 martie 2008	9,50%	0.5 pp

Tabel 4 - Evolutia ratei dobanzii de politica monetara 2007-2008

Mai multi factori insa au contribuit la depasirea limitei superioare a itnervalului de variatie ascoiat tintei de inflatie. In luna februarie 2008, inflatia a crescut cu 0,54 puncte procentuale, ajungand la 6,57 la suta. Prinipalii factori care au determinat aceste modificari sunt urmatoarele:

Mentinerea excesului de cerere, ca urmare a:
- Majorarilor salariale peste dinamica productivitatii muncii (cu impact nefavorabil si asupra costurilor unitare cu forta de munca)
- Expansiunii cheltuielilor bugetare, mai ales in ultimele doua luni ale anului
- Cresterii accelerate a creditului acordat sectorului privat: Desi in ultimii ani s-a incercat reducerea creditelor neguvernamentale, care au contribuit substantial la cresterea inflatiei, BNR nu si-a atins acest obiectiv. Ritmul de crestere a creditului neguvernamental s-a accelerat la finele lui 2007. Comparativ cu decembrie 2006, volumul imprumuturilor acordate persoanelor fizice si juridice a crescut cu 60%, ajungand la 148,18 miliarde lei. Evolutia a fost sustinuta, in principal, de avansul puternic, de 84%, al creditelor in valuta.

Fig. 17 - Evolutia creditului acordat sectorului privat 2005-2007

Cresterea rapida a pretului petrolului si a produselor agricole; productia agricolo slaba din 2007 va afecta si anul 2008 pana la aparitia unei noi recolte si la nivel mondial va afecta economia romaneasca

Fig. 18 - Cotatiile petrolului, graului, aurului intre iulie 2007-noiembrie 2007

In data de 7 februarie 2008, in raportul trimiestrial al Banca Nationala a Romanieia, aceasta a revizuit previziunea privind nivelul inflatiei in 2008, de la 4,3%, estimat anterior, la 5,9%, dar a decis sa mentina tinta pe care si-a propus-o pentru acest an, de 3,8%. Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca BNR opteaza pentru pastrarea tintei de inflatie si pentru inasprirea politicii monetare. Isarescu a anuntat ca BNR vrea sa descurajeze viteza actuala de crestere a creditului atat prin inasprirea conditiilor de creditare, cat si printr-o scumpirea a creditului in valuta acordat persoanelor cu venituri in lei.

Video: Tariceanu: Inflatia poate depasi anul viitor 10

Schimbările din sistemul fiscal

2008-11-12T03:44:17-07:00

In anul 2005 a fost facuta o noua reforma fiscala care dorea incurajarea afacerilor mari, a companiilor cu forta financiara ridicata. Noul sistem fiscal prevedea:

cota unica de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice si asupra profitului firmelor
exceptia de la regula de impozitare a societatilor comerciale este, in continuare, data de impozitarea venitului microintreprinderilor, cu conditia ca acestea sa realizeze minimum 50% din venituri din alte activitati decat cele de consultanta pentru management si afaceri. Prevederea se doreste o solutie in sensul eliminarii folosirii microintreprinderilor pentru incasarea salariilor de catre unii angajati. Cota de impozitare a veniturilor este, in cazul microintreprinderilor, de 2% in anul 2007, 2,5% in anul 2008 si 3% in anul 2009.
pentru castigurile obtinute din rascumpararea titlurilor la fondurile deschise de investitii
- daca sunt detinute o perioada mai mica de 365 de zile, se aplica rata de impozitare generala de 16%;
- daca sunt detinute o perioada mai mare de 365 de zile, se aplica o rata de impozitare de 1% pe castigul net obtinut
- pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumparate si rascumparate se aplica un impozit de 16% pe castigul net obtinut din operatiunile de vanzare - cumparare din cursul exercitiului fiscal. Dividendele, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerilor de titluri la fondurile inchise de investitii, obtinute de catre persoanele fizice, se impoziteaza cu o cota de 16% din valoarea dividendelor brute cuvenite

Obiectivele noului sistem fiscal:

asigurarea unor venituri disponibile mai mari,
potentiala expansiune a afacerilor,
cresterea investitiilor directe,
reducerea ponderii economiei subterane,
o crestere economica sustenabila,
mai multe locuri de munca,
cresterea economisirii si a investitiilor.

Video: O delegatie de la FMI analizeaza sistemul financiar romanesc

Cerinţe tehnice pentru trecerea la un regim de ţintire a inflaţiei

2008-10-15T23:36:21-06:00

Dincolo de cerintele institutionale, adoptarea unui regim de tintire directa a inflatiei presupune rezolvarea unor aspecte de ordin tehnic:

alegerea unui indice de preturi adecvat (reprezentativ pentru puterea de cumparare a banilor si usor de inteles de catre public);

In Romania, IPC este utilizat ca masura a inflatiei, inca de la inceputul perioadei de tranzitie, fiind adanc inradacinat in perceptia operatorilor; calculele referitoare la nivelul inflatiei de baza efectuate in cadrul BNR sunt recente si nu au fost prezentate public

stabilirea explicita a unei tinte cantitative, a intervalului de fluctuatie acceptat si a orizontului de timp in care se va urmari atingerea obiectivului;
construirea de catre banca centrala a unui model performant de prognoza a inflatiei.

Incepand din august 2005, in Romania a fost adoptata strategia de politica monetara numita „tintirea directa a inflatiei” (inflation targeting).

Video: Isarescu asigura Parlamentul: criza economica nu va afecta direct Romania

Politici monetare in Romania: 2000-2005

2008-10-13T10:56:51-06:00

Anul 2000 reprezinta punctul de cotitura in evolutia economiei Romaniei dupa o perioada de scadere economica (1997-1999). In anul 2000 a inceput o perioada ce s-a caracterizat prin crestere economica ridicata, imbunatatirea echilibrului intern si extern – reducerea inflatiei, reducerea deficitului bugetar, cresterea rezervelor internationale ale BNR si deficit de cont curent sustenabil.

Dupa anul 2000 in Romania s-a inregistrat una din cele mai mari cresteri economice dintre tarile candidate pentru integrarea in Uniunea Europeana, si obiectivele mixului de politica adoptat au inceput sa apara: inflatia, deficitul bugetar a fost redus sub limita de 3% ( stabilita prin tratatul de la Maastricht), si numarul investitiilor straine a crescut, iar rata somajului a scazut continuu.

Fig. 3 - PIB, consum final total, formare bruta de capital fix 1992-2006

Anul 2000 a reprezentat inceputul BNR-ului ca formator de piata (pricemaker); s-a inceput influentarea randamentelor din sectorul bancar folosind ca instrument rata dobanzii..

Dupa ce pana in anul 2000 se urmarise cresterea economica cu riscul unei mese monetare crescute, BNR a apelat la rata dobanzii pentru o politica monetara restrictiva.

Astfel, canalul ratei dobanzii de transmisie a politicii monetare pe segmentul banca centrala-banci comerciale a devenit mai eficient, rata dobanzii devenind un indicator al unei olitici monetare restrictive.

Fig. 4 - Relatia dintre rata dobanzii si inflatia anuala 2002-2005
Sursa: BNR si INS

Asa cum se observa din figura anterioara, modificarea ratei dobanzii a fost proportionala cu modificarea inflatiei si trendul celor doi indicatori a fost asemanator. Reducerea inflatiei din ultimii ani a fost rezultatul unui mix de politici economice favorabil dezinflatiei, cu o politica monetara si fiscala in general restrictive si o politica a veniturilor salariale aproape neutrala. De asemenea, sectorul real al economiei a inregistrat un trend favorabil dezinflatiei, cu continuarea procesului de privatizare si restructurare, reducerea pierderilor in sectorul de stat si cresterea productivitatii. Politica monetara a fost caracterizata, in general, prin rate ridicate ale dobanzii, volume foarte mari ale sterilizarii, rate ridicate ale rezervei minime obligatorii si aprecierea monedei nationale.

Pactul de stabilitate şi creştere

2008-10-12T13:35:24-06:00

Pactul de Stabilitate si de Crestere reprezinta un acord intre statele membre ale Uniunii Europene, prin care acestea adera la o disciplina speciala in domeniul fiscal si bugetar, ca parte a obiectivelor lor economice pe termen mediu. Pactul este important ca si garant al unei administrari economice stabile.

Adoptat la Consiliul European de la Amsterdam din iunie 1997, Pactul este construit pe doua aspecte cheie:

Un deficit bugetar cu valoare mai mica decat 3% din PIB
Datorie publica mai mica decat 60 % din PIB

Politica fiscală

2008-10-07T10:01:05-06:00

Politica fiscala este principala componenta a politicii financiare. Fiind o componenta a politicii economice, fiscalitatea trebuie sa conduca spre indeplinirea obiectivelor economice.

Conform specialistilor in domeniu, se considera ca politica fiscala cuprinde „ansamblul deciziilor de natura fiscala luate de factorul decident public in scopul asigurarii resurselor financiare destinate finantarii nevoilor publice si al realizarii unor finalitati de natura economico-sociala”.

De asemenea, exista specialisti care considera ca, in sens larg, politica fiscala „se constituie in cadrul activitatii autoritatii publice de percepere si utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public si furnizarii de servicii si bunuri publice. Prin politica fiscala se stabilesc volumul si provenienta resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmeaza a fi utilizate, obiectivele urmarite, precum si mijloacele de realizare a acestora”.

In orice societate exista trei tipuri de nevoi:

Nevoi individuale
Nevoi colective
Nevoi cvasipublice, respectiv cvasiprivate

Daca prima categorie de nevoi se satisface prin bunuri private, asigurate prin mecanismul pietei, contra unui pret, nevoile colective se satisfac prin bunuri colective(sociale). Autoritatile publice participa la satisfacerea nevoilor colective, deoarece sectorul privat se afla in imposibilitatea de a oferi astfel de bunuri si servicii. Nevoile cvasipublice sau semipublice pot fi satisfacute atat prin bunuri private cat si prin bunuri publice.

Prin urmare, rolul alocativ, distributiv si chiar reglator ale statului implica obtinerea anumitor resurse financiare pe care statul si le porcura prin vanzarea anumitor servicii(ex: chirii din concesiunea si inchirierea terenurilor si a altor bunuri proprietate de stat, prin fiscalitate, ajutoare, donatii sida ca aceste resurse nu sunt suficiente, prin imprumuturi.

Veniturile cu caracter fiscal ale administratiei publice centrale sunt:

impozite directe (impozite pe venit, impozite pe profit, impozite pe avere);
impozite indirecte (taxa pe valoarea adaugata, taxe de consumatii sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale);
taxe de inregistrare si de timbru (taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare, taxe de administratie);

Structura resurselor financiare publice este insa foarte diferita de la o tara la alta.

In timp ce in tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinata de impozitele directe, in tarile in curs de dezvoltare – printre care se numara si Romania – sursa principala o constituie impozitele indirecte, in special impozitele pe consum (TVA, accize).

Video: The Business Cycle and Fiscal Policy - What Traders Know

Politica monetară – Concluzii

2008-10-06T06:44:00-06:00

Daca ne rapotam la ultimele decenii se poate observa ca inflatia in Romania a fost ridicata si variabila. Aceasta indisciplina financiara a luat diferite forme de-a lungul timpului, incusiv deficite fiscale si cvasi-fiscale mari, acumularea de arierate si explozii de cresteri salariale cu mult in exces fata de nivelul productivitatii. Totodata, inflatia a fost cauzata in mare masura si de cresterea masei monetare si a creditului.

Pe termen mediu, principala problema care se pune pentru BNR este cea a conceperii politicii monetare care sa permita participarea la “Sistemul Monetar European II” (SME II) si, respectiv, intrarea in U.E.M.

Conform „Programului de convergenta”, Romania va adera la SME II dupa 2012

Aceasta presupune ca, in perioada 2007-2010, sa fie realizate urmatoarele obiective:

consolidarea inflatiei scazute (dezinflatie sustenabila);
crearea unei piete nationale a capitalurilor pe termen lung si convergenta ratei dobanzii;
relativa stabilitate a cursului de schimb al leului (in conditii de convertibilitate deplina) in jurul nivelului de echilibru pe termen lung (curs de schimb sustenabil).

In ceea ce priveste inflatia, Isarescu a declarat ca Romania ar putea rata intrarea in zona euro in 2014, asa cum si-a propus Banca Nationala, daca nu va reusi sa reduca semnificativ inflatia in 2008 si 2009. Potrivit guvernatorului, Romania ar trebui sa aiba deja in 2010 inflatia in limitele stabilite prin criteriile de la Maastricht, care prevad ca media inflatiei anuale a tarilor care adera la sistemul monedei unice europene sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media inflatiei anuale din cele mai bine clasate trei economii din zona euro.

Video: Monetary Policy impotence