protest
Satira politică este o componentă importantă a satirei, specializată în crearea de divertisment de inspiraţie politică; ea este folosită şi cu intenţii subversive, acolo unde discursul politic şi dizidenţa sunt interzise de regimul la putere, ca o metodă de a aduce argumente politice altfel interzise. Istoric, opinia publică în democraţia ateniană a fost influenţată foarte mult de satira politică din teatre.[1]
Doi binecunoscuti activisti: Bill Maher cu presedintele si co-fondatorul PETA, Ingrid Newkirk.
Activismul, în sensul general, poate fi descris ca acţiunea intenţională pentru a realiza schimbări sociale şi politice. Această acţiune este pentru sau contra unui argument adesea controversat.
Evenimentele din Timişoara au fost descrise în jurnalele de ştiri ale radiourilor Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate clandestin de către români, precum şi de către studenţii care se întorceau acasă pentru sărbătorile de Crăciun.
Iată că şcoala românească a găsit o modalitate de a trece cu vederea tâmpeniile copiilor de bani gata sau cu părinţi cu influenţă în comunitatea locală. Ei sunt numiţi acum "copii hiperkinetici", sau "hiperactivi", iar învăţătorii, profesorii, colegii şi părinţii acestora sunt îndemnaţi să îi ierte, să fie atenţi cu ei, şi chiar să îi iubească. Se consideră că aceasta este o boală, pentru a nu mai fi pedepsiţi, care trebuie tratată cu multă blândeţe şi căldură sufletească.
English
Română