1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. 
2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina! Si a fost lumina. 
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric. 
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai. 
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa. 
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. 
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua. 
9. Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa. 
12. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia. 
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. Si a fost asa. 
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa. 
21. A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: "Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant! 
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea. 
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa. 
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
26. Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!" 
27. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. 
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!" 
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra. 
30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa. 
31. Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. 
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. 
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala. 
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul. 
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul. 
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului. 
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. 
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 
9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; ier in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. 
10. Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. 
11. Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur. 
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. 
13. Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus. 
14. Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul. 
15. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: "Din toti pomii din rai poti sa mananci, 
17. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! 
18. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el". 
19. Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. 
20. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui. 
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. 
22. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. 
23. Si a zis Adam: "Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. 
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. 
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau. 

1. Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" 
2. Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam; 
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!" 
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! 
5. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". 
6. De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el. 
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte. 
8. Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 
9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" 
10. Raspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns". 
11. Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?" 
12. Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat". 
13. Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis: QSarpele m-a amagit si eu am mancat". 
14. Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! 
15. Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul". 
16. Iar femeii i-a zis: "Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani". 
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu mananci", blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! 
18. Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! 
19. In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". 
20. Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii. 
21. Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat. 
22. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..." 
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 
24. Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. 

1. Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis: "Am dobandit om de la Dumnezeu". 
2. Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant. 
3. Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului. 
4. Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul spre Abel si spre darurile lui, 
5. Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. 
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? 
7. Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!" 
8. Dupa aceea Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la camp!" Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. 
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a raspuns: "Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?" 
10. si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. 
11. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. 
12. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant". 
13. Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decat as putea-o purta. 
14. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide". 
15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. 
16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. 
17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh. 
18. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad; lui Irad i s-a nascut Maleleil; lui Maleleil i s-a nascut Matusal, iar lui Matusal i s-a nascut Lameh. 
19. Lameh si-a luat doua femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela. 
20. Ada a nascut pe Iabal; acesta a fost tatal celor ce traiesc in corturi, la turme. 
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatal tuturor celor ce canta din chitara si din cimpoi. 
22. Sela a nascut si ea pe Tubalcain, care a fost faurar de unelte de arama si de fier. Si sora lui se chema Noema. 
23. Si a zis Lameh catre femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. 
24. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!" 
25. Adam a cunoscut iarasi pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut un fiu si i-a pus numele Set, pentru ca si-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 
26. Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. 

l. Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu. 
2. Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut. 
3. Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set. 
4. Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
5. Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit. 
6. Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos. 
7. Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice. 
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit. 
9. Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. 
10. Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice. 
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit. 
12. Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil. 
13. Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit. 
15. Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared. 
16. Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit. 
18. Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh. 
19. Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit. 
21. Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. 
22. Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 
24. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu. 
25. Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh. 
26. Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit. 
28. Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu. 
29. Si i-a pus numele Noe, zicand: "Acesta ne va mangaia in lucrul nostru si in munca mainilor noastre, la lucrarea pamantului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!" 
30. Si a mai trait Lameh, dupa nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit. 
32. Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet.

l. Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice, 
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani! 
4. In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. 
5. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, 
6. I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. 
7. Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut". 
8. Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. 
9. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului. 
10. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet. 
11. Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii. 
12. Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamant. 
13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: "Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. 
14. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara. 
15. Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti. 
16. Sa faci corabiei o fereastra la un cot de la acoperis, iar usa corabiei sa o faci intr-o parte a ei. De asemenea sa faci intr-insa trei randuri de camari: jos, la mijloc si sus. 
17. Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri. 
18. Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai. 
19. Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata. 
20. Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, din toate soiurile de animale dupa fel si din toate soiurile de taratoare dupa fel, din toate sa intre la tine cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana in viata impreuna cu tine. 
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care va hraniti; ingrijeste-te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea". 
22. Si a inceput Noe lucrul si precum ii poruncise Domnul Dumnezeu asa a facut. 

1. Dupa aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci in neamul acesta numai pe tine te-am vazut drept inaintea Mea. 
2. Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca. 
3. De asemenea si din pasarile cerului sa iei: din cele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din toate pasarile necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa le pastrezi soiul pentru tot pamantul. 
4. Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut". 
5. Si a facut Noe toate cate i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
6. Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani. 
7. Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului. 
8. Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se misca pe pamant 
9. Au intrat la Noe in corabie perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 
10. Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului. 
11. In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; 
12. Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 
13. In ziua aceasta a intrat Noe in corabie si impreuna cu dansul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui. 
14. Din toate soiurile de fiare de pe pamant, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietati ce misunau pe pamant, din toate soiurile de zburatoare, din toate pasarile, din toate inaripatele 
15. Si din tot trupul, in care se afla duh de viata, au intrat cu Noe in corabie, perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca. 
16. Si cele ce au intrat cu Noe in corabie din tot trupul au intrat parte barbateasca si parte femeiasca, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a inchis Domnul Dumnezeu corabia pe din afara. 
17. Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului. 
18. Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei. 
19. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. 
20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. 
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit. 
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie. 
24. Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile. 

l. Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste. 
2. Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer. 
3. Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. 
4. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. 
5. Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor. 
6. Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie, 
7. Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant. 
8. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant. 
9. Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la sine, in corabie. 
10. Si asteptand inca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie, 
11. Si porumbelul s-a intors la el, spre seara, si iata avea in ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului. 
12. Mai zabovind inca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai intors. 
13. Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului. 
14. Iar in luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamantul era uscat. 
15. Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: 
16. "Iesi din corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai. 
17. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la pasari si pana la animale, si toate vietatile ce se misca pe pamant, ca sa se imprastie pe pamant, sa se praseasca si sa se inmulteasca pe pamant". 
18. Atunci a iesit Noe din corabie; si impreuna cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui; 
19. Toate fiarele, toate animalele, toate pasarile si toate cate se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie. 
20. Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. 
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "Am socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut. 
22. De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta!" 

l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt impreuna cu Iacov, tatal lor, aducand fiecare toata casa sa, sunt acestea: 
2. Ruben, Simeon, Levi si Iuda; 
3. Isahar, Zabulon si Veniamin; 
4. Dan, Neftali, Gad si Aser. 
5. Sufletele insa iesite din Iacov erau de toate saptezeci si cinci, iar Iosif era de mai inainte in Egipt. 
6. Dar au murit si Iosif si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor. 
7. Iar fiii lui Israel s-au nascut in numar mare si s-au inmultit, au crescut si s-au intarit foarte, foarte tare, si s-a umplut tara de ei. 
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. 
9. Acesta a zis catre poporul sau: "Iata, neamul fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decat noi. 
10. Veniti dar sa-i impilam, ca sa nu se mai inmulteasca si ca nu cumva la vreme de razboi sa se uneasca cu vrajmasii nostri si, batandu-ne, sa iasa din tara noastra!" 
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrari, ca sa-i impileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetati tari lui Faraon: Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis. 
12. Insa cu cat ii impilau mai mult, cu atat mai mult se inmulteau si se intareau foarte, foarte tare, asa ca Egiptenii se ingrozeau de fiii lui Israel. 
13. De aceea Egiptenii sileau inca si mai strasnic la munca pe fiii lui Israel 
14. Si le faceau viata amara prin munci grele, la lut, la caramida si la tot felul de lucru de camp si prin alte felurite munci, la care-i sileau cu strasnicie. 
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaselor evreiesti, care se numeau: una Sifra si alta Pua, 
16. Si le-a zis: "Cand mositi la evreice, sa luati seama cand nasc: de va fi baiat, sa-l omorati, iar de va fi fata, sa o crutati!" 
17. Moasele insa s-au temut de Dumnezeu si n-au facut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lasat si pe baieti sa traiasca. 
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis: "pentru ce ati facut asa si ati lasat sa traiasca si copiii de parte barbateasca?" 
19. Iar moasele au raspuns lui Faraon: "Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice si nasc pana nu vin moasele la ele". 
20. De aceea Dumnezeu a facut bine moaselor, iar poporul lui Israel se inmultea si se intarea mereu. 
21. Si fiindca moasele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a intarit neamul. 
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul sau si a zis: "Tot copilul de parte barbateasca, ce se va naste Evreilor, sa-l aruncati in Nil, iar fetele sa le lasati sa traiasca toate!" 

1. In vremea aceea, chemand pe Moise, Domnul i-a grait din cortul adunarii si i-a zis: 
2. "Graieste fiilor lui Israel si le spune: De va aduce cineva dintre voi jertfa Domnului din dobitoace, sa aduca jertfa din cireada de vite si din turma de oi. 
3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, sa fie parte barbateasca, fara meteahna, si s-o aduca la usa cortului adunarii, ca sa fie bine-placuta inaintea Domnului. 
4. Apoi sa-si puna mana pe capul jertfei cea pentru arderea de tot si isi va afla bunavointa spre iertarea pacatelor lui. 
5. Apoi sa junghie vitelul, inaintea Domnului, iar preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele si sa stropeasca cu sange imprejur jertfelnicul de la usa cortului adunarii. 
6. Sa despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot si sa taie jertfa in bucati. 
7. Dupa aceea preotii, fiii lui Aaron, sa puna pe jertfelnic foc si pe foc sa puna lemne; 
8. Si pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, sa puna preotii, fiii lui Aaron, bucatile, capul si grasimea, precum si maruntaiele si picioarele, dupa ce le vor spala cu apa. 
9. Si sa arda preotii toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
10. Iar daca jertfa adusa de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, sa fie din miei sau din iezi, parte barbateasca, fara meteahna. 
11. Sa-si puna mana pe capul jertfei si s-o injunghie inaintea Domnului, in partea de miazanoapte a jertfelnicului; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sangele ei jertfelnicul imprejur. 
12. Sa o taie apoi in bucati, despartind capul si grasimea ei; sa aseze preotul bucatile pe lemnele care sunt pe focul de pe jertfelnic; 
13. Iar maruntaiele si picioarele sa le spele cu apa si sa aduca preotul toate si sa le arda pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
14. Daca aduce el din pasari ardere de tot Domnului, sa aduca jertfa sa din turturele sau din pui de porumbel. 
15. Preotul sa o aduca la jertfelnic, sa-i franga gatul si sa o puna pe jertfelnic, iar sangele sa-l scurga pe peretele jertfelnicului. 
16. Gusa si penele sa le scoata si sa le arunce langa jertfelnic, in partea dinspre rasarit, la locul cenusei. 
17. Apoi sa-i franga aripile, fara a le desprinde de trup, Si sa o arda preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului". 

l. In ziua intai a lunii a doua din anul al doilea dupa iesirea Israelitilor din pamantul Egiptului, a grait Domnul cu Moise in cortul adunarii, in pustiul Sinai, si a zis: 
2. "Numarati toata obstea fiilor lui Israel dupa semintiile lor, dupa familiile lor si dupa numele lor, om cu om. 
3. Tot barbatul de la douazeci de ani in sus, tot cel ce poate iesi la oaste in Israel, sa se numere de tine si de Aaron si sa se randuiasca in tabara lui. 
4. Dar cu voi sa mai fie din fiecare semintie cate un om, care e cel mai de seama in neamul sau. 
5. Iata numele barbatilor care vor fi cu voi: din Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur; 
6. Din Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai; 
7. Din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab; 
8. Din Isahar: Natanael, fiul lui Tuar; 
9. Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 
10. Din fiii lui Iosif: Elisama, fiul lui Amihud, din Efraim; si Gamaliel, fiul lui Pedatur, din Manase; 
11. Din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon; 
12. Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai; 
13. Din Aser: Paghiel, fiul lui Ocran; 
14. Din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel; 
15. Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan. 
16. Acestia sunt barbatii alesi ai obstii, capii semintiilor parintilor lor, capeteniile peste mii in Israel". 
17. Luand deci Moise si Aaron pe barbatii acestia, care au fost numiti pe numele lor, 
18. Au adunat toata obstea in ziua intai a lunii a doua din anul al doilea si au inscris, dupa spitele neamului lor, pe toti barbatii de la douazeci de ani in sus pe semintii, pe familii si pe numele lor, om cu om. 
19. Numaratoarea aceasta a facut-o Moise in pustiul Sinai, cum ii poruncise Domnul. 
20. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
21. S-au numarat in semintia lui Ruben patruzeci si sase de mii cinci sute. 
22. Fiii lui Simeon, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
23. S-au numarat in semintia lui Simeon cincizeci si noua de mii trei sute. 
24. Fiii lui Gad, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
25. S-au numarat in semintia lui Gad patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 
26. Fiii lui Iuda, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
27. S-au numarat in semintia lui Iuda saptezeci si patru de mii sase sute. 
28. Fiii lui Isahar, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de ia douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
29. S-au numarat in semintia lui Isahar cincizeci si patru de mii patru sute. 
30. Fiii lui Zabulon, dupa semintiile lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
31. S-au numarat in semintia lui Zabulon cincizeci si sapte de mii patru sute. 
32. Fiii lui Iosif: fiii lui Efraim, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
33. S-au numarat in semintia lui Efraim patruzeci de mii cinci sute. 
34. Fiii lui Manase, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
35. S-au numarat in semintia lui Manase treizeci si doua de mii doua sute. 
36. Fiii lui Veniamin, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
37. S-au numarat in semintia lui Veniamin treizeci si cinci de mii patru sute. 
38. Fiii lui Dan, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
39. S-au numarat in semintia lui Dan, saizeci si doua de mii sapte sute. 
40. Fiii lui Aser, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
41. S-au numarat in semintia lui Aser patruzeci si una de mii cinci sute. 
42. Fiii lui Neftali, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
43. S-au numarat in semintia lui Neftali cincizeci si trei de mii patru sute. 
44. Acestia sunt cei care au intrat la numaratoarea facuta de Moise si Aaron si de cei doisprezece barbati, capeteniile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie, dupa neamul stramosesc. 
45. Deci toti fiii lui Israel de la douazeci de ani in sus, buni de oaste, care au intrat la numaratoare, dupa familiile lor, 
46. Au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 
47. Iar levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au fost numarati intre ei. 
48. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
49. "Vezi ca semintia lui Levi sa n-o bagi la numaratoare si sa nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Israel; 
50. Ci randuieste pe leviti la cortul adunarii si le incredinteaza toate lucrurile lui si toate cate sunt in el. Ei sa poarte cortul si toate lucrurile lui, sa slujeasca in el si sa isi aseze tabara imprejurul lui. 
51. Cand va fi sa plece cortul, levitii sa-l stranga, si cand va fi sa se opreasca, levitii sa-l aseze; iar de se va apropia unul strain, sa fie omorat. 
52. Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare in tabara sa si fiecare sub steagul sau si in cetele lor. 
53. Iar levitii sa-si aseze tabara aproape, imprejurul cortului adunarii, ca sa nu vina mania asupra obstii fiilor lui Israel; si sa strajuiasca levitii la cortul adunarii". 
54. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. 

l. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grait Moise la tot Israelul peste Iordan, in pustiul Arabah, din fata Sufei, intre Paran, Tofel, Laban, Haserot si Di-Zahab, 
2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, in drumul de la Muntele Seir, catre Cades-Barnea. 
3. In anul al patruzecilea, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii acesteia, a grait Moise tuturor fiilor lui Israel toate cit ii poruncise Domnul pentru ei. 
4. Dupa ce a batut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon, si pe Og, regele Vasanului, care locuia in Astarot si in Edrei, dincolo de Iordan, in pamantul Moabului, 
5. A inceput Moise a lamuri legea aceasta si a zis: 
6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grait noua pe Horeb si a zis: Va ajunge de cand locuiti pe muntele acesta! 
7. Intoarceti-va si, pornind la drum, duceti-va la muntele Amoreilor si la toti vecinii lor din Arabah, din munte, din Sefela si din Negeb, la malurile marii, in pamantul Canaanului, la Liban, si chiar pana la raul cel mare, la fluviul Eufratului. 
8. Si iata, Eu va dau pamantul acesta; mergeti si va luati de mostenire pamantul pe care Domnul a fagaduit cu juramant sa-l dea parintilor vostri, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, lor si urmasilor lor. 
9. In vremea aceea v-am zis: Nu va mai pot povatui singur; 
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit si iata acum sunteti multi la numar, ca stelele cerului. 
11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va inmulteasca de o mie de ori mai mult decat sunteti acum si sa va binecuvanteze, cum v-a fagaduit El! 
12. Cum dar voi purta singur greutatile voastre si sarcinile voastre si neintelegerile dintre voi? 
13. Alegeti-va din semintiile voastre barbati intelepti, priceputi si incercati, si-i voi pune capetenii peste voi. 
14. Atunci mi-ati raspuns si ati zis: Bun lucru ne poruncesti sa facem! 
15. Si am luat dintre voi barbati intelepti, priceputi si incercati, si i-am pus povatuitori peste voi: capetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci si judecatori peste semintiile voastre. 
16. In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atat cu fratele lui, cit si cu cel strain. 
17. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic. Sa nu va sfiiti de la fata omului, ca judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi sa o aduceti la mine si o voi asculta eu. 
18. V-am mai dat in vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie sa faceti. 
19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am strabatut tot pustiul acesta mare si infricosator, pe care l-ati vazut in drumul spre muntele Amoreilor, si am ajuns la Cades-Barnea. 
20. Atunci v-am zis: Iata, ati ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, il va da noua. 
21. Iata, Israel, Domnul Dumnezeul tau iti da pamantul acesta: mergi si ia-l in stapanire, cum ti-a zis Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, nici nu te inspaimanta! 
22. Iar voi ati venit cu totii la mine si ati zis: Sa trimitem inaintea noastra oameni ca sa cerceteze pamantul si sa ne aduca stire despre drumul pe care sa mergem si despre cetatile la care sa ne ducem. 
23. Cuvantul acesta mi-a placut si am luat dintre voi doisprezece oameni, cate unul din fiecare semintie. 
24. Acestia s-au dus si s-au suit pe munte, au mers pana la valea Escol, si au cercetat-o. 
25. Au luat din roadele pamantului si ne-au adus noua; si ne-au adus si stire, spunandu-ne: Pamantul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l da este bun. 
26. Voi insa n-ati vrut sa va duceti si v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ati cartit in corturile voastre si ati zis: 
27. Domnul din ura catre noi ne-a scos din pamantul Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoreilor si sa ne piarda. 
28. Incotro sa ne ducem? Fratii nostri ne-au infricosat, spunandu-ne: "Poporul acela e mai mare, mat mult si mai puternic decat noi; cetatile de acolo sunt mari si cu intarituri pana la cer; si am mai vazut acolo si pe fiii lui Enac". 
29. Atunci v-am zis: Nu va inspaimantati si nu va temeti de ei. 
30. Domnul Dumnezeul vostru merge inaintea voastra si se va lupta El pentru voi, cum a facut cu voi si in Egipt, inaintea ochilor vostri. 
31. Si cum a facut in pustiul acesta, unde, cum ai vazut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tau te-a purtat tot drumul ce l-ati strabatut pana ce ati sosit la locul acesta, cum poarta un om pe fiul sau. 
32. Dar voi nici asa n-ati crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 
33. Care a mers inaintea voastra in calatorie, ca sa va caute loc unde sa popositi; si mergea noaptea in foc, ca sa va arate calea pe care sa mergeti, iar ziua in nor. 
34. Si auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a maniat si S-a jurat, zicand: "Nimeni din oamenii acestia, din acest neam rau, 
35. Nu va vedea pamantul cel bun, pe care Eu am jurat sa-l dau parintilor vostri. 
36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, il va vedea. Aceluia si fiilor lui voi da pamantul pe care 1-a strabatut el, pentru ca acela s-a supus Domnului. 
37. Pentru voi s-a maniat Domnul si pe mine si a zis: Nici tu nu vei intra acolo! 
38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; intareste-l pe el, ca el va duce pe Israel in mostenirea sa. 
39. Copiii vostri, de care voi ziceati ca vor cadea prada vrajmasilor, si fiii vostri, care acum nu cunosc nici binele, nici raul, aceia vor intra acolo; lor il voi da si ei il vor mosteni. 
40. Iar voi intoarceti-va si va indreptati spre pustie, pe calea cea catre Marea Rosie. 
41. Voi insa mi-ati raspuns atunci si mi-ati zis: Am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem sa ne luptam cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Si v-ati incins fiecare cu arma sa de lupta si v-ati hotarat nebuneste sa va suiti pe munte. 
42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, ca sa nu va biruiasca vrajmasii vostri, ca Eu nu sunt in mijlocul vostru. 
43. Si eu v-am spus, dar voi n-ati ascultat, ci v-ati impotrivit poruncii Domnului si, in indaratnicia voastra, v-ati suit pe munte. 
44. Dar v-a iesit inainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela si a tabarat asupra voastra ca albinele si v-a zdrobit de la Seir pana la Horma. 
45. Atunci v-ati intors si ati plans inaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plangerea voastra si nu v-a luat in seama. 
46. Si ati locuit in Cades vreme multa, ca multe au fost zilele cit ati stat acolo".

l. Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, a grait Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, si a zis:
2. "Moise, robul Meu, a murit. Scoala dar si treci Iordanul tu si tot poporul acesta, in tara pe care o voi da fiilor lui Israel.
3. Tot locul pe care vor calca talpile picioarelor voastre, il voi da voua, cum am spus lui Moise:
4. De la pustie si de la Libanul acesta pana la raul cel mare, pana la raul Eufratului si pana la marea cea mare spre asfintitul soarelui vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea impotrivi tie, in toate zilele vietii tale. Precum am fost cu Moise, asa voi fi si cu tine; nu Ma voi departa de tine si nu te voi parasi.
6. Fii tare si curajos, ca tu vei imparti poporului acestuia, prin sorti, tara pe care M-am jurat parintilor lor sa le-o dau.
7. Fii dar tare si foarte curajos, ca sa pazesti si sa implinesti toata legea pe care ti-a incredintat-o Moise, robul Meu; sa nu te abati de la ea nici la dreapta nici la stanga, ca sa pricepi toate cate ai de facut.
8. Sa nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci calauzeste-te de ea ziua si noaptea, ca sa plinesti intocmai tot ce este scris in ea; atunci vei fi cu izbanda in caile tale si vei pasi cu spor.
9. Iata iti poruncesc: Fii tare si curajos, sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge".
10. Atunci a poruncit Iosua capeteniilor poporului si a zis:
11. "Treceti prin tabara si porunciti poporului si-i ziceti: Pregatiti-va merinde de drum, ca dupa trei zile veti trece peste Iordanul acesta, ca sa mergeti si sa luati in stapanire pamantul pe care Domnul Dumnezeul parintilor vostri are sa vi-l dea".
12. Iar semintiei lui Ruben si semintiei lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, Iosua le-a zis:
13. "Aduceti-va aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului, cand v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a linistit si v-a dat pamantul acesta.
14. Femeile voastre, copiii vostri si vitele voastre sa ramana in pamantul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toti cati puteti lupta, inarmandu-va, duceti-va inaintea fratilor vostri si le ajutati,
15. Pana ce Domnul Dumnezeul vostru va linisti si pe fratii vostri, cum va linistit si pe voi, si pana ce vor primi si ei de mostenire pamantul pe care Domnul Dumnezeul vostru il da lor. Atunci va veti intoarce in mostenirea voastra si veti stapani pamantul pe care Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre rasaritul soarelui".
16. Iar ei au raspuns lui Iosua si au zis: "Toate, oricate ne vei porunci, vom face si oriunde ne vei trimite, vom merge.
17. Cum am ascultat pe Moise, asa te vom asculta si pe tine, numai sa fie Domnul Dumnezeul tau cu tine cum a fost cu Moise.
18. Tot cel ce se va impotrivi poruncilor tale si nu va asculta cuvintele tale, in toate cate vei porunci, sa moara. Dar fii tare si curajos!"

1. Dupa moartea lui Iosua, au intrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicand: "Cine din noi sa mearga mai intai asupra Canaaneilor, ca sa se lupte cu ei?"
2. Si a zis Domnul: "Iuda sa mearga si Eu voi da tara in mana lui!"
3. Iuda a zis catre Simeon, fratele sau: "Intra cu mine in tinutul care mi-a cazut la sorti si sa ne luptam cu Canaaneii si voi intra si eu cu tine in tinutul care ti-a cazut la sorti". si s-a dus Simeon cu el.
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon si Domnul a dat pe Canaanei si pe Ferezei in mainile lor si au ucis ei din aceia zece mii de oameni in Bezec.
5. Si s-au intalnit ei in Bezec cu Adoni-Bezec si s-au batut cu dansul si au rapus pe Canaanei si pe Ferezei,
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat dupa el si l-au prins si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare.
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: "Saptezeci de regi cu degetele cele mari taiate de la mainile si de la picioarele lor adunau faramituri sub masa mea; cum am facut eu, asa mi-a platit si mie Dumnezeu. Si l-au dus in Ierusalim si a murit acolo.
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu razboi asupra Ierusalimului si l-au luat si l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului.
9. Dupa aceea s-au dus fiii lui Iuda sa se lupte cu Canaaneii care traiau in munti, in tara de miazazi si in partile de jos.
10. Si a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau in Hebron; iar numele Hebronului era mai inainte Chiriat-Arba; si a batut per Sesai, pe Ahiman si pe Talmai, din neamul lui Enac.
11. Iar de acolo s-au dus impotriva locuitorilor Debirului al carui nume era mai inainte Chiriat-Sefer.
12. Atunci Caleb a zis: "Cine va lovi Chiriat-Seferul si-l va lua, aceluia ii voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
13. Si l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, si acesta i-a dat de sotie pe Acsa, fiica sa.
14. Si cand a vrut ea sa plece, Otniel a invatat-o sa ceara la tatal ei o tarina si ea s-a coborat de pe asin. Si i-a zis Caleb: "Ce vrei?"
15. Iar Acsa a zis catre el: "Da-mi binecuvantare; tu mi-ai dat pamantul de la miazazi, da-mi si izvoarele de apa". Si i-a dat Caleb, dupa dorinta ei, izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos.
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda in pustiul lui Iuda din Negheb, care este la miazazi de Arad si, venind, s-au asezat intre Amaleciti.
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele sau si a lovit pe Canaaneii care locuiau in Tefat si i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea aceea Horma.
18. Si a mai luat Iuda si Gaza cu imprejurimile ei, Ascalonul cu imprejurimile lui si Ecronul cu tinutul lui.
19. Si a fost Domnul cu Iuda si acesta a luat in stapanire partea muntoasa; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru ca ei aveau care de fier.
20. Si au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, si a primit el acolo de mostenire cele trei cetati ale fiilor lui Enac si a alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau in Ierusalim; si traiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin in Ierusalim pana in ziua de astazi.
22. S-au suit de asemenea si fiii lui Iosif asupra Betelului si Domnul a fost cu ei,
23. Si s-au oprit ei si au cercetat Betelul; iar numele cetatii acesteia era mai inainte Luz.
24. Si au vazut cei de straja un om iesind din cetate si l-au prins si i-au zis: "Arata-ne intrarea cetatii si vom avea mila de tine".
25. Si le-a aratat intrarea cetatii si ei au lovit cetatea cu sabia, iar omului aceluia si la tot neamul lui i-au dat drumul.
26. Si s-a dus omul acela in pamantul Heteilor si a zidit acolo o cetate si i-a pus numele Luz. Si acesta este numele ei pana in ziua de astazi.
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Seanului, care e Schitopole, si ai cetatilor supuse lui, nici pe ai Taanacului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii din Dor si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Meghidonului si ai cetatilor supuse lui; si au ramas Canaaneii sa traiasca in pamantul acesta.
28. Cand Israel a ajuns puternic, atunci a facut pe Canaanei birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit.
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau in Ghezer, si au trait Canaaneii in mijlocul lor in Ghezer si le-au platit bir.
30. Zabulon inca n-a izgonit pe locuitorii Chitronului si pe locuitorii Nahalolului; si au locuit Canaaneii in mijlocul lor si le-au platit bir.
31. Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plateau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon si Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec si din Rehob.
32. Si a locuit Aser intre Canaanei, locuitorii rarii aceleia, caci nu i-a izgonit.
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a trait intre Canaanei, locuitorii jarii aceleia. Iar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat erau birnicii lui.
34. Dar Amoreii au impins pe fiii lui Dan in munti si nu i-a lasat sa se coboare in vale.
35. Si au ramas Amoreii sa locuiasca in Har-Heres, in Aialon si Saalbim; dar mana fiilor lui Iosif a rapus pe Amorei si au ajuns acestia birnicii lor.
36. Iar hotarele Amoreilor se intindeau pana dincolo de inaltimea Acrabimului si de Sela.

1. In zilele acelea, cand carmuiau in Israel judecatorii, s-a intamplat foamete pe pamant. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia Sa si cu cei doi feciori ai sai sa locuiasca in sesul Moabitilor.
2. Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon si Chilion. Acestia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda si, venind in sesul Moabitilor, au ramas acolo.
3. Dupa un timp Elimelec, barbatul Noeminei, a murit ea a ramas cu cei doi feciori ai sai.
4. Acestia si-au luat sotii dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Acestia au trait acolo ca la zece ani.
5. Dupa aceea au murit amandoi feciorii ei, Mahlon si Chilion si a ramas femeia aceea si fara barbatul sau si fara cei doi feciori ai sai.
6. Atunci s-a hotarat ea cu nurorile sale sa se intoarca din sesul Moabitilor, caci auzise ea in sesul Moabitilor ca Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau si i-a dat paine.
7. Deci a plecat ea din locul acela in care traia, impreuna cu cele doua nurori ale sale. Dar mergand ele pe cale, pentru a se intoarce in pamantul lui Iuda,
8. Noemina a zis catre cele doua nurori ale sale: "Intoarceti-va si va duceti fiecare la casa mamei voastre; si sa faca Domnul mila cu voi, cum ati facut si voi cu cei morti si cu mine!
9. Domnul sa va ajute, ca sa va gasiti adapost fiecare in casa barbatului sau!" Apoi le-a sarutat; iar ele, incepand a se tangui si a plange,
10. Au zis: "Nu, ci ne vom intoarce impreuna la poporul tau!"
11. Noemina insa a zis: "Intoarceti-va, fiicele mele, de ce sa mergeti voi cu mine? Au doara mai am eu feciori in pantecele meu care sa va poata fi barbati?
12. Intoarceti-va, fiicele mele, intoarceri-va, caci eu sunt prea batrana ca sa ma mai marit. Si chiar de v-as spune ca tot mai am nadejde si chiar daca la noapte as avea barbat si apoi as naste fii,
13. Ati putea voi oare astepta pana vor creste? Puteti voi oare sa intarziati sa nu va maritati? Nu, fiicele mele; mie imi pare foarte rau de voi, caci mana Domnului m-a apasat".
14. Atunci ele din nou si-au ridicat glasul si au inceput a plange. Apoi Orfa si-a luat ramas bun de la soacra sa si s-a intors la poporul sau, iar Rut a ramas cu ea.
15. Si a zis Noemina catre Rut: "Iata cumnata ta s-a intors la poporul sau si la dumnezeii sai. Intoarce-te si tu dupa cumnata ta!"
16. Iar Rut a zis: "Nu ma sili sa te parasesc si sa ma duc de la tine; caci unde te vei duce tu, acolo voi merge si eu si unde vei trai tu, voi trai si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu;
17. Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea ma va desparti de tine!"
18. Vazand Noemina ca este asa de hotarata sa mearga cu ea, a incetat de a o mai indemna sa se intoarca.
19. Si au plecat amandoua si au venit la Betleem. Iar daca au sosit aici, s-a zvonit de ele in toata cetatea si se zicea: "Oare aceasta este Noemina?"
20. Iar ea zicea: "Nu ma mai numiti Noemina, ci numiti-ma Mara, pentru ca amaraciune mare mi-a trimis Atottiitorul.
21. Indestulata am iesit eu de aici, iar Domnul m-a intors cu mainile goale. La ce sa ma mai numiti Noemina, cand Domnul m-a facut sa sufar si Atottiitorul mi-a trimis necaz?"
22. Asa s-a intors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din sesul Moabitilor si au intrat in Betleem pe la inceputul secerisului orzului.

l. Era in vremea aceea un om la Ramataim-Tofim, in Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf Efraimitul.
2. Omul acela avea doua femei: numele uneia era Ana si numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3. Omul acela se ducea in fiecare an din cetatea sa, la Silo, sa se inchine si sa aduca jertfa Domnului Savaot; acolo insa erau preoti ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni si Finees.
4. In ziua cand Elcana aducea jertfa dadea parte Peninei, femeii sale si tuturor fiilor si fiicelor ei;
5. Iar Anei ii dadea parte indoita, desi aceasta nu avea copii, pentru ca el iubea pe Ana mai mult decat pe Penina, caci Domnul inchisese pantecele ei.
6. Potrivnica ei insa o amara grozav, atatand-o ca sa carteasca din pricina ca nu i-a dat Domnul prunci.
7. Asa se intampla in fiecare an, cand mergea ea la casa Domnului: aceea o amara, iar aceasta plangea si se tanguia si nu manca.
8. Dar iata o data Elcana, barbatul sau, i-a zis: "Ana!" Si ea a raspuns: "Iata-ma!" A zis Elcana: "Ce plangi si de ce nu mananci si pentru ce e intristata inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decat zece copii?"
9. Atunci Ana, dupa ce au mancat si au baut ei in Silo, s-a sculat si a stat inaintea Domnului. Iar preotul Eli sedea atunci pe scaun la usa cortului Domnului.
10. Ea insa s-a rugat Domnului cu sufletul intristat si a plans amarnic,
11. Si a dat fagaduinta, zicand: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale si-ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da tie, si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici brici nu se va atinge de capul lui".
12. Dar pe cand se ruga ea asa indelung inaintea Domnului, Eli privea la gura ei;
13. Si fiindca Ana vorbea in inima sa, iar buzele ei numai se miscau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea ca ea e beata.
14. De aceea i-a si zis Eli: "Pana cand ai sa stai aici beata? Trezeste-te si te du de la fata Domnului!"
15. Raspunzand insa Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima intristata; nici vin, nici sichera n-am baut, ci imi dezvalui sufletul meu inaintea Domnului.
16. Sa nu socoti pe roaba ta femeie netrebnica, caci din durerea mea cea mare si din intristarea mea am vorbit pana acum".
17. Atunci Eli i-a raspuns si i-a zis: "Mergi in pace si Dumnezeul lui Israel sa-ti plineasca cererea pe care I-ai facut-o!"
18. Iar ea i-a zis: "Sa afle roaba ta trecere inaintea ochilor tai!" Apoi s-a dus ea in calea sa si a mancat si fata nu-i mai era trista ca mai inainte.
19. Iar dimineata s-au sculat ei si s-au inchinat inaintea Domnului si, intorcandu-se, au venit la casa lor in Rama. Dupa aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, si si-a adus aminte Domnul de ea.
20. Dupa catva timp a zamislit Ana si a nascut un fiu si i-a pus numele Samuel, caci isi zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!"
21. Si s-a dus Elcana cu toata familia lui la Silo sa aduca jertfa Domnului, dupa fagaduintele sale, si toate zeciuielile de la pamantul sau.
22. Ana insa nu s-a dus cu el, spunand barbatului sau: "Cand pruncul va fi intarcat de la san si va creste, atunci am sa-l duc si va fi infatisat el inaintea Domnului si va ramane acolo pe totdeauna".
23. Iar Elcana, barbatul ei, a zis catre ea: "Fa cum ti se pare ca este bine; ramai pana-l vei intarca; dar sa intareasca Domnul cuvantul ce a iesit din gura ta". Si a ramas femeia aceasta si a alaptat pruncul pana l-a intarcat.
24. Iar dupa ce l-a intarcat, s-a dus cu el la Silo, luand trei vitei, cateva paini, o efa de faina si un burduf de vin, si a venit la casa Domnului in Silo si a venit si copilul impreuna cu ei, dar copilul era inca prunc.
25. Si l-au adus inaintea fetei Domnului, iar tatal sau a adus jertfa randuita in asemenea zile si au junghiat un vitel. Ana a adus pe prunc la Eli,
26. Zicand: "O, domnul meu!, viu sa fie sufletul tau, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici inaintea ta si m-am rugat Domnului.
27. Pentru acest copil m-am rugat eu si Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dansul.
28. Si acum eu il dau Domnului pentru toate zilele vietii lui, sa slujeasca Domnului". Apoi s-au inchinat acolo Domnului.

l. Dupa moartea lui Saul, cand David se intorcea din razboiul ce-l purtase impotriva Amalecitilor si dupa ce s-a oprit doua zile in Ticlag,
 2. Iata ca a treia zi a venit un om din tabara lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte si pe cap tarana si dupa ce a ajuns la David, a cazut la pamant si i s-a inchinat.
 3. Iar David i-a zis: "De unde vii tu?" "Am fugit din tabara lui Israel", raspunse acela.
 4. "Spune-mi, a zis David, ce s-a intamplat?" "Poporul, a zis omul, a fugit din lupta si multime din popor a cazut si a murit, si a murit si Saul si fiul sau Ionatan".
 5. "Cum stii ca Saul si fiul sau Ionatan au murit?" a intrebat David pe tanarul care-i adusese vestea.
 6. "Din intamplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i graia, si iata Saul statea sprijinit pe sulita sa, iar carele si calaretii il ajungeau.
 7. Atunci el s-a intors si, vazandu-ma pe mine, m-a strigat si eu am raspuns: "Iata-ma!"
 8. si el mi-a zis: "Cine esti tu?" si eu i-am raspuns: "Sunt un amalecit!"
 9. Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine si ma ucide, ca durerea mortii m-a cuprins si sufletul meu este inca tot in mine!"
 10. Si eu m-am apropiat si l-am ucis, caci stiam ca n-are sa mai traiasca dupa caderea sa. Apoi am luat cununa regeasca de pe capul lui, bratara ce era la mana lui si le-am adus aici la stapanul meu".
 11. Atunci a apucat David hainele sale si le-a rupt; asemenea si oamenii cei ce erau cu el si-au rupt hainele lor,
 12. Si au plans si s-au tanguit si au postit pana seara dupa Saul si dupa fiul sau Ionatan, dupa poporul Domnului si dupa casa lui Israel, care cazusera de sabie.
 13. Apoi David a zis catre omul care-i spusese acestea: "De unde esti tu?" "Eu, a zis acela, sunt fiul unui strain amalecit".
 14. Si David a zis: "Cum nu te-ai temut tu sa-li ridici mana, ca sa ucizi pe unsul Domnului?"
 15. Apoi chemand David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" si l-a ucis.
 16. Iar David a zis catre el: "Sangele tau sa fie pe capul tau, caci buzele tale au marturisit impotriva ta, cand ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".
 17. Si a plans David pe Saul si pe Ionatan, fiul lui, prin aceasta cantare de jale,
 18. Pe care a poruncit sa o invete fiii lui Iuda, dupa cum este scrisa in cartea dreptului, unde se zice:
 19. "Podoaba ta, Israele, a fost doborata pe inaltimile tale! Cum au cazut vitejii!
 20. Nu vestiti in Gat si nu dati de stire pe ulitele Ascalonului, ca sa nu se bucure fiicele Filistenilor, ca sa nu praznuiasca fiicele celor netaiati imprejur!
 21. Muntilor Ghelboa, sa nu mai cada pe voi nici roua, nici ploaie; si sa nu mai fie pe voi tarini roditoare, caci acolo a fost doborat scutul celor razboinici, scutul lui Saul, ca si cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfintit.
 22. Arcul lui Ionatan nu se intorcea fara sange de raniti, fara grasimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se invartea zadarnic!
 23. Saul si Ionatan, cei iubiti si uniti in viata lor, nici la moarte nu s-au despartit. Fost-au mai iuti decat vulturii si mai puternici decat leii!
 24. Fiicele lui Israel, plangeti pe Saul, cel ce v-a imbracat in purpura cu podoabe si v-a pus pe haine podoabe de aur!
 25. Cum au cazut vitejii in toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe inaltimile tale, Israele!
 26. Frate Ionatane, intristat sunt dupa tine, caci tu mi-ai fost foarte scump si iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca!
 27. Cum au cazut cei viteji! Pierit-a arma de razboi!"

1. Cand regele David a ajuns la adanci batranete, il acopereau cu haine, insa nu putea sa se incalzeasca.
2. Atunci slugile lui i-au zis: "Sa se caute pentru domnul nostru rege o fata tanara, care sa stea inaintea regelui, sa-l ingrijeasca si sa se culce cu el, ca sa se incalzeasca domnul nostru regele".
3. Si i-au cautat in toate tinuturile lui Israel o fata frumoasa si au gasit pe Abisag Sunamiteanca si au adus-o la rege.
4. Fata era foarte frumoasa, ingrijea pe rege si-l servea; insa ragele n-a cunoscut-o.
5. Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a falit si a zis: "Eu am sa fiu rege". Si Si-a gatit care de razboi, calareti si cincizeci de oameni care sa-i alerge inainte.
6. Caci tatal sau niciodata nu-l oprise si nu-i zisese: "Pentru ce faci aceasta?" El insa mai era si foarte frumos la chip si nascut dupa Abesalom.
7. Si s-a inteles cu Ioab, fiul Teruiei, si cu Abiatar preotul; si acestia ajutau pe Adonia.
8. Iar preotul Tadoc si Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Simei, Rei si vitejii lui David n-au fost de partea lui Adonia.
9. Si junghiind Adonia ai, boi si vitei grasi la piatra Zohelet, cea de la En-Roghel, a chemat pe tati fratii sai, fiii regelui, dimpreuna cu toti barbatii lui Iuda, care erau in slujba la rege.
10. Iar pe proorocul Natan, pe Benaia, pe viteji si pe Solomon, fratele lui, nu i-a chemat.
11. Atunci Natan a grait catre Batseba, mama lui Solomon, zicand: "Auzit-ai tu ca Adonia, fiul Haghitei, s-a facut rege, iar domnul nostru David nu stie de aceasta?
12. Acum, iata, iti dau un sfat: Sa-ti scapi viata ta si a fiului tau Solomon.
13. Du-te si intra la regele David sl-i spune: "Nu tu, oare, domnul meu rage, te-ai jurat catre roaba ta, zicand: Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine: si va sedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a facut rege?"
14. Si iata, cand tu inca vei vorbi acolo cu regele, voi intra si eu in urma ta, voi adeveri si voi intregi cuvintele tale",
15. Deci a intrat Batseba la rege in odaia unde odihnea. Si iata regele era foarte batran si Abisag Sunamiteanca ingrijea de el.
16. Si s-a plecat Batseba si s-a inchinat regelui si el a intrebat-o: "Ce voiesti?"
17. Iar ea i-a spus: "Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tau catre roaba ta, zicand: Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine si va sedea pe tronul meu.
18. Dar acum iata ca Adonia s-a facut rege si tu, domnul meu rege, nu stii nimic da aceasta.
19. Acela a injunghiat o multime de boi, vitei grasi si oi; si a poftit pa toti fiii regelui, pe preotul Abiatar si pe Ioab, mai-marele ostirii; iar pe Solomon, robul tau, nu l-a chemat.
20. Insa tu esti rege, domnul meu. Ochii tuturor Israelitilor la tine privesc, ca sa le arati cine va sedea rege pe tronul domnului meu, dupa el.
21. Altfel, cand domnul meu, regele, va raposa cu parintii sai, voi fi invinuita eu si fiul meu Solomon".
22. Si iata, cand inca vorbea cu regele, a venit si proorocul Natan.
23. Si i s-a spus regelui, zicand: "Iata Natan proorocul!" Si a intrat Natan la rege si i s-a inchinat regelui cu fata pana la pamant.
24. Si a zis Natan: "Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi rege si va sedea pe tronul meu dupa mine?
25. Pentru ca el chiar astazi a plecat Si a junghiat o multime de boi, vitei grasi si oi; si a poftit pe toti fiii regelui, pe mai-marii ostirii si pe Abiatar preotul; si, iata, ei mananca si beau dinaintea lui si zic: "Traiasca regele Adonia!"
26. Iar pe mine, robul tau, pe preotul Tadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, si pe Solomon, robul tau, nu ne-a chemat.
27. Si daca cu voia ta, domnul meu rege, s-a facut lucrul acesta, atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tau cine va sedea rege pe tronul domnului meu, dupa el?"
28. Dar regele David a raspuns si a zis: "Chemati pe Batseba la mine!" si a intrat ea la rege si a stat inaintea lui.
29. Atunci regele s-a jurat si a zis: "Viu este Domnul, Care mi-a scapat sufletul meu de la orice necaz!
30. Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel catre tine, zicand: "Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine, si va sedea pe tronul meu in locul meu, asa voi face chiar astazi!"
31. Si s-a plecat Batseba cu fata pana la pamant si i s-a inchinat regelui si i-a zis: "Sa traiasca domnul meu, regele David, In veci!"
32. Apoi a zis regele David: "Chemati la mine pe preotul Tadoc, pe proorocul Natan si pe Benaia, fiul lui Iehoiada!" Si ei au intrat la rege.
33. Si regele le-a spus: "Sa luati pe slugile domnului vostru cu voi si sa puneti pe Solomon, fiul meu, calare pe catarul meu si sa-l duceti pana la Ghihon,
34. Si acolo sa-l unga preotul Tadoc si proorocul Natan de rege peste Israel si sa sunati din trambita si sa ziceti: "Sa traiasca regele Solomon!"
35. Apoi sa-l petreceti inapoi, ca sa vina si sa sada pe tronul meu; caci el va fi rege in locul meu si lui i-am poruncit sa fie conducatorul lui Israel si al lui Iuda".
36. Si a raspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui si i-a zis: "Amin! Asa sa intareasca Domnul Dumnezeul domnului meu, regele, cuvantul acesta!
37. Si cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, asa sa fie el si cu Solomon si sa-i preamareasca tronul lui mai mult decat tronul domnului meu, regele David!"
38. Si asa au plecat preotul Tadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, Cheretienii si Peletienii si au pus pe Solomon calare pe catarul regelui David si l-au dus pana la Ghihon.
39. Si a luat preotul Tadoc cornul cu untdelemn sfintit din cort si a uns pe Solomon. Si s-a sunat din trambite si tot poporul a strigat: "Traiasca regele Solomon! "
40. Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon si i-a cantat din fluiere si bucurie mare era pe popor, incat si pamantul se zguduia de strigatele lui.
41. Atunci a auzit Adonia de aceasta si toti cei chemati ai lui, tocmai cand ispravisera de mancat; iar Ioab, auzind sunetul de trambite, a zis: "Ce este acest zgomot de care rasuna cetatea?"
42. Si pe cand el inca vorbea, iata ca a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Si a zis Adonia: "Intra, caci tu esti om cinstit si aduci veste buna!"
43. Si a raspuns Ionatan lui Adonia si i-a zis: "Ba chiar veste rea; caci domnul nostru, regele David, a facut rege pe Solomon.
44. Si a trimis regele cu el pe Tadoc si pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, si pe Cheretieni si Peletieni si l-au pus calare pe catarul regelui.
45. Si l-au uns preotul Tadoc si proorocul Natan rege la Ghihon si de acolo s-au intors cu bucurie si au pus in miscare cetatea. Iata zgomotul pe care-l auziti".
46. Si a sezut Solomon pe tronul regatului.
47. Si slugile regelui au venit sa-l binecuvanteze pe domnul nostru regele David, zicand: "Sa mareasca Dumnezeul tau numele lui Solomon mai mult decat numele tau si sa-i aduca tronul lui la marire mai multa decat tronul tau!" Si s-a inchinat regele in patul lui;
48. Si a zis regele asa: "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a facut sa fie astazi din samanta mea un urmas pe tronul meu si sa vad cu ochii mei aceasta!"
49. Atunci toii cei chemati, care erau cu Adonia, s-au spaimantat si, sculandu-se, s-au dus fiecare in drumul sau.
50. Iar Adonia, temandu-se de Solomon, s-a sculat si s-a dus si s-a apucat cu mainile de coarnele jertfelnicului.
51. Si i s-a spus lui Solomon, zicand: "Iata, Adonia s-a temut de regele Solomon; caci iata, ca se tine cu mainile de coarnele jertfelnicului, zicand: Sa-mi fagaduiasca astazi cu juramant regele Solomon ca nu va omori pe robul sau cu sabia".
52. Si a zis Solomon: "Daca el va fi om cinstit, nici un par din capul lui nu va cadea pe pamant; iar daca va fi om viclean, va muri".
53. Si a trimis regele Solomon si l-a adus de la jertfelnic cu de-a sila; si a venit si s-a inchinat regelui Solomon. Si Solomon i-a zis: "Du-te la casa ta!"