Europa divizată?

"Posibil să apară şi unele ţări care să se gândească la restrângerea implicării lor în Uniunea Europeană, sau chiar retragerea din Uniunea Europeană."

Din păcate, această predicţie făcută de Mehedinţeanul în ultima zi a anului 2010 pentru 2011, riscă să se adeverească.

Din declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, după reuniunea Consiliului European de iarnă:

“Marea miză a acestui Consiliu European a fost legată de găsirea soluţiilor la criza economică... nu s-a putut ajunge la un consens. Marea Britanie a fost cea care a blocat consensul pe modificarea Tratatului şi atunci s-a mers pe o soluţie juridică... realizarea unui acord interguvernamental în interiorul Uniunii Europene... Acordul va trebui semnat până la sfârşitul lunii martie, până cel mai târziu la sfârşitul lunii martie... includerea în legislaţia naţională a angajamentului pentru un buget naţional echilibrat şi în surplus.... statele membre se obligă să transmită Comisiei Europene - care devine un supraveghetor, este cea care veghează la respectarea acordului de guvernanţă fiscală - deci, trebuie transmis de către fiecare stat semnatar, la Comisia Europeană, proiectul de împrumuturi pentru anul următor... s-a stabilit o contribuţie a statelor membre la Fondul Monetar Internaţional care să fie de circa 200 de miliarde, din care 150 de miliarde, contribuţia statelor din zona euro, şi 50 de miliarde, a statelor care nu sunt în zona euro...”

Concluzia finală a reuniunii a fost forţarea unei discipline fiscale şi financiare mai stricte pentru ţările din Uniunea Europeană. Toate ţările din zona euro. împreună cu alte şase ţări, inclusiv România, au fost de acord cu aceste măsuri. Marea Britanie a fost net împotrivă. Ungaria, care iniţial a avut aceeaşi atitudine, şi-a schimbat ulterior punctul de vedere. La fel şi Cehia şi Suedia, care au avut unele reţineri iniţiale.

Noul şef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a fost de acord cu încheierea unui astfel de tratat interguvernamental: "acesta poate fi punctul de pornire a unei politici economice mai disciplinate pentru ţările din zona euro".

Nicolas Sarkozy a comentat refuzul primului ministru britanic, David Cameron, care "cerea ceva ce noi toţi am considerat inacceptabil, un protocol în cadrul tratatului care să permită Marii Britanii să fie exceptată de la anumite reglementări financiare".

Conform lui Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului Europei, cei 200 miliarde euro sunt destinaţi în principal salvării Italiei şi Spaniei.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a reiterat ideea că "cele 17 state din zona euro trebuie să îşi recâştige credibilitatea, şi aşa se va întâmpla, prin decizia de azi".

Decizia finală a reuniunii a făcut să crească imediat încrederea în piaţa financiară europeană, reflectată printr-o creştere cu 1,5% a indexului Euro Stoxx 50 şi o întărire a monedei euro faţă de dolar.

Preşedintele Obama a fost de acord că o politică financial compactă în Uniunea Europeană este binevenită, dar UE are nevoie de soluţii pe termen scurt.

Economia celor 17 ţări din zona euro stagnează în prezent, având o creştere de doar 0,2% în al treilea trimestru, şi un şomaj de 10,3%. În aceste condiţii economiştii prevăd o nouă recesiune a acestor ţări în următoarele luni. Vor ajuta banii strânşi prin acest tratat la relansarea economiilor respective? Personal, ca nespecialist, consider că trendul nu se va schimba atâta timp cât nu se vor face schimbări radicale în politicile şi structurile economice ale ţărilor respective. Mai mult chiar, acest tratat încearcă o relansare a ţărilor din zona euro pe umerii ţărilor mai puţin dezvoltate din Uniunea Europeană, prin reducerea suveranităţii financiare a acestora. Din acest punct de vedere, România nu mai are nimic de pierdut, suveranitatea financiară şi economică sunt pierdute mai demult. Eu cred chiar că aceste monitorizări vor face un bine României, întrucât astfel vor putea fi evitate multe "aranjamente" economico-politice care au proliferat în ultimul timp. Dar la nivelul Uniunii Europene, s-ar putea ca tocmai acesta să fie mecanismul care va declanşa ruperea în două sau mai multe părţi a Uniunii Europene, prin imposibilitatea unora din ţări de a-şi onora obligaţiile financiare impuse prin acest tratat.

În ianuarie 2009 am iniţiat un sondaj de opinie online privind probabilitatea schimbării actualei ideologii economice capitaliste. Cel mai mare număr de voturi este pentru răspunsul conform căruia actuala ideologie economică nu se va schimba. Personal, cred că la ora actuală nu există decât două alternative la nivel mondial: acceptarea ideii de schimbare a actualei ideologii economico-financiare, sau rezolvarea crizei prin conflicte armate, în unele zone, sau presiuni politico-economice, în alte zone. Quo vadis, Domine?