Principala dificultate care se întâlneşte atunci când sunt interconectate atât de multe calculatoare este găsirea unui limbaj comun pentru a schimba informaţii. Această ădificultate este rezolvată prin adoptarea unor standarde globale.
Folosirea unui nume pentru o reprezentare mai umană a adreselor numerice abstracte ale maşinilor în reţea datează înainte de TCP/IP, de pe vremea ARPAnet. Pe atunci se folosea un alt sistem, DNS fiind inventat abia în 1983, la scurt timp după ce a început să se folosească TCP/IP. În sistemele mai vechi, fiecare calculator din reţea folosea un fişier denumit HOSTS.TXT dintr-un calculator de la SRI (acum SRI International). Fişierul HOSTS.TXT mapa adresele numerice în nume. Un fişier pentru gazde încă mai există în cele mai multe sisteme de operare modene, în mod implicit sau din configurare, şi permite utilizatorilor să specifice o adresă IP (de ex. 192.0.34.166) folosind-o ca nume de gazdă (de ex. www.exemplu.net) fără a mai verifica DNS. Începând cu 2006, fişierul gazdelor serveşte în primul rând pentru rezolvarea unor erori DNS sau pentru maparea adreselor locale pentru nume mai uşor de reţinut.
Access Provider: O companie care furnizeaza clientilor sai serviciul de acces la internet. Utilizatorul se conecteaza normal la serverul furnizorului de acces printr-un modem utilizand o conexiune dial-up (prin formarea unui nr)
Relaţia dintre URL, URI şi URN
Comments