Industria activismului este compusă din organizaţii şi indivizi care şi-au făcut un ţel în viaţă din activism, implicându-se în acţiuni care să determine schimbări. Numărul organizaţiilor care angajează persoane care să îndeplinească aceste activităţi este suficient de mare ca activismul să fie acum un job clasificat în multe ţări. Mişcările în cadrul spectrului politic pot fi considerate ca activiste în natura lor.
Multe organizaţii a căror activitate principală este activismul pot fi considerate ca organizaţii non-profit. Unele din ele sunt organizaţii non-guvernamentale.
Sandor Vegh împarte activismul online în trei mari categorii: conştientizare/advocacy, organizare/mobilizare, şi acţiune/reacţiune.
Activismul pe Internet (cunoscut şi ca e-activism, advocacy electronic, ciberactivism, e-campanii) este folosirea tehnologiei comunicaţiilor precum email, situri web şi podcasturi pentru diferite forme de activism în scopul unei mai rapide comunicări dinspre iniţiatori şi pentru a livra mesajele unei audienţe mult mai mare. Aceste tehnologii Internet sunt folosite în scopul obţinerii de fonduri, pentru lobby, voluntariat, dezvoltarea de comunităţi, organizare, etc.
Un grup de interese (grup de advocacy, grup de lobby, grup de presiune sau grup de interese speciale) este o grupare organizată de persoane care încearcă să influenţeze deciziile politice.
Grupurile de profil reprezintă interesele membrilor săi. Ele includ: