Poezie

Poezie

Trenul vieţii

Am urcat in trenul vietii plangand
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.

Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"!

Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.

Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;

La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,

Poem pentru o primavara perfecta

Oamenii sunt adesea neantelegatori,
irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum!
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism
si intenii ascunse...
Fii bun, oricum!
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi
si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum!
Daca esti cinstit si sincer,
oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum!
Ceea ce construiesti in ani,
altii pot darama intr-o zi...
Construieste, oricum!

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,

 


Theme & Icons by N.Design Studio
Emite conţinut