Semnificaţia teologică a Paştelui
Noul Testament leagă Cina cea de taină şi crucificarea lui Iisus de Paştele evreiesc şi exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuşi şi pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paştele evreiesc un nou înţeles. El a identificat pâinea şi cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând şi sângele său care urma să fie vărsat. În Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, Capitolul 5, el spune: "Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framantatura noua, precum si sunteti fara aluat; caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.", făcând referire la tradiţiile Paştelui evreiesc şi identificându-se cu mielul Pascal.[1]
O interpretare în Sfânta Evanghelie după Ioan este că Iisus, ca miel Pascal, a fost crucificat aproape în acelaşi timp cu sacrificul ritual al mieilor în templu, în după-amiaza celei de a 14-a zi de Nisan.[2] Această interpretare este inconsistentă cu cronologia din Evangheliile Sinoptice. Se presupune că "pregătirea Paştelui" din Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 19, se referă literar la cea de a 14-a zi de Nisan (Ziua Pregătitoare pentru Paşte) şi nu în mod necesar la ziua de vineri, Ziua Pregătitoare pentru Sabat[3] şi că "mâncarea de Paşte" din Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 18, se referă la mâncarea mielului pascal, şi nu la mâncarea niciunuia din sacrificiile făcute pe perioada Zilelor Pâinii Nedospite.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
English
Română