
E la modă acum (din păcate, pentru pacienţi) să acuzi doctorii şi asistenţii medicali pentru fiecare deces din spital. Şi toate acuzele se focalizează pe indiferenţa acestora.
De acord cu acest atribut pentru mulţi din ei, dar mai trebuiesc adăugate cîteva. Indiferenţa guvernului care nu dotează spitalele cu cele strict necesare, lăcomia angajaţilor spitalelor care fură cu ambele mâini şi ceea ce a mai rămas bun pe acolo, şi, cel mai important, INCOMPETENŢA.
Ştiu cazul unei fătuci din Craiova care a terminat cu chiu cu vai liceul, s-a simţit bine câţiva ani apoi, fără să muncească (de fapt muncea, dar prin camere de hoteluri şi ca întreţinută a cui dorea) iar, după vreo cinci ani, s-a decis să facă o facultate. A ajuns premiantă la o universitate particulară la medicină, după care, în ultimul an, a trecut la stat. Şi a terminat cu brio.
Vă daţi seama, o astfel de fată care abia reuşea să citească pe litere, este unul din medicii de azi. Vine omul bolnav la ea, moare fiindcă respectivul medic habar nu are ce să îi facă, şi este acuzat(ă) apoi de indiferenţă. Nedrept, şi incorect! Incompetenţă, nu indiferenţă.
Ştiu cel puţin un caz de doctor în filologie care habar nu are de gramatică, măcar.
Sunt directori de firme şi instituţii de stat care au virat bani pentru cercetare în universităţi, procopsindu-se în schimb cu masterate şi doctorate fără ca măcar să ştie despre ce este vorba în teza lor de doctorat.
Ştiu magazioner care acum câţiva ani învăţa împreună cu copilul lui materiile din clasele primare. Între timp a făcut facultatea de drept, şi are mari şanse să ajungă în câteva luni jurist la firma de stat unde lucrează.
Concluzia: ne bălăcim într-o apă murdară din care nu vom mai ieşi dacă nu dăm o şansă adevăratelor valori.
Technorati Tags: 

Publică un comentariu nou