Pe 26 iunie s-a serbat Ziua Drapelului National (Ziua Tricolorului), o sărbătoare care se doreşte a fi naţională şi patriotică, dar care a trecut nepobservată atât de mass-media cât şi de autorităţi şi populaţie. O solemnitate anostă şi firavă, unde soldaţii participanţi parcă fuseseră luaţi de la masă şi abia aşteptau să termine mai repede să se reîntoarcă la friptură înainte de a se răci. Cam asta a fost Ziua Drapelului National:
Mâine este Ziua Naţională a Statelor Unite. Am văzut la TV că la Bucureşti se fac deja pregătiri pentru sărbătorirea acestui eveniment.
Ca în fiecare an, relatările mass-media vor depăşi cu mult ca pe cele din data de 26 iunie, iar manifestările prilejuite de sărbătorirea zilei naţionale a unei alte naţii vor fi cu mult mai fastuoase şi mai bine pregătite decât sărbătorirea evenimentelor proriei naţii.
Pe de o parte, nu înţeleg cum este posibil aşa ceva. E ca şi cum nu îţi sărbătoreşti propria zi de naştere, dar cumperi tort şi faci chef mare acasă la tine, de unul singur, atunci când unul din vecini îşi serbează ziua.
Pe de altă parte, cu un astfel de comportament, prin care noi înşine nu ne respectăm, cum putem avea pretenţia ca Italia, Spania, sau oricare altă naţie, să ne respecte?
Technorati Tags: 
English
Română
Publică un comentariu nou