English
RomânăPolitică
PoliticăPolitică
Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu:
"Vizita în Statele Unite ale Americii a avut ca obiectiv finalizarea unei munci de creare a cadrului legislativ bilateral care să permită aşezarea relaţiei româno-americane pe o nouă treaptă a colaborării bilaterale, dar şi în interiorul structurilor din care ambele ţări fac parte, în mod deosebit din NATO.
Întrebarea e, CUM îşi asumă această responsabilitate?!
Asumarea unui eşec înseamnă recunoaşterea unei vinovăţii. În primul rând, Traian Băsescu trebuie să precizeze care este această vinovăţie (sau vinovăţii) de care se face responsabil. Apoi, recunoaşterea unei vinovăţii presupune (sau ar trebui) o anumită "pedeapsă" pentru persoana vinovată. Cum se va "autopedepsi" Traian Băsescu pentru eşecul asumat.
Tare mi-e teamă că şi această ASUMARE se va concretiza în final printr-o ASOMARE. A populaţiei sărace şi sărăcite.
Într-un interviu acordat de curând Mediafax, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, afirma că una din principalele probleme ale Romaniei sunt corupţia, dar şi momentele în care Guvernul pare prea lent în a lua decizii sau opac în explicarea lor.
Am urmărit şi eu clipul video cadru cu cadru. Totul arată că este real, existând, din punctul meu de vedere, doar un amănunt pe care nu îl înţeleg din punct de vedere fizic: faţa copilului este luminată normal până în momentul lovirii, la fel ca celelalte persoane din clip. Se văd şi câteva blitz-uri anterioare care, când se declanşează, luminează pe toţi.
Exact în momentul impactului, faţa şi corpul copilului se colorează brusc în albastru, şi rămân aşa până cînd acesta revine în poziţie normală după dezechilibrul loviturii. Nu cred că este vorba de blitz pentru că lumina aceea albastră nu se regăseşte decât strict pe corpul copilului, fără să se vadă nici măcar pe umărul femeii de alături de care se găsea foarte aproape.
Ce ar putea să fie acea lumină albastră?
Adevărul este că are unele sclipiri geniale, când e vorba să obţină un avantaj. Mai puţine în ultimul timp, dar chestia asta cu reducerea numărului de parlamentari este una dintre ele. Nu mai ţin minte ce procentaj dintre votanţi ziceau sondajele că ar vota pentru o singură cameră a Parlamentului, dar eu cred că depăşeşte 90%. Oricum, eu sunt unul dintre ei. Indiferent de ce contraargumente savante aduc parlamentarii. Eram decis să nu mă duc la vot. Pentru că toţi cei cu şanse au trecut pe rând la cârma ţării, şi nu au făcut nimic (bun).
Altceva e cu revizuirea Constituţiei pentru o singură cameră parlamentară. O votez cu ambele mâini. Aşa că un posibil referendum pe această temă m-ar face să îmi revizuiesc decizia anterioară.
