Soldati germani in Bosnia

Sun Tzu a spus:

1. În general, a comanda mulţi oameni e acelaşi lucru cu a comanda câţiva. E o problemă de organizare.
Chung Yu: "Pentru a conduce o armată trebuie, mai întâi, să încredinţezi responsabilităţile comandanţilor şi locţiitorilor lor şi să fixezi efectivele diverselor formaţiuni..."
"Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci, adică căprărie; două cărării formează o secţie; cinci secţii fac un pluton; două plutoane, o companie; două companii un batalion; două batalioane, un regiment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată. Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie şi are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca şi cum ar fi vorba de câţiva inşi .

2. Şi a ordona unui număr mare este acelaşi lucru cu a ordona câtorva. Este o problemă de dispunere şi de semnale.
Chang Yu: "Orm este sigur că trupele, când sunt foarte numeroase, se desfăşoară pe spaţii vaste, pe care nici ochiul, nici urechea nu le-ar percepe cu o acuitate satisfăcătoare. De aceea, ordinul de înaintare sau de retragere este transmis ofiţerilor şi oamenilor cu autorul steagurilor şi paviloanelor şi acela de a se deplasa sau de a se opri cu ajutorul clopotelor şi al tobelor. Astfel, viteazul nu va înainta singur şi fricosul nu va fugi".

3. Posibilitatea armatei de a rezista atacului inamicului, fără a fi înfrântă, este asigurată prin operaţiunile forţei "extraordinare" şi a forţei normale.
Li Ch'uang: "Forţa care înfruntă inamicul este forţa normală; cea care-l ia din flanc este forţa extraordinară. Nici un comandant de armată nu poate smulge avantajul de la inamic fără ajutorul forţelor extraordinare."
Ho Yen Hsi: "Procedez în aşa fel încât inamicul să ia forţa mea normală drept forţă extraordinară şi forţa mea extraordinară drept forţă normală. Mai mult, cea normală este susceptibilă de a deveni extraordinară şi invers".

4. Trupe aruncate împotriva inamicului ca o piatră de moară peste nişte ouă sunt un exemplu de acţiune masivă contra neantului.
Ts'ao Ts'ao: "Atacaţi cu tot ce aveţi mai puternic în punctele slabe ale inamicului."

5. Ca regulă generală, în bătălie foloseşte forţa normală, pentru a angaja lupta; foloseşte forţa extraordinară pentru a cuceri victoria.

6. Resursele celor ce sunt experţi în utilizarea forţelor extraordinare sunt la fel de nemărginite ca cerul' şi pământul, la fel de inepuizabile ca apa marilor fluvii.

7. Într-adevăr, ele se termină, apoi se formează din nou, ciclic, cum sunt mişcările soarelui şi ale lunii". Ele mor, apoi renasc la viaţă, repetându-se, cum fac anotimpurile care trec.

8. Notele muzicale sunt numai în număr de cinci, dar combinaţiile lor sunt atât de numeroase, încât este imposibil să le auzi pe toate.

9. Culorile fundamentale sunt doar în număr de cinci, dar combinaţiile sunt atât de numeroase, încât este imposibil ochiului să le perceapă pe toate.

10. Gusturile sunt numai în număr de cinci, dar ele dau amestecuri atât de variate, încît este imposibil să le deguşti pe toate.

11. În luptă există numai forţa normală şi forţa extraordinară, dar combinaţiile lor sunt nelimitate; nici un spirit omenesc nu le poate sesiza pe toate.

12. Căci aceste două forte se reproduc una din alta; interacţiunea lor este fără de sfârşit., ca aceea a verigilor în lanţ. Cine poate spune unde începe una şi unde sfârşeşte cealaltă?

13. Când apa torentului rostogoleşte galeţii, este datorită impetuozităţii sale.

14. Dacă şoimul sfâşie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că loveşte exact la momentul dorit.
Tu Yu: "Loviţi-vă inamicul la fel de puternic, cum loveşte şoimul la ţintă. Fără greş, sfâşie rinichii prăzii sale pentru că el aşteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat."

15. Astfel, expertul în arta militară posedă o forţă de impulsie irezistibilă şi atacul său este reglat cu precizie.

16. Potenţialul său este cel al unei arbalete întinse la maximum, timpul său de acţiune este cel al declanşării mecanismului acestuia.

17. În tumult şi în vacarm, bătălia pare confuză, dar nu există dezordine; trupele par să se învârtă în cerc, dar ele nu pot fi înfrânte .

Li Ch'uang: "În bătălie, totul pare a fi tumult şi confuzie, dar steagurile şi pavilioanele răspund unor dispozitive precise, sunetul talgerelor are reguli fixe".

18. Confuzia aparentă rezultă din ordine, laşitatea aparentă din curaj, slăbiciunea aparentă din tărie.
Tu Mu: "Semnificaţia acestui verset este că dacă doreşti să simulezi dezordinea pentru a trage un inamic, trebuie să fii, tu însuţi, foarte disciplinat. Numai atunci poţi simula învălmăşeala. Cel care doreşte să simuleze laşitatea şi să-şi pândească inamicul trebuie să fie curajos, căci numai atunci va fi în stare să simuleze frica. Cel care doreşte să pară slab, pentru a-l face pe inamic trufaş, trebuie să fie extrem de puternic. Numai cu această condiţie va putea să se prefacă a fi slab".

19. Ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.
Li Ch'uang: "Cînd trupele reuşesc să se plaseze într-o situaţie favorabilă, laşul este viteaz; dacă situaţia devine disperată, curajoşii vor deveni laşi. În arta războiului nu există reguli fixe. Aceste reguli nu pot fi stabilite decât după împrejurări."

20. Astfel, cei care se înţeleg să provoace o mişcare a inamicului izbutesc, creând o situaţie în faţa căreia acesta trebuie să se plece; ei îl atrag prin momeli într-o cursă sigură şi, făcându-l să creadă într-un câştig aparent, îl aşteaptă în forţă.

21. De aceea, un comandant de armată calificat pretinde victoria de la situaţie şi nu de la subordonaţii săi.
Ch'en Hao: "Experţii în armata militară au îndeobşte încredere în oportunitatea şi în rapiditatea execuţiei. Ei nu lasă numai pe spinarea propriilor oameni povara sarcinii de îndeplinit".

22. El îşi alege oamenii, iar ei profită de situaţie.
Li Ch'uan: "Viteazul ştie să se bată; prudentul să se apere; înţeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent".
Tu Mu: "Nu Pretindeţi nici o înfăptuire celor care nu au talent".
Când Ts'ao Ts'ao l-a atacat pe Chane Lu în Han Chung i-a lăsat pe generalii Chang Liao, Li Tien şi Lo Chin în fruntea a mai mult de o mie de oameni pentru a apăra Ho Fei. Ts'ao trimise instrucţiuni lui Hseih Ti, şeful statului major al armatei, într-un plic pe care a scris: "A se deschide numai la sosirea rebelilor". Puţin după aceea, Sun Ch'uan din Wu, în fruntea a o mic de oameni, asedie asedie Ho Fei. Generalii desfăcură plicul şi citiră: "Dacă Si Sun Ch'uan soseşte, generalii Chang şi Li vor porni lupta. Generalul Lo va apăra oraşul. Şeful statului major al armatei nu va lua parte la luptă. Toţi ceilalţi generali vor trebui să atace pe inamic".»
Chang Liao a spus: "Stăpînul nostru este în campanie departe şi dacă aşteptăm sosirea întăririlor, rebelii ne vor nimici cu siguranţă. De aceea, instrucţiunile ne ordonă ca înainte ca trupele inamice să se unească, să le atacăm imediat pentru a le rupe colţii şi a întări moralul propriilor noastre trupe. Apoi, vom putea apăra oraşul. Toate şansele de victorie sau de înfrângere depind de această acţiune".
Li Tien şi Chang Liao îl atacară pe Sun Ch'uan şi efectiv îl puseră în dificultate, ceea ce făcu să se prăbuşească moralul armatei Wu. Ei se întoarseră şi-i pregătiră liniile de apărare, iar trupele se simţiră în siguranţă. Sun Ch'uan asedie oraşul timp de zece zile, dar nu reuşi să-l cucerească şi se retrase.
În legătură cu acest episod, istoricul Sun Sheng a notat: "Războiul este o chestiune de şiretenie. În ceea ce priveşte apărarea lui Ho Fei, ea era şovăitoare, slabă şi lipsită de întăriri. Dacă ai încredere în generali viteji cărora le place să se bată, greutăţile nu vor întârzia să apară. Dacă te bazezi numai pe cei ce sunt prudenţi, aceştia se vor descumpăni şi le va fi greu să ţină situaţia sub control".
Chang Yu: "Or, cea mai bună metodă, când ai oameni în subordine, constă în a-l folosi pe zgârcit şi pe prost, pe înţelept şi pe viteaz şi de a-i da fiecăruia o responsabilitate care i se potriveşte. Nu încredinţaţi oamenilor sarcini pe care nu sunt capabili să le îndeplinească. Faceţi o selecţie şi încredinţaţi fiecăruia răspunderi pe măsura competenţelor lor".

24. Cel care contează pe situaţie îşi foloseşte oamenii în luptă ca şi cum ar rostogoli nişte buturugi -şi pietre. Căci este în firea buturugilor şi a pietrelor să stea în echilibru pe un pământ ferm şi sa se mişte pe un pământ nestabil. Dacă au colţuri se opresc, dacă sunt rotunde se rostogolesc.

25. Astfel, potenţialul trupelor care în luptă sunt conduse cu îndemânare, se poate compara cu cel al galeţilor rotunzi care se rostogolesc din vârful muntelui.
Tu Mu: "...Astfel, nu este nevoie decât de puţină forţă pentru a realiza mult".
Chang Yu: «...Li Chang a spus: În război sunt trei feluri de situaţii:
"Când generalul dispreţuieşte inamicul şi ofiţerilor, săi le place să se lupte, când ambiţiile acestora ţin de aşa de sus ca norii de pe cer şi înflăcărarea lor este la fel de sălbatecă precum uraganele, suntem în prezenţa unei situaţii create de moral."»
"Când un singur om apără un defileu îngust de munte, care seamănă cu tubul digestiv al unei oi sau cu intrarea coteţului unui câine, el poate ţine piept la o mie de soldaţi. Ne găsim atunci în, prezenţa unei situaţii create de teren."
"Când se trage folos din delăsarea inamicului, din oboseala sa, din foamea sau setea sa, sau când loveşti în timp ce posturile sale înaintate nu au fost solid întărite, sau când armata sa este la jumătatea drumului de traversare a unui râu, ne găsim în prezenţa unei situaţii create de către inamic".
"Astfel, când comanzi trupe, trebuie să tragi foloase de pe urma situaţiei, exact ca atunci când rostogoleşti o minge de-a lungul unei pante abrupte. Efortul pe care îl depui este minimum, dar rezultatele sunt uriaşe",

Technorati Tags:Technorati Tags:
Votează
36