În Bucureşti şi oraşele foarte mari este mai puţin vizibil, deşi mult mai accentuat, fenomenul. Cel mai bine se observă în oraşele mici de provincie, şi chiar în satele şi comunele care îşi serbează cu mândrie propria zi.

Pe scurt: decor foarte frumos, recitale prăfuite, concurenţi buni, atmosferă apatică.
Festivalul a început cu perindarea pe scenă a unor pensionari, faimoşi şi care şi mie mi-au plăcut la vremea lor, dar care nu prea se mai încadrau în peisaj. Ca să nu mai vorbesc de voce.

S-au bătut şi s-au omorât doi indivizi la poker, în Craiova. Nu e un aspect obişnuit, dar nici ieşit din comun. Şi-ar fi rezolvat problemele aşa cum au făcut dintotdeauna.