În Bucureşti şi oraşele foarte mari este mai puţin vizibil, deşi mult mai accentuat, fenomenul. Cel mai bine se observă în oraşele mici de provincie, şi chiar în satele şi comunele care îşi serbează cu mândrie propria zi.

Circ şi pâine.

De o parte, marea mulţime căreia i se aruncă toate ingredientele necesare drogului social: muzică, mâncare, mult zgomot, discursuri, artificii, etc.

De cealaltă parte, casta familiilor celor la putere. Nu se amestecă cu mulţimea, cu "norodul". O tratează în cel mai bun caz cu indiferenţi. Iar dacă se amestecă cumva în gloată, nu o fac pentru că le face plăcere, ci ca un favor, sau ca o purificare personală (mai nou, se numeşte "baie de mulţime").

Asta în cazul în care intră cumva în arena circului. Şi intră, cei care sunt conştienţi că de gloata aceea depinde viitoarea lor putere.

Pentru ei, cei din castă, are grijă Primăria să le organizeze un festin separat, pe banii publici.

Cel mai rău, mai umilitor, este, aşa cum am văzut într-o comună din Dolj, când acest festin al castei locale este organizat separat dar nu departe de locul în care se distrează norodul. Probabil din plăcerea de a simţi mai bine diferenţa dintre "ei" şi gloată.

Se mişcă prin gloată şi oameni care reuşesc să îşi asigure prin forţe proprii un trai decent şi îi doare-n cot de diferenţele sociale create cu această ocazie de cei din castă. Care se bucură pur şi simplu de orice prilej de viaţă, şi nu îi interesează nici puterea, nici problemele sociale ale celorlalţi.

Dar marea majoritate a oamenilor din mulţime acceptă aceste festivităţi ca pe un drog, pentru a uita de viaţa de zi ci zi. Pentru câteva zile nu mai există facturi neplătite, sărăcia de acasă o schimbă cu strălucirea zgomotoasă a străzilor, iar certurile familiale sunt înlocuite cu muzica oferită cu generozitate calculată de pe estradele construite ad-hoc.

Şi artificiile. Să nu le uităm. Acestea joacă un rol foarte important în memoria ulterioară a participanţilor la festivităţi. Toţi vor povesti ulterior ce bine s-au distrat ei la aceste serbări dar, dacă îi întrebi cum anume s-au distrat, cei mai mulţi îţi vor descrie, cu semne de exclamare după fiecare cuvânt, cât de frumos a fost spectacolul de artificii.

La mulţi ani, Bucureşti!