O propunere legislativă PNL/PRM care porneşte de la o situaţie reală, dar propune o rezolvare legislativă a situaţiei care ar duce de fapt la catalogarea oricăror ştiri în mod artificial în "ştiri negative" şi "ştiri pozitive".
Dar cea mai interesantă parte a propunerii legislative mi se pare argumentarea necesităţii acestei legi, construită exclusiv pe un articol para-ştiinţific cu puternic iz propagandistic, prin care oameni de ştiinţă americani încearcă să justifice comportamentul profund egoist al prizonierilor americani în războiul împotriva Vietnamului prin faptul că nu au fost torturaţi de către vietnamezi. Astfel, ei îi acuză pe vietnamezi că, lăsându-i relativ liberi pe prizonierii americani şi neaplicându-le torturile fizice, prizonierii au fost de fapt supuşi unor torturi psihice mult mai dure.
A doua parte a expunerii apelează la o aşa numită teorie a "Cănii şi Găleţii", conform căreia dacă îl îndopi pe subiect numai cu ştiri pozitive, acesta va deborda de patriotism, spirit civic şi fericire. Aici, stilul seamănă foarte mult cu acele scrisorele (acum prin email) şi prezentări PowerPoint în care, după ce îţi spune ce bine e să îţi iubeşti aproapele şi să dai tot ce e al tău altora, te îndeamnă să trimiţi mesajul altor 100 de cunoscuţi pentru a se împlini cea mai arzătoare dorinţă a ta, sau pentru a nu te ajunge blestemul "implementat" în acel mesaj: "Mai important decât orice altceva, este o teorie pe care o puteti transpune in practică pentru a vă imbunătăti viata - incepind chiar din acest moment.", ne transmite Funar şi Ghişe.
Dar propunerea merită a fi citită exact aşa cum a fost ea transmisă. Culmea este că azi a şi fost votată în Parlament, aşteptând acum aprobarea lui Traian Băsescu.
Expunere de motive
Scopul prezentei propuneri legislative este de a imbunătăţi climatul general şi de a oferi şanlsa publicului să aibă percepţă echilibrate asupra vieţă cotidiene, atât din punct de vedere psihic, cât şi emoţional.
Studiie de specialitate evidenţiază, fără echivoc, escaladarea bolilor cronice ca urmare a stărilor psihice depresive.
Ştiinţa demonstrează că stările emoţionale şi psihice negative conduc în mod cert la îmbolnăviri.
Toate grupele de vârstă sunt afectate de aceste fenomene nocive.
Este cunoscut că manipularea şi autoritarismul penetrează mult mai uşor persoanele cu afecţiuni emoţionale şi psihice.
Sănătatea şi perspectivele generaţiilor tinere trebuie să ne preocupe pe toţi.
În calitate de reprezentant suprem al poporului suveran, Parlamentul este chemat să legifereze pentru crearea unui climat sănătos şi care să ofere sperantă de mai bine generaţiilor actuale.
Sănătatea şi starea de spirit a copiilor şi tinerilor din tara noastră merită şi trebuie să ne preocupe pe toţi.
În acest mod se poate servi interesul general a1 cetăţenilor României.
Justeţea propunerii legislative prezentate este confirmată de următoarele două exemple preluate din cărţi.
Tehnica învăţării mpide, autori Sheila Ostrander, Lynn Schroeder şi Nancy Ostrander, editura Amaltea. Bucureşti. 2002;
2. Strategii pozitive de muncă şi viaţă. scrisă de Tom Rath şi Donald 0. Clifton, editată de Fundatia Gallup.
Exemplul 1
Tehnica învăţării rapide, autori Sheila Ostrander, Lynn Schroeder şi Nancy Ostrander, editura Amaltea
,,[...I Sănătatea şi invăţarea
Copii care se îmbolnăvesc mai mult şi învaţă rnai puţin -New York post, ... Depresiile cresc cu fiecare generaţie - USA Today ... Un sfert din populaţie manifestă tulburări anxioase - USA Today-.
,,Această ţară prezintă o criză a sistemului de sănătate în şcoli", spune dr. Daniel Shea, preşedinte al Academiei Americane de Pediatrie, comentând o statistică natională din 1922.
,,Sănătatea precară conduce la performanţe şcolare precare, iar performantele şcolare slabe duc la sporirea şi lărgirea spectrului de probleme sociale - abandon şcolar, şomaj, sărăcie şi crimă, ca să nu numesc decât câteva."
S-a constatat că cele mai obişnuite afectiuni sunt cele de ordin psihologic şi emotional, incapacitatea de concentrare si o proastă parere despre sine.
Datele redate de Jornal of the American Medical Association au demonstrat că ,,depresia este un fenomen larg răspândit in lume ... care se manifestă la virste din ce in ce mai tinere", conform dr. Myrna Weissman de la Universitatea Columbia".
Exemplul 2
2. Strategii pozitive de muncă şi viaţă, scrisă de Tom Rath şi Donald 0. Clifton, editata de Fundaţia Gallup.
,,[...I Negativismul ucide
[...I După războiul din Coreea, maiorul (Dr.) William E. Mayer, care mai târziu avea să devină doctor psihiatru coordonator in armata S.U.A., a studiat un număr de 1000 de prizonieri de război americani care fusesera incarceraţi intr-o inchisoare din Coreea de Nord.
El era interesat in mod special să investigheze un caz extrem al războiului psihologic, de o eficacitate perversa, in istoria conflictelor militare - o fateta a războiului psihologic care s-a dovedit ca are un impact devastator asupra victimelor.
Soldaţii americani au fost intemnitati in inchisori in care regimul de detenţie nu era considerat exagerat de aspru sau ieşit din comun din niciun punct de vedere, dacă este să luăm in consideratie standardele convenţionale in acest sens.
Detinutii americani primeau suficientă mâncare, apă, iar condiţiile de detentie nu erau nici pe departe insuportabile.
Prizonierii nu erau supuşi tehnicilor comune de tortură ,,la modă" in acea perioadă, cum ar fi introducerea betişoarelor de bambus sub unghiile de la mâini.
De fapt, in inchisorile nord-coreene in care au fost inchişi prizonierii de razboi s-au raportat cele mai putine cazuri de tortură fizica din intreaga istorie.
Şi totuşi se pune intrebarea firească: de ce au murit atât de multi soldati americani in aceste inchisori?
Lagarele de prizonieri nu erau imprejinuite cu sârmă ghimpată, şi nici nu erau păzite, de jur-imprejur, de gardieni.
Cu toate acestea, niciun soldat nu a incercat vreodată să evadeze dintr-o astfel de inchisoare.
Mai mult decât atât, detinuţii respectivi aveau conflicte impotriva propriilor camarazi, pe care ajungeau să-i duşmănească, fraternizând cu inamicii nord-coreeni.
Atunci când supravieţuitorii acestui straniu regim de detentie au fost eliberati si trimisi in Japonia, intr-o tabără a Crucii Roşii, li s-a dat şansa să dea un telefon familiilor şi prietenilor de acasă, pentru a-i anunta pe aceştia că sunt in viaţă.
Foarte putini au catadicsit insă să profite de această sansă si au refuzat să dea telefon.
După ce s-au intors de pe front, soldaţii nu au păstrat relaţii de prietenie cu foştii lor camarazi, refuzând chiar să mai audă de foştii lor tovarăşi de arme.
Mayer a afirmat că fiecare dintre aceşti soldati se află intr-o ,,celulă mentală solitară ... fără gratii sau beton".
Mayer descoperise astfel in inchisorile prizonierilor din Coreea de Nord o boală care putea fi definită prin lipsa absolută a sperantei.
0 imagine recurentă in aceste lagăre de detenţie era aceea a soldatului care se plimba incoace şi incolo in cei câţiva metri pătrati ai celulei sale, uitându-se primprejur şi renunţând la orice incercare de a supravieţui.
Nu după mult timp, acesta se aseza singur in colt, căt mai departe de ceilalţi prizonieri şi isi trăgea o pătura pe cap.
Două zile mai târziu, soldatul respectiv era, in mod invariabil, gasit mort in aceasi poziţie.
Soldaţii gasiseră ei inşişi un nume pentru aceasta afectiune: "disperită". Doctorii au etichetat-o sub numele de ,,mirasmus", ceea ce, in termenii lui Mayer, insemna ,,o lipsă patologică de rezistenţă fizică şi psihică, o pasivitate totală".
Dacă soldaţii ar fi fost bătuţi, scuipati sau pălmuiti, ei s-ar fi infuriat. Această furie le-ar fi dat motivatia de a supravieţui.
Dar in absenţa motivatiei, ei pur şi simplu mureau, chiar dacă moartea lor nu avea nicio justificare propriu-zisă.
În pofida utilizării relativ rare a torturii fizice, fenomenul ,,mirasmusm" a dus la creşterea ratei deceselor in lagărele de detentie din Coreea de Nord in rândul prizonierilor de război la un procent incredibil - 38% - cea mai mare proportie de decese pentru prizonierii de război din istoria militară a S.U.A.
Chiar mai uluitor era faptul că jumătate din soldatii respectivi muriseră pur şi simplu pentru că renuntaseră la orice sperantă.
Ei s-au predat inamicilor nord-coreeni, atât din punct de vedere mintal cât şi fizic.
Care era totuşi explicaţia acestei realităti incredibile? Răspunsurile pareau să indice spre tacticile psihologice extreme aplicate de nord-coreeni in perioada de captivitate.
Ei au utilizat ceea ce Mayer a descris ca fiind ,,cea mai sofisticată armă" din istoria militară a omenirii.
Cea mai sofisticată armă
Mayer a tras concluzia că obiectivul nord-coreenilor a fost de a ,,refuza prizonierilor sprijinul emotional pe care il reprezinta relatiile interpersonale".
Pentru a atinge acest obiectiv, nord-coreenă au folosit patru tehnici principale.
1. Denuntul
2. Autocritica
3. Erodarea loialitătii fată de superiori şi faţa de patrie
4. Eliminarea oricărei forme de sprijin emotional pozitiv
Pentru a incuraja denunţul, nord-coreenii oferau prizonierilor recompense de genul ţigărilor atunci cind aceştia se denunţau reciproc, insă nici cel ,,vinovat" şi nici soldatul care ,,raportase" incalcarea regulamentului nu era pedepsit, intentia nord-coreenilor era de a rupe relatiile de prietenie dintre camarazi şi de a sadi duşmania intre ei.
Nord-coreenă au inteles că soldatii captivi puteau ajunge până la a-şi face rău, fizic şi psihic, dacă erau incurajati să ,,fure" cu cana zi de zi din găletile camarazilor lor.
Pentru a promova autocritica. nord-coreeni au format grupuri de căte 10 sau 12 prizonieri şi au aplicat ceea ce Mayer a denumit ,,o terapie coruptă de grup".
În acest tip de sedinte, fiecare prizonier era obligat sa se ridice in fata grupului din care făcea parte şi să mărturisească toate lucrurile rele pe care le făcuseră, precum şi toate Iucrurile bune pe care le-ar fi putut face dar nu reuşiseră.
Elementul esential al acestei tactici era că soldată nu faceau de fapt nici o "mărturisire" nord-coreenilor. ci îşi mărturiseau eşecurile in fata propriilor camarazi.
Făcănd apel la erodarea subtilă a sentimentelor de grijă şi compasiune, a neîncrederii, a respectului şi acceptibilităţii sociale care îi animau pe soldaţii americani.
Cel de-al treilea element tactic principal utilizat de nord-coreeni consta in erodarea loialităţii fată de superiori şi fată de patrie.
Metoda preferată de atingere a acestui deziderat era de a submina, lent dar incet, loialitatea soldatului fată de superiorii săi.
Consecinţele au fost dintre cele mai grave.
Într-unul din multiplele cazuri care ar putea constitui un exemplu ăn acest sens, un colonel i-a ordonat unuia dintre soldaţii din subordine să nu bea apă dintr-o balta aflată pe o plantatie de orez, ştiind că microorganismele prezente in apa infestată ar putea să provoace moartea soldatului.
La auzul acestui ordin, soldatul şi-a ridicat sfidator privirea spre colonel şi i-a răspuns: ,,Hei, tipule, nu uita un lucru: aici nu mai eşti colonel, eşti doar un prizonier amărât, la fel ca mine. Mai bine vezi-ti de treaba ta, ai grijiă de tine şi eu o să am grijă de mine." După câteva zile, soldatul respectiv murea de dizenterie.
Într-un alt caz de acest fel, 40 de soldati s-au multumit să stea şi să privească in timp ce trei camarazi, care erau foarte bolnavi, au fost scoşi din coliba de lut in care fusesera inchişi, stând cu bratele in sân şi asistând cum aceştia au murit sub cerul liber.
Se naşte intrebarea firească de ce camarazii nu au făcut nici cel mai mic gest de ajutorare a tovarăşilor lor. Răspunsul pe care tot ei l-au dat a fost că ,,nu era treaba lor".
Relaţiile de prietenie şi de camaraderie fusesera deteriorate; soldatilor le era absolut indiferenta soarta camarazilor lor.
Ajunşi la cel de-al patrulea şi ultimul element tactic, trebuie să mărturisim că acesta reprezenta un punct culminant al invrăjbirii şi dezbinării. Eliminarea oricărei forme de sprijin emotional pozitiv, in paralel cu ,,inundarea" soldaţilor cu emotii negative a fost foarte probabil ,,golirea găletii" in cea nai pură şi maliţioasă formă imaginabilă.
Dacă un soldat primea de acasă o scrisoare cu mesaj pozitiv, in care se exprimau sentimente de dragoste, dor sau dorinţa revederii, nord-coreeni o opreau şi o distrugeau.
Toate scrisorile cu mesaj negativ insă - de pildă cele in care se anunta moartea cuiva din familie, a unei rude sau cele in care sofia scria că se săturase să tot aştepte intoarcerea sotului de pe front şi se hotărâse să se recăsătorească - erau inmânate imediat destinatarului.
Nord-coreenii le dădeau chiar soldaţilor americani facturile neplatite la timp, procurate de agentii serviciilor secrete care operau pe teritoriul Statelor Unite - la un interval de numai doua săptămini după data expedierii inscrisa pe plic.
Efectele erau devastatoare: soldatii simteau că nu rnai au pentru ce să trăiască şi îţi pierdeau increderea in ei inşişi şi in persoanele iubite, ca să nu mai vorbim de credinta in Dumnezeu şi de dragostea fată de tară.
Mayer afirmă că nord-coreenii îi puseseră pe soldatii americani ,,intr-un fel de lagăr emotional şi psihologic, intr-o izolare totală, nemaiauzită până atunci".
Studierea atitudinii pozitive
Emotionat de această poveste a torturii psihologice şi a suferintei indurate - şi probabil motivat de speranta că soldatii respectivi nu au suferit sau murit degeaba - Don Clifton a hotărât impreuna cu colegii săi să studieze reversul acestei ecuatii infiorătoare.
Ei şi-au pus intrebarea următoare: din moment ce oamenă pot fi literalmente striviti printr-o presiune negativă neintreruptă, ar putea ei oare să fie inspiraţi şi stimulati să atingă performante superioare prin intermediul unor nivele similare de pozitivism?
În esentă, ei şi-au propus să găsească răspunsul la următoarea intrebare:
Poate o atitudine pozitivă să aibă un impact chiar mai puternic decât negativismul?
Cercetările realizate cu scopul de a solutiona această problemă au constituit punctul de pornire a ,,Teoriei Cănii şi Găletii". Această teorie se bazează pe următoarele principii:
Teoria Cănii şi a Găletii a fost cercetată, aplicată şi adoptată de milioane de oameni de pretutindeni in lume in ultima jumătate de secol.
Persoanele care au aflat de această teorie şi-au dat seama numaidecit că ea le poate servi drept sursă de inspiratie, fiind uşor aplicabilă in viata de zi cu zi.
Mai important decât orice altceva, este o teorie pe care o puteti transpune in practică pentru a vă imbunătăti viata - incepind chiar din acest moment".
Aceste probe demonstrează extraordinara nocivitate şi efectele ireversibile asupra sănătăţii şi vietii oamenilor atunci cind ştirile negative ne copleşesc existenţa.
Putem face ceva bun: propunerea legislativă de completarea şi modificarea Legii audiovizualului are acest scop să creeze un climat general mai bun in societatea rominească.
Ioan Ghişe, deputat liberal de Braşov,
Gheorghe Funar, senator PRM, Cluj
Bucureşti, 14 februarie ă008
PARLAMENTUL ROMANIEI
CAMERA DEPUTATILOR
Lege privind completarea si modificarea Legii audiovizualului nr. 504 din 2002
Parlamentul adopta prezenta lege
Articol unic. - Legea audiovizualului nr. 504 din 2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 543 din 22 iulie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Dupa alineatul (7) al articolului 28 se adauga un nou alineat (7') cu urmatorul continut:
(7') - Programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio contin, in pondere egala, stiri cu teme pozitive si, respectiv, negative.
Technorati Tags: 
English
Română
Publică un comentariu nou