Poem
Dec 23
Iul 10
Carolina
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
Iun 23
Fericire
Mai greu de suportat
decât fericirea nu e nimic
Sau în orice caz
posibilitatea de a avea tootul
Pe care în această parte de lume
O numim fericire.
A fi totul este dimpotrivă
O exultantă suferinţă.
A fi totul înseamnă a fi îm stare
Să suferi în locul tuturor,
A încerca să vezi cum e să fii celălalt,
să fii altul,
Cum e să nu mai fii tu,
Cum e să nu mai fii.
(Ana Blandiana, Fericire)
(Din PPS cu autor anonim)
Iun 23
English
Română
Comentarii recente
în urmă cu 1 zi 8 minute
în urmă cu 4 săptămâni 5 zile
în urmă cu 9 săptămâni 1 oră
în urmă cu 22 săptămâni 16 ore
în urmă cu 26 săptămâni 2 zile