Datorită potenţialului mare de eficientizare a muncii, calculatorul a fost introdus pe scară largă în toate domeniile activităţii productive, începând de la munca de birou şi până la activităţile din halele de producţie.

Calculatorul are în prezent un rol esenţial în munca de birou, permiţând rezolvarea mai eficientă a unor probleme de zi-cu-zi, cum ar fi:

• întocmirea corespondenţei
• întocmirea formularelor de lucru
• întocmirea prezentărilor
• contabilitatea
• calculul costurilor
• statistica şi verificarea
• administrarea clienţilor, adreselor
• urmărirea termenelor
• corespondenţa electronică („e-mail”2) şi multe altele.

După cum reiese şi din această listă, calculatorul îşi găseşte utilitatea în fiecare domeniu al muncii de birou, de la secretariat şi personal, până la relaţii publice.

Deoarece sistemele informatice moderne oferă toate datele şi informaţiile relevante din cadrul unei instituţii, folosirea lor nu este limitată numai la sarcinile de rutină. Există programe utilizate în realizarea de prezentări sau în procesul de predare, dar există şi programe utilizate în procesele de decizie (management information systems), de exemplu în domeniul financiar sau al planificării proiectelor.

În afară de acestea, în domeniul muncii de birou calculatoarele oferă posibilitatea unei colaborări mai uşoare între angajaţi. Datele pot fi vehiculate prin reţeaua de calculatoare în câteva secunde, chiar şi atunci când colaboratorii sunt împrăştiaţi în toata ţara.

Procurarea informaţiilor pe Internet

Scopul iniţial al Internetului a fost, alături de cel militar, mai ales cel de natură ştiinţifică. Astăzi, în schimb, dacă navigaţi pe Internet, puteţi afla practic tot ceea ce va interesează, de la rezultate ale cercetătorilor în diferite domenii, până la reţete culinare, ultimele ştiri sau buletinele meteo.

De asemenea, pe Internet sunt disponibile informaţii şi date de contact despre numeroase organizaţii, instituţii, firme, şcoli, universităţi etc.

Învăţământul la distanţă

Învăţarea fără frecventarea unui locaş de învăţământ este azi o realitate comună. Tot mai mult, instituţiile de învăţământ 3 oferă cursuri la distanţă prin Internet – studentul îndeplineşte cea mai mare parte din muncă (instruire) la el acasă şi este în legătura cu instructorul şi colegii săi numai prin intermediul calculatorului. Numeroase astfel de cursuri sunt oferite în prezent de către diverse instituţii româneşti, acoperind cele mai diverse domenii (management, strategie, comunicare, creativitate, utilizarea calculatorului, limbi străine etc.).

Domenii de utilizare a calculatorului

Activităţi productive

• birotică
• logistică, administrarea depozitelor, aprovizionare
• producţie
• planificare
• activităţi de creaţie
• circulaţia banilor
• comerţ electronic
• dispozitive comandate de calculator

Educaţie, informare

• programe de învăţare, e-learning
• programe de prezentare
• enciclopedii (pe CD, on-line), dicţionare
• info-kiosk-uri, info-terminale
• Internetul ca sursă de informaţii şi cunoaştere

Uz personal

• informare
• divertisment
• card-uri (inclusiv ID)
• navigare Internet
• foto

Alte domenii

• medicină
• ştiinţa
• transporturi
• comunicaţii

============

2 E-mail = electronic mail (“poştă electronică”) – termen ce desemnează corespondenţa realizată prin intermediul Internetului (echivalentul electronic al scrisorilor tradiţionale).
3 Dar şi institute de cercetare, sau organizaţii din diverse domenii

Calculatorul este un instrument de lucru esenţial pentru munca de birou în orice organizaţie modernă.

Calculator personal - PC

Componenta de bază a acestuia este unitatea centrală. Acesta preia comenzile utilizatorului, le memorează, le procesează, stochează datele etc. În calculator, informaţiile sunt stocate în principal pe unităţile de hard-disk (vezi mai jos).

La unitatea centrală sunt conectate o serie de alte echipamente (numite şi „periferice”), cum ar fi: monitorul, imprimanta, tastatura, mouse-ul etc.

Calculatoarele portabile sunt calculatoare concepute pentru a putea fi transportate cu uşurinţă.

Laptop

Datorită performanţelor la care au ajuns, unele dintre acestea pot înlocui calculatoarelor obişnuite în activitatea curentă.

Tipurile de calculatoare portabile sunt:

• laptop
• ultra-uşoare
• de buzunar (se mai numesc Poket PC-uri, Palm-uri sau PDA-uri - personal digital assistant)

1.2.1. Echipamentele periferice

• Tastatura este un dispozitiv (similar maşinii de scris tradiţionale) utilizat pentru introducerea datelor. Un rol similar îl are şi mouse-ul.
• Monitorul este principalul dispozitiv pentru prezentarea informaţiilor.
• Imprimantele sunt folosite pentru a tipări pe hârtie informaţiile de pe calculator.

Imprimanta

Rolul reţelelor

Independent, calculatoarele pot realiza aproape orice, însă dacă resursele lor sunt folosite în comun, calculatoarele devin mult mai eficiente. Spre exemplu, toate calculatoarele dintr-un birou pot fi conectate la o singură imprimantă, economisindu-se astfel costul de achiziţie pentru numeroase imprimante.

Ca atare, principalul scop al reţelelor de calculatoare este de a face posibilă utilizarea în comun a resurselor. Aceste resurse sunt foarte diverse: imprimantă, scanner, spaţiu de stocare pentru fişiere, dar şi informaţii.

Structura

Din punctul de vedere al partajării resurselor, calculatoarele dintr-o reţea tradiţională se împart în servere, care oferă („servesc”) resursele, respectiv clienţi, care le folosesc.

Alternativa la reţelele Client-Server o reprezintă reţelele P2P (Peer-to-Peer), în care calculatoarele au acelaşi rol. Apariţia lor a fost simultană cu dezvoltarea aplicaţiilor cum ar fi Napster, însă mschimbul de fişiere.

Transmisia datelor în reţele

Principalele canale utilizate pentru transmisia datelor în reţele sunt:

• Linii telefonice (inclusiv ISDN);
• Cablu coaxial - în trecut cel mai folosit era cablul coaxial (foarte asemănător cu cel de la antena TV), însă în ultima vreme, standardul de facto a devenit cablul UTP (Unshielded Twisted Pairs);
• Fibra optică - permite obţinerea unor capacităţi mult mai mari pentru transmiterea datelor, fiind folosită în general între nodurile importante din reţea sau între reţele;
• Satelit – pe acelaşi principiu ca semnalul TV transmis prin satelit;
• Wireless (WLAN sau Wi-Fi4) - deşi este cea mai recentă metodă de conectare, a cunoscut în ultimii ani o creştere fără precedent a popularităţii. Această popularitate se datorează chiar principalei sale caracteristici: lipsa cablurilor.

Tipuri de reţele:

După amploare/întindere, reţelele pot fi:

• LAN (Local Area Network) – reţele locale, ce se limitează la aria unui departament, a unei clădiri, la campusul unei şcoli/universităţi, sau teritoriul unei întreprinderi. Sunt cele mai comune reţele şi de obicei nu depăşesc câteva sute de metri pătraţi.
• MAN (Metropolitan Area Network) – reţele mai extinse, ce acoperă aria unei localităţi/metropole, interconectând LAN-urile din acea localitate. O parte dintre aceste reţele sunt iniţiate şi gestionate de către administraţia publică locală.
• WAN (Wide Area Network) – reţele ce acoperă o arie şi mai extinsă, cum ar fi o ţară sau un continent.
• GAN (Global Area Network) – reţeaua globala, Internetul.

După tipul de utilizatori ţintă, se disting trei categorii de reţele:

• Internet
• Intranet
• Extranet

Internet

Internetul este o reţea globală de calculatoare conectate între ele pentru a pune în comun informaţii şi alte resurse. Orice calculator conectat la Internet poate să comunice cu orice alt calculator legat la Internet, astfel încât Internetul poate fi vizualizat ca o reţea uriaşă alcătuită din milioane de reţele de calculatoare din întreaga lume (LAN +MAN +WAN).

O reţea este formată din calculatoare care au rol de client şi calculatoare cu rol de server (arhitectura client-server). Un server este un calculator care furnizează servicii, cum ar fi distribuirea e-mail-urilor sau a paginilor Web, în timp ce clientul este un calculator care se conectează la server pentru a solicita şi primi informaţii de la acesta sau pentru a accesa resursele disponibile acolo.

Fiecare calculator conectat la Internet are atribuit un număr unic de identificare, care reprezintă adresa Internet. Deoarece utilizatorul reţine mai greu un număr, acesta este dublat de un nume, cunoscut ca nume de domeniu. De exemplu, pentru site-ul Primăriei Bucureşti veţi obţine acelaşi rezultat daca veţi scrie în bara de adrese din browser 193.231.239.1 sau www.pmb.ro

Internetul este o reţea descentralizată, în sensul că nu există o instituţie sau un stat care să îl deţină sau să îi guverneze funcţionarea. Susţinerea financiară şi logistică se realizează de către companiile care îl accesează, iar administrarea sa din punct de vedere tehnic este supravegheată de un comitet numit ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).

Datorită faptului că în principiu oricine din lume se poate conecta la Internet fără restricţii, acesta este considerat ca fiind public.

Intranet

Intranetul este o reţea privată din interiorul unei firme sau instituţii, prin care se transmit documente, se permite accesul la baze de date, se asigură instruirea personalului şi comunicarea între angajaţi şi se distribuie software. Spre deosebire de Internet, reţeaua Intranet deserveşte numai personalul din cadrul organizaţiei şi de aceea este necesară implementarea unui sistem de parole prin care să asigure confidenţialitatea datelor.

Calculatoarele din interiorul Intranetului nu sunt accesibile din exteriorul reţelei, însă pot accesa atât resursele interne cât şi resursele oferite de serverele din Internet. Acest lucru este posibil cu ajutorul unui dispozitiv numit firewall (nu există o traducere exactă în limba română, site-ul Microsoft5 îl denumeşte paravan de protecţie Internet).

Extranet

Extranetul este o extensie a reţelei Intranet care foloseşte tehnologia Internet pentru a conecta reţelele private Intranet ale unor organizaţii care doresc să colaboreze pentru a-şi partaja o resursă importantă - informaţia. Astfel, extranetul asigură structurarea informaţiilor pe trei niveluri: public, privat şi mixt.

=================

4 Transmisia wireless se poate efectua şi prin reţelele de telefonie mobilă (prin WAP, GPRS etc.)
5 http://www.microsoft.com/romania/securitate/TreiPasi.mspx

Fişiere şi Documente

Toate informaţiile sunt păstrate (sau “salvate”) în calculator sub forma de fişiere. Fişierele pot conţine diverse tipuri de date: text, imagini, sunete, video etc. În funcţie de tipul de date pe care le conţin, fişierele pot fi şi ele de mai multe feluri: documente (text, eventual completat cu tabele, grafice, imagini, etc.), imagini, fişiere audio, filme etc.

Pentru o mai buna organizare a fişierelor pe disc, acestea sunt structurate în mod asemănător unei arhive tradiţionale, în dosare – numite “folder” (eng. folder) sau “director” (eng. directory).

Foldere (directoare)

Orice fişier este păstrat într-un folder sau director. Majoritatea discurilor au numeroase foldere, toate acestea putând conţine fişiere.

Un folder poate conţine (pe lângă fişiere) şi alte foldere (acestea sunt adesea denumite sub-foldere, iar folder-ul în care sunt păstrate – folder părinte), iar acestea pot conţine la rândul lor alte sub-foldere, ajungându-se la multe nivele. Folder-ul principal, aflat în vârful acestei piramide, se numeşte “rădăcina” (eng. root folder).

Utilizatorii pot crea, muta sau şterge foldere în funcţie de nevoi. Majoritatea documentelor create în Windows sunt păstrate în folder-ul “My Documents”, respectiv în sub-foldere ale acestuia. Buna organizare a fişierelor şi structurare a foldere-lor este foarte importantă pentru cei care lucrează cu multe documente.

Toate aceste fişiere şi foldere sunt păstrate pe dispozitive de stocare (în majoritatea cazurilor “disc”-uri): în general, utilizatorul păstrează fişierele pe “hard-disk-ul” calculatorului, însă acestea pot fi stocate şi pe “dischete”, CD, DVD etc.

Dispozitive de stocare

O importanţă deosebită în alegerea dispozitivelor de stocare o are capacitatea acestora (cantitatea de informaţie pe care o pot păstra).

Cantitatea de informaţie se măsoară în „byte” (plural „bytes”)7 – acesta corespunde în linii mari unui caracter de text (o literă, un număr, un semn de punctuaţie etc.). Multiplii byte-ului sunt descrişi în tabelul de mai jos:

Denumire	Prescurtare	Dimensiune aproximativă* (bytes)
Kilobyte	KB	1.000
Megabyte	MB	1.000.000
Gigabyte	GB	1.000.000.000

* Notă: Dimensiunile sunt aproximative întrucât computerele lucrează cu puteri ale lui 2, astfel ca un kilobyte reprezintă de fapt 1,024 bytes, iar un megabyte reprezintă 1024 x 1024 bytes8 etc.

Cele mai comune dispozitive de stocare:

• Discheta (Floppy disk) - foarte des utilizată pentru păstrarea şi transferarea unor cantităţi mici de date.
• CD (compact disc) – a început sa înlocuiască discheta datorită capacitaţii de stocare superioare (vezi tabel). În prezent, cea mai mare parte a software-ului este distribuită pe CD.
• DVD (Digital Video Device) – similar cu CD-ul, însă cu o capacitate de stocare mai mare.
• Hard-disk – acesta este principalul dispozitiv de stocare pentru calculatoarele moderne. Hard-disk-urile au o capacitate de stocare superioară dispozitivelor mai sus menţionate, însă majoritatea sunt fixate în interiorul computerului, nepermiţând transportarea datelor9.
• Memorii flash10

Tip dispozitiv de stocare	Cantitate de informaţie stocata	Corespondent aproximativ
Discheta	1.44 MB	720 pagini A4
CD	650 MB	O mică bibliotecă
DVD	4.5 GB	Un film de lung metraj
Hard-disk	100GB	Peste 20 filme

Pe lângă dispozitivele mai sus menţionate există numeroase altele, noi standarde fiind create continuu.

===============

6 Termenii “folder” şi „director” sunt echivalenţi – pe parcursul acestui manual vom folosi termenul de folder (acest termen este folosit mai ales pentru sistemul de operare Windows, spre deosebire de „director” – folosit mai ales în sisteme de operare mai vechi, precum DOS)
7 Un byte este la rândul său format din 8 biţi. Bit-ul este unitatea de bază în măsurarea cantităţii de informaţie, însă, datorită cantităţilor mari cu care se vehiculează de obicei, acesta este rar folosit.
8 1 byte = 8 biţi = 23 biţi.
9 Există şi hard-disk-uri portabile, însă acestea sunt lente şi au dimensiuni mari, fiind rar utilizate.
10 În prezent acestea pot avea capacităţi de stocare cuprinse între 8Mb şi 1 GB, putând pot fi scrise şi citite mai rapid decât alte medii de stocare, însă pentru sistemele de operare mai vechi pot apărea probleme de accesare.

Principalele categorii de software şi utilitatea lor sunt sintetizate în tabelul de mai jos, ele fiind prezentate în detaliu în capitolul următor.

Tip de software	Utilitate
Sisteme de operare	- Pachete de programe de bază - Esenţiale pentru funcţionarea calculatorului - Interfaţa între calculator şi utilizator, respectiv între calculator şi aplicaţiile folosite.
Pachete de birotică	- Pachete de aplicaţii care ajută utilizatorul în efectuarea sarcinilor obişnuite legate de munca de birou - Includ: editoare de text, programe de calcul tabelar, prezentări, baze de date, agendă.
Editoare de text	redactarea de scrisori şi alte documente
Calcul tabelar	lucrul cu tabele în general, tabele de date în special
Baze de date	administrarea colecţiilor mari de date, cum ar fi informaţiile pentru evidenţa populaţiei
Prezentări	crearea de prezentări ce pot fi tipărite sau proiectate, care să ajute susţinerea unor lecţii, discursuri etc.
Agende	- înlocuiesc agendele tradiţionale, - permit înregistrarea şi organizarea datelor de contact, întâlnirilor/şedinţelor, sarcinilor de îndeplinit
Email	- recepţionarea şi vizualizarea emailurilor, - compunerea şi transmiterea de noi mesaje, - organizarea mesajelor
Browser Internet	navigarea pe Internet
Grafică	crearea, scanarea, modificarea şi corectarea imaginilor

(Ghid MCTI)