Criminalitatea informatică reprezintă un fenomen al zilelor noastre, reflectat în mod frecvent în mass-media. Un studiu indică chiar că teama de atacuri informatice depăşeşte în intensitate pe cea faţă de furturi sau fraude obişnuite. Cercetările criminologice asupra infracţiunilor realizate prin sistemele informatice se află încă în stadiul tatonărilor. Chiar şi cele realizate până în acest moment tind să schimbe modul clasic în care sunt privite infracţiunile în sistemele actuale de justiţie penală.
Doar o mică parte din faptele penale legate de utilizarea sistemelor informatice ajung la cunoştinţa organelor de cercetare penală, astfel încât este foarte greu de realizat o privire de ansamblu asupra amplorii şi evoluţiei fenomenului. Dacă este posibil să se realizeze o descriere adecvată a tipurilor de fapte penale întâlnite, este foarte dificilă prezentarea unei sinteze fundamentate asupra întinderii pierderilor cauzate de acestea, precum şi a numărului real de infracţiuni comise. umărul cazurilor de infracţiuni informatice este în continuă creştere. Astfel, în Germania au fost înregistrate în 1996 32.128 de astfel de cazuri, în Olanda, în perioada 1981-1992 au fost întâlnite 1400 de cazuri, iar în Japonia, între 1971 şi 1995, 6671 de cazuri. S-a estimat că doar 5% din faptele comise ajung la cunoştinţa organelor de urmărire penală. Pentru a contracara această lipsă de informaţie, s-a recurs la procedeul sondajelor. Ultimul sondaj efectuat de Computer Crime Institute şi Federal Bureau of Investigation (FBI) în 2003 indică pierderi de 201.797.340 de dolari în cazul a 538 de întreprinderi şi instituţii din SUA chestionate. În cursul anului 2003, serviciile specializate din România au cercetat doar 200 de infracţiuni de natură ăinformatică din care 50% au fost licitaţii electronice frauduloase, 30% bunuri comandate on-line fraudulos, 10% au privit accesul neautorizat la sisteme informatice şi 10% referindu-se la scrisori nigeriene, transmiterea de viruşi, pornografie infantilă, folosirea de identităţi false.
Cifra neagră este motivată de mai multe cauze, dintre care amintim:
- tehnologia sofisticată utilizată de făptuitori;
- lipsa instruirii specifice a ofiţerilor din cadrul organelor de urmărire penală;
- lipsa unui plan de reacţie în caz de atacuri, din partea victimelor acestor fapte penale, fapt ce poate duce la neidentificarea pierderilor provocate;
- reţinerile în a raporta organelor de cercetare penală săvârşirea infracţiunilor.
În aceasta din urmă situaţie, chiar dacă infracţiunea a fost sesizată, victimele nu înştiinţează organele de urmărire penală în vederea descoperirii şi sancţionării făptuitorului. Motivaţiile acestui comportament sunt multiple. Dintre acestea, amintim preocupările faţă de imaginea publică, ce ar putea fi afectată de publicitatea în jurul infracţiunii; dorinţa de a nu suporta costurile unei eventuale investigaţii, având în vedere complexitatea unei asemenea cercetări; nu în ultimul rând, lipsa posibilităţii de a recupera pierderile suferite, chiar în cazul identificării făptuitorului.
În acelaşi timp, investigaţiile în domeniul infracţionalităţii informatice sunt, prin natura lor, complexe şi implică utilizarea de echipamente sofisticate, cu costuri ridicate. De asemenea, pregătirea personalului de specialitate este un proces de duratăşi implică ăcosturi mari. Asemenea investigaţii sunt consumatoare de timp. Un investigator în domeniul criminalităţii informatice poate lucra la maximum 3-4 cazuri pe lună, în timp ce un investigator tradiţional poate soluţiona între 40 şi 50 de cazuri în aceeaşi perioadă de timp.
Video: CyberCrime
Technorati Tags: atacuri cercetare penală concept criminalitate informatica fraude furturi informatice infracţiuni Internet investigaţii justiţie Securitate sisteme studii urmărire penală victime video concept criminalitate informatică studii atacuri informatice furturi fraude infracţiuni sisteme justiţie
English
Română
Publică un comentariu nou