In anii ’90 a fost o preocuparea crescanda pentru stabilitatea preturilor ca premisa a unei cresteri economice durabile.

Timp de aproape 7 ani, din noiembrie 1990 pana in mai 1997, in Romania a fost un proces de liberalizare a preturilor ce a fost parcurs in mai multe etape. Acest proces a condus insa catre cresterea inflatiei pana la 256,10% in 1993. Inflatia a fost extrem de volatila si intre anii 1991-1994 in Romania a fost numai inflatie de 3 cifre. Apoi, in anii 1995-1996 inflatia a fost de 32.30%, respectiv de 38.80% pentru ca in anul 1997 sa depaseasca din nou pragul de 100%.

Fig. 1 - Evolutia ratei inflatiei 1999-2007
Sursa: Institutul National De Statistica

In acest context, masurile adoptate in cadrul politicii monetare a BNR au vizat constructia unui mecanism si a unor instrumente de politica monetara, si, din 1991 s-au adoptat primul Statut al BNR (legea 34/1990) si Legea bancara (Legea 33/1991), care au introdus sistemul bancar pe doua nivele – banca centrala si banci comerciale.

In domeniul politicii monetare au fost luate o serie de masuri importante. BNR avea drept obiectiv controlarea mesei monetare, si prin urmare si-a inceput politica dezinflationista prin cresterea costului refinantarii pe care o acorda bancilor comerciale.

La inceputul anilor 1990 in Romania, datorita situatiei favorabile a rezervelor valutare, era un mediu propice pentru adoptarea ca ancora inflationista mentinerea unui curs de schimb fix.

Nivelul acestor rezerve nu a putut fi insa mentinut. La inceputul anului 1991 a fost deschisa piata valutara interbancara si au fost create casele de schimb valutar dar, cu foarte multe restrictii. Rezervele internationale nete ale sistemului bancar au depasit 500 milioane dolari abia in 1994.

Fiind o perioada de tranzitie, inflatia s-a dovedit a fi greu de controlat iar politica monetara a BNR-ului avea caracter de acomodare.

In lipsa unor rezerve valutare consistente care sa permita utilizarea cursului de schimb ca ancora nominala, controlul cresterii masei monetare a devenit principala cale de diminuare a presiunilor inflationiste, mai ales in prima parte a tranzitiei.

Dupa 1990, agregatul monetar extins (M2) a fost de fapt ancora principala a politicii monetare. Prin aceasta politica se urmarea o crestere mai mica a cantitatii de bani decat PIB-ul si astfel diminuandu-se presiunile inflationiste.

Romania, dupa 1990 trebuia sa se adapteze unor standarde internationale. Devenise tara democratica, cu o economie de tranzitie si trebuia sa aiba in vedere cresterea economica si asigurarea echilibrului extern. Din aceasta cauza, eficienta politicii monetare a fost ingradita. Cresterea economica din 1995-1996 s-a obtinut prin cresterea datoriei publice si deteriorarea contului curent al balantei de plati.

Anul 1997 a fost marcat de doua decizii importante: liberalizarea pietei valutare si o noua etapa in liberalizarea preturilor, decizii care au generat presiuni inflationiste majore.

Fig. 2 - Cresterea economica si deficitul de cont curent 1990-2008