În Argentina, la ora zero în prima zi a lunii ianuarie se bea cidru sau sampanie, australienii urându-şi reciproc un an nou fericit. Sărbătoarea se desfîşoară de obicei în familie, cu o masă bună cu diferite feluri de mâncare, între care tradiţionale sunt purcelul, carnea de vită, pasăre şi alcoolul. În următoarele minute, în special în cartiere, se deschide uşa spre stradă pentru a aprinde artificii şi a toasta cu vecinii.
Alfred Edersheim în cartea sa Viaţa şi epoca lui Iisus Mesia (1883) menţionează, fără a da referinţe specifice, existenţa restaurantelor în Alexandria şi Ierusalim.[1]
Restaurantele au apărut în lumea islamică medievală înainte de a apare în China. În lumea islamică existau "restaurante unde se puteau cumpăra tot felul de mâncăruri preparate." Aceste restaurante au fost menţionate de Al-Muqaddasi (născut în 945) spre finalul secolului 10.[2]
Imaginea la microscopul electronic a virusului gripal A(H1N1)

O operă de artă din clădirea Consiliului Europei din Bruxelles este realizată pe baza stereotipurilor naţionale. Sub numele de "Entropa", aceasta a fost comandată de Cehia care deţine în prezent prezidenţia Consiliului Europei, oficial fiind executată de 27 artişti dint toate ţările membre UE.

Solda?ii pleac? în Irak, Afganistan, Kosovo sau alte p?r?i ale lumii nu pentru a-?i ap?ra glia, ci pentru bani ?i, unii, pentru carier?. Moare un soldat, este adus cu onoruri ?i fanfar?.