Există o mulţime de viruşi ai calculatoarelor care au apărut inclusiv în ultimul timp, precum W32.Beagle, W32.Netsky, MyDoom, etc. Mulţi din aceşti viruşi au infectat calculatoarele prin atasamentele de la emailuri. Sunt uşor de observat dacă eşti atent, întrucât mulţi dintre ei sunt sub forma unor fişiere executabile.
Unele ataşamente conţin macrouri (programe simple care rulează în cadrul altor programe, de exemplu toate programele din setul Microsofot Office folosesc macrouri pentru titluri).
Folosirea unui nume pentru o reprezentare mai umană a adreselor numerice abstracte ale maşinilor în reţea datează înainte de TCP/IP, de pe vremea ARPAnet. Pe atunci se folosea un alt sistem, DNS fiind inventat abia în 1983, la scurt timp după ce a început să se folosească TCP/IP. În sistemele mai vechi, fiecare calculator din reţea folosea un fişier denumit HOSTS.TXT dintr-un calculator de la SRI (acum SRI International). Fişierul HOSTS.TXT mapa adresele numerice în nume. Un fişier pentru gazde încă mai există în cele mai multe sisteme de operare modene, în mod implicit sau din configurare, şi permite utilizatorilor să specifice o adresă IP (de ex. 192.0.34.166) folosind-o ca nume de gazdă (de ex. www.exemplu.net) fără a mai verifica DNS. Începând cu 2006, fişierul gazdelor serveşte în primul rând pentru rezolvarea unor erori DNS sau pentru maparea adreselor locale pentru nume mai uşor de reţinut.
După ce s-a terminat instalarea serverului este bine să faci un test rapid să te asiguri că sunt îndeplinite toate cerinţele minime.
Îndepărtează scriptul phpinfo.php sugerat în următoarea secţiune din rădăcină imediat după ce ai obţinut informaţiile necesare. Dacă îl laşi online, poate deveni o sursă de risc. Sistemul de instalare Joomla! are o versiune inclusă a aceluiaşi script în meniul Help pentru verificări ulterioare.
Poţi face verificarea pur şi simplu creând un script de bază:
<?php
// Show all information
phpinfo();
?>
Setul de bază Drupal este proiectat modular cu un sistem de "hook" şi "callback", care sunt accesate intern prin API.[1] Acest design permite terţe contribuţii pentru module şi teme, în scopul extinderii sau modificării comportamentului implicit al lui Drupal fără a modifica codul de bază al aplicaţiei.
Proiectarea modulară a lui Drupal, care izolează fişierele de bază Drupal de contribuţiile terţe cu module şi teme, creşte flexibilitatea şi securitatea şi permite administratorilor Drupal să actualizeze fără probleme Drupal cu noile versiuni de bază, fără posibile suprascrieri ale personalizărilor sitului web. Pentru a menţine această separare, administratorilor Drupal li se recomandă să evite alterarea software de bază Drupal.
Setul Joomla! constă din multe părţi distincte, care permit extensii modulare şi integrări mai uşoare. Un exemplu de astfel de extensii sunt cele numite "Pluginuri".[1] (Cunoscute anterior ca "Mambot".) Pluginurile sunt extensii care permit lui Joomla! noi funcţionalităţi. WikiBot, de exemplu, permit autorilor de conţinut Joomla! să folosească "Wikitaguri" în articolele Joomla! care vor auto crea hiperlinkuri dinamice către articole Wikipedia.[2] Există pentru 4.000 extensii pentru Joomla! disponibile prin Directorul de Extensii.[3]