Iosif Constantin Drăgan - In memoriam

Am urcat in trenul vietii plangand
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.
Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"!
Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.
Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;
La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
Comentarii recente
în urmă cu 2 săptămâni 5 zile
în urmă cu 15 săptămâni 5 zile
în urmă cu 20 săptămâni 15 ore