Soldaţi, căpşunari, reporteri

Solda?ii pleac? în Irak, Afganistan, Kosovo sau alte p?r?i ale lumii nu pentru a-?i ap?ra glia, ci pentru bani ?i, unii, pentru carier?. Moare un soldat, este adus cu onoruri ?i fanfar?.

Reporterii pleac? în zone nesigure precum Irak, China în aceste zile în care înc? mai apar replici ale cutremurului de zilele trecute, ?i în alte p?r?i ale lumii, în primul rând pentru bani ?i carier?. Moare un reporter pe teen, este primit cu onoruri ?i necrolog pe m?sur? în mass-media.

C?p?unarii pleac? în Spania, Grecia sau Italia nu pentru glorie, carier? sau datorie civic?, ci pentru bani, pentru familie. Moare un c?p?unar pe-acolo, nu ?tie nimeni.

Nimeni nu trebuie s? moar?. ?i totu?i, cui i se cuvin cele mai înalte onoruri?

Eu consider c?, dac? s-ar face o analiz? mai profund uman?, c?p?unarul ar trebui s? fie în prim plan.

Dar mai este cineva care merita chiar cele mai multe onoruri: omul simplu de la sat sau din ora?, care a renun?at la carier?, la glorie, onoruri ?i bani, pentru a fi asproape de cei dragi. A r?mas la el acas?. ?i care moare singur, uitat de lume; pe câmp, la locul de munc? sau într-un spital, acceptând a priori nep?sarea noastr?.

Spiritul mioritic este mai viu ca oricând.