1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. 
2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina! Si a fost lumina. 
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric. 
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai. 
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa. 
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. 
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua. 
9. Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe pamant!" Si a fost asa. 
12. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia. 
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. Si a fost asa. 
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa. 
21. A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: "Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant! 
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea. 
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa. 
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
26. Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!" 
27. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. 
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!" 
29. Apoi a zis Dumnezeu: "Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra. 
30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa. 
31. Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. 
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. 
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala. 
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul. 
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul. 
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului. 
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. 
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 
9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; ier in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. 
10. Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. 
11. Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur. 
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. 
13. Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus. 
14. Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul. 
15. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: "Din toti pomii din rai poti sa mananci, 
17. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! 
18. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el". 
19. Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. 
20. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui. 
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. 
22. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. 
23. Si a zis Adam: "Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. 
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. 
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau. 

1. Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" 
2. Iar femeia a zis catre sarpe: "Roade din pomii raiului putem sa mancam; 
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!" 
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri! 
5. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul". 
6. De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el. 
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte. 
8. Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 
9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" 
10. Raspuns-a acesta: "Am auzit glasul  Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns". 
11. Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?" 
12. Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat". 
13. Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis: QSarpele m-a amagit si eu am mancat". 
14. Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! 
15. Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul". 
16. Iar femeii i-a zis: "Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani". 
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu mananci", blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! 
18. Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! 
19. In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". 
20. Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii. 
21. Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat. 
22. Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..." 
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 
24. Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. 

1. Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis: "Am dobandit om de la Dumnezeu". 
2. Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant. 
3. Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului. 
4. Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul spre Abel si spre darurile lui, 
5. Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. 
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? 
7. Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!" 
8. Dupa aceea Cain a zis catre Abel, fratele sau: "Sa iesim la camp!" Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. 
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a raspuns: "Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?" 
10. si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. 
11. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. 
12. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant". 
13. Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este maz mare decat as putea-o purta. 
14. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide". 
15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi". Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. 
16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. 
17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh. 
18. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad; lui Irad i s-a nascut Maleleil; lui Maleleil i s-a nascut Matusal, iar lui Matusal i s-a nascut Lameh. 
19. Lameh si-a luat doua femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela. 
20. Ada a nascut pe Iabal; acesta a fost tatal celor ce traiesc in corturi, la turme. 
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatal tuturor celor ce canta din chitara si din cimpoi. 
22. Sela a nascut si ea pe Tubalcain, care a fost faurar de unelte de arama si de fier. Si sora lui se chema Noema. 
23. Si a zis Lameh catre femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. 
24. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!" 
25. Adam a cunoscut iarasi pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut un fiu si i-a pus numele Set, pentru ca si-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 
26. Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. 

l. Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu. 
2. Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut. 
3. Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set. 
4. Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
5. Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit. 
6. Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos. 
7. Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice. 
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit. 
9. Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. 
10. Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice. 
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit. 
12. Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil. 
13. Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit. 
15. Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared. 
16. Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit. 
18. Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh. 
19. Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit. 
21. Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. 
22. Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 
24. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu. 
25. Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh. 
26. Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit. 
28. Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu. 
29. Si i-a pus numele Noe, zicand: "Acesta ne va mangaia in lucrul nostru si in munca mainilor noastre, la lucrarea pamantului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!" 
30. Si a mai trait Lameh, dupa nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit. 
32. Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet.

l. Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice, 
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani! 
4. In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. 
5. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, 
6. I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. 
7. Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut". 
8. Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. 
9. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului. 
10. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet. 
11. Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii. 
12. Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamant. 
13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: "Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. 
14. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara. 
15. Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti. 
16. Sa faci corabiei o fereastra la un cot de la acoperis, iar usa corabiei sa o faci intr-o parte a ei. De asemenea sa faci intr-insa trei randuri de camari: jos, la mijloc si sus. 
17. Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri. 
18. Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai. 
19. Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata. 
20. Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, din toate soiurile de animale dupa fel si din toate soiurile de taratoare dupa fel, din toate sa intre la tine cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana in viata impreuna cu tine. 
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care va hraniti; ingrijeste-te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea". 
22. Si a inceput Noe lucrul si precum ii poruncise Domnul Dumnezeu asa a facut. 

1. Dupa aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: "Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci in neamul acesta numai pe tine te-am vazut drept inaintea Mea. 
2. Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca. 
3. De asemenea si din pasarile cerului sa iei: din cele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din toate pasarile necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa le pastrezi soiul pentru tot pamantul. 
4. Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut". 
5. Si a facut Noe toate cate i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
6. Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani. 
7. Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului. 
8. Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se misca pe pamant 
9. Au intrat la Noe in corabie perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 
10. Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului. 
11. In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; 
12. Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 
13. In ziua aceasta a intrat Noe in corabie si impreuna cu dansul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui. 
14. Din toate soiurile de fiare de pe pamant, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietati ce misunau pe pamant, din toate soiurile de zburatoare, din toate pasarile, din toate inaripatele 
15. Si din tot trupul, in care se afla duh de viata, au intrat cu Noe in corabie, perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca. 
16. Si cele ce au intrat cu Noe in corabie din tot trupul au intrat parte barbateasca si parte femeiasca, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a inchis Domnul Dumnezeu corabia pe din afara. 
17. Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului. 
18. Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei. 
19. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. 
20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. 
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit. 
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie. 
24. Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile. 

l. Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste. 
2. Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer. 
3. Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. 
4. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. 
5. Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor. 
6. Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie, 
7. Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant. 
8. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant. 
9. Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la sine, in corabie. 
10. Si asteptand inca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie, 
11. Si porumbelul s-a intors la el, spre seara, si iata avea in ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului. 
12. Mai zabovind inca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai intors. 
13. Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului. 
14. Iar in luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamantul era uscat. 
15. Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: 
16. "Iesi din corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai. 
17. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la pasari si pana la animale, si toate vietatile ce se misca pe pamant, ca sa se imprastie pe pamant, sa se praseasca si sa se inmulteasca pe pamant". 
18. Atunci a iesit Noe din corabie; si impreuna cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui; 
19. Toate fiarele, toate animalele, toate pasarile si toate cate se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie. 
20. Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. 
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "Am socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut. 
22. De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta!" 

l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt impreuna cu Iacov, tatal lor, aducand fiecare toata casa sa, sunt acestea: 
2. Ruben, Simeon, Levi si Iuda; 
3. Isahar, Zabulon si Veniamin; 
4. Dan, Neftali, Gad si Aser. 
5. Sufletele insa iesite din Iacov erau de toate saptezeci si cinci, iar Iosif era de mai inainte in Egipt. 
6. Dar au murit si Iosif si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor. 
7. Iar fiii lui Israel s-au nascut in numar mare si s-au inmultit, au crescut si s-au intarit foarte, foarte tare, si s-a umplut tara de ei. 
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. 
9. Acesta a zis catre poporul sau: "Iata, neamul fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decat noi. 
10. Veniti dar sa-i impilam, ca sa nu se mai inmulteasca si ca nu cumva la vreme de razboi sa se uneasca cu vrajmasii nostri si, batandu-ne, sa iasa din tara noastra!" 
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrari, ca sa-i impileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetati tari lui Faraon: Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis. 
12. Insa cu cat ii impilau mai mult, cu atat mai mult se inmulteau si se intareau foarte, foarte tare, asa ca Egiptenii se ingrozeau de fiii lui Israel. 
13. De aceea Egiptenii sileau inca si mai strasnic la munca pe fiii lui Israel 
14. Si le faceau viata amara prin munci grele, la lut, la caramida si la tot felul de lucru de camp si prin alte felurite munci, la care-i sileau cu strasnicie. 
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaselor evreiesti, care se numeau: una Sifra si alta Pua, 
16. Si le-a zis: "Cand mositi la evreice, sa luati seama cand nasc: de va fi baiat, sa-l omorati, iar de va fi fata, sa o crutati!" 
17. Moasele insa s-au temut de Dumnezeu si n-au facut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lasat si pe baieti sa traiasca. 
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis: "pentru ce ati facut asa si ati lasat sa traiasca si copiii de parte barbateasca?" 
19. Iar moasele au raspuns lui Faraon: "Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice si nasc pana nu vin moasele la ele". 
20. De aceea Dumnezeu a facut bine moaselor, iar poporul lui Israel se inmultea si se intarea mereu. 
21. Si fiindca moasele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a intarit neamul. 
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul sau si a zis: "Tot copilul de parte barbateasca, ce se va naste Evreilor, sa-l aruncati in Nil, iar fetele sa le lasati sa traiasca toate!" 

1. In vremea aceea, chemand pe Moise, Domnul i-a grait din cortul adunarii si i-a zis: 
2. "Graieste fiilor lui Israel si le spune: De va aduce cineva dintre voi jertfa Domnului din dobitoace, sa aduca jertfa din cireada de vite si din turma de oi. 
3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, sa fie parte barbateasca, fara meteahna, si s-o aduca la usa cortului adunarii, ca sa fie bine-placuta inaintea Domnului. 
4. Apoi sa-si puna mana pe capul jertfei cea pentru arderea de tot si isi va afla bunavointa spre iertarea pacatelor lui. 
5. Apoi sa junghie vitelul, inaintea Domnului, iar preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele si sa stropeasca cu sange imprejur jertfelnicul de la usa cortului adunarii. 
6. Sa despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot si sa taie jertfa in bucati. 
7. Dupa aceea preotii, fiii lui Aaron, sa puna pe jertfelnic foc si pe foc sa puna lemne; 
8. Si pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, sa puna preotii, fiii lui Aaron, bucatile, capul si grasimea, precum si maruntaiele si picioarele, dupa ce le vor spala cu apa. 
9. Si sa arda preotii toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
10. Iar daca jertfa adusa de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, sa fie din miei sau din iezi, parte barbateasca, fara meteahna. 
11. Sa-si puna mana pe capul jertfei si s-o injunghie inaintea Domnului, in partea de miazanoapte a jertfelnicului; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sangele ei jertfelnicul imprejur. 
12. Sa o taie apoi in bucati, despartind capul si grasimea ei; sa aseze preotul bucatile pe lemnele care sunt pe focul de pe jertfelnic; 
13. Iar maruntaiele si picioarele sa le spele cu apa si sa aduca preotul toate si sa le arda pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
14. Daca aduce el din pasari ardere de tot Domnului, sa aduca jertfa sa din turturele sau din pui de porumbel. 
15. Preotul sa o aduca la jertfelnic, sa-i franga gatul si sa o puna pe jertfelnic, iar sangele sa-l scurga pe peretele jertfelnicului. 
16. Gusa si penele sa le scoata si sa le arunce langa jertfelnic, in partea dinspre rasarit, la locul cenusei. 
17. Apoi sa-i franga aripile, fara a le desprinde de trup, Si sa o arda preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului". 

l. In ziua intai a lunii a doua din anul al doilea dupa iesirea Israelitilor din pamantul Egiptului, a grait Domnul cu Moise in cortul adunarii, in pustiul Sinai, si a zis: 
2. "Numarati toata obstea fiilor lui Israel dupa semintiile lor, dupa familiile lor si dupa numele lor, om cu om. 
3. Tot barbatul de la douazeci de ani in sus, tot cel ce poate iesi la oaste in Israel, sa se numere de tine si de Aaron si sa se randuiasca in tabara lui. 
4. Dar cu voi sa mai fie din fiecare semintie cate un om, care e cel mai de seama in neamul sau. 
5. Iata numele barbatilor care vor fi cu voi: din Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur; 
6. Din Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai; 
7. Din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab; 
8. Din Isahar: Natanael, fiul lui Tuar; 
9. Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 
10. Din fiii lui Iosif: Elisama, fiul lui Amihud, din Efraim; si Gamaliel, fiul lui Pedatur, din Manase; 
11. Din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon; 
12. Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai; 
13. Din Aser: Paghiel, fiul lui Ocran; 
14. Din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel; 
15. Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan. 
16. Acestia sunt barbatii alesi ai obstii, capii semintiilor parintilor lor, capeteniile peste mii in Israel". 
17. Luand deci Moise si Aaron pe barbatii acestia, care au fost numiti pe numele lor, 
18. Au adunat toata obstea in ziua intai a lunii a doua din anul al doilea si au inscris, dupa spitele neamului lor, pe toti barbatii de la douazeci de ani in sus pe semintii, pe familii si pe numele lor, om cu om. 
19. Numaratoarea aceasta a facut-o Moise in pustiul Sinai, cum ii poruncise Domnul. 
20. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
21. S-au numarat in semintia lui Ruben patruzeci si sase de mii cinci sute. 
22. Fiii lui Simeon, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
23. S-au numarat in semintia lui Simeon cincizeci si noua de mii trei sute. 
24. Fiii lui Gad, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
25. S-au numarat in semintia lui Gad patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 
26. Fiii lui Iuda, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
27. S-au numarat in semintia lui Iuda saptezeci si patru de mii sase sute. 
28. Fiii lui Isahar, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de ia douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
29. S-au numarat in semintia lui Isahar cincizeci si patru de mii patru sute. 
30. Fiii lui Zabulon, dupa semintiile lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
31. S-au numarat in semintia lui Zabulon cincizeci si sapte de mii patru sute. 
32. Fiii lui Iosif: fiii lui Efraim, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
33. S-au numarat in semintia lui Efraim patruzeci de mii cinci sute. 
34. Fiii lui Manase, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
35. S-au numarat in semintia lui Manase treizeci si doua de mii doua sute. 
36. Fiii lui Veniamin, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
37. S-au numarat in semintia lui Veniamin treizeci si cinci de mii patru sute. 
38. Fiii lui Dan, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
39. S-au numarat in semintia lui Dan, saizeci si doua de mii sapte sute. 
40. Fiii lui Aser, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
41. S-au numarat in semintia lui Aser patruzeci si una de mii cinci sute. 
42. Fiii lui Neftali, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
43. S-au numarat in semintia lui Neftali cincizeci si trei de mii patru sute. 
44. Acestia sunt cei care au intrat la numaratoarea facuta de Moise si Aaron si de cei doisprezece barbati, capeteniile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie, dupa neamul stramosesc. 
45. Deci toti fiii lui Israel de la douazeci de ani in sus, buni de oaste, care au intrat la numaratoare, dupa familiile lor, 
46. Au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 
47. Iar levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au fost numarati intre ei. 
48. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
49. "Vezi ca semintia lui Levi sa n-o bagi la numaratoare si sa nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Israel; 
50. Ci randuieste pe leviti la cortul adunarii si le incredinteaza toate lucrurile lui si toate cate sunt in el. Ei sa poarte cortul si toate lucrurile lui, sa slujeasca in el si sa isi aseze tabara imprejurul lui. 
51. Cand va fi sa plece cortul, levitii sa-l stranga, si cand va fi sa se opreasca, levitii sa-l aseze; iar de se va apropia unul strain, sa fie omorat. 
52. Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare in tabara sa si fiecare sub steagul sau si in cetele lor. 
53. Iar levitii sa-si aseze tabara aproape, imprejurul cortului adunarii, ca sa nu vina mania asupra obstii fiilor lui Israel; si sa strajuiasca levitii la cortul adunarii". 
54. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. 

l. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grait Moise la tot Israelul peste Iordan, in pustiul Arabah, din fata Sufei, intre Paran, Tofel, Laban, Haserot si Di-Zahab, 
2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, in drumul de la Muntele Seir, catre Cades-Barnea. 
3. In anul al patruzecilea, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii acesteia, a grait Moise tuturor fiilor lui Israel toate cit ii poruncise Domnul pentru ei. 
4. Dupa ce a batut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon, si pe Og, regele Vasanului, care locuia in Astarot si in Edrei, dincolo de Iordan, in pamantul Moabului, 
5. A inceput Moise a lamuri legea aceasta si a zis: 
6. "Domnul Dumnezeul vostru ne-a grait noua pe Horeb si a zis: Va ajunge de cand locuiti pe muntele acesta! 
7. Intoarceti-va si, pornind la drum, duceti-va la muntele Amoreilor si la toti vecinii lor din Arabah, din munte, din Sefela si din Negeb, la malurile marii, in pamantul Canaanului, la Liban, si chiar pana la raul cel mare, la fluviul Eufratului. 
8. Si iata, Eu va dau pamantul acesta; mergeti si va luati de mostenire pamantul pe care Domnul a fagaduit cu juramant sa-l dea parintilor vostri, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, lor si urmasilor lor. 
9. In vremea aceea v-am zis: Nu va mai pot povatui singur; 
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit si iata acum sunteti multi la numar, ca stelele cerului. 
11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va inmulteasca de o mie de ori mai mult decat sunteti acum si sa va binecuvanteze, cum v-a fagaduit El! 
12. Cum dar voi purta singur greutatile voastre si sarcinile voastre si neintelegerile dintre voi? 
13. Alegeti-va din semintiile voastre barbati intelepti, priceputi si incercati, si-i voi pune capetenii peste voi. 
14. Atunci mi-ati raspuns si ati zis: Bun lucru ne poruncesti sa facem! 
15. Si am luat dintre voi barbati intelepti, priceputi si incercati, si i-am pus povatuitori peste voi: capetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci si judecatori peste semintiile voastre. 
16. In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atat cu fratele lui, cit si cu cel strain. 
17. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic. Sa nu va sfiiti de la fata omului, ca judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi sa o aduceti la mine si o voi asculta eu. 
18. V-am mai dat in vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie sa faceti. 
19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am strabatut tot pustiul acesta mare si infricosator, pe care l-ati vazut in drumul spre muntele Amoreilor, si am ajuns la Cades-Barnea. 
20. Atunci v-am zis: Iata, ati ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, il va da noua. 
21. Iata, Israel, Domnul Dumnezeul tau iti da pamantul acesta: mergi si ia-l in stapanire, cum ti-a zis Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, nici nu te inspaimanta! 
22. Iar voi ati venit cu totii la mine si ati zis: Sa trimitem inaintea noastra oameni ca sa cerceteze pamantul si sa ne aduca stire despre drumul pe care sa mergem si despre cetatile la care sa ne ducem. 
23. Cuvantul acesta mi-a placut si am luat dintre voi doisprezece oameni, cate unul din fiecare semintie. 
24. Acestia s-au dus si s-au suit pe munte, au mers pana la valea Escol, si au cercetat-o. 
25. Au luat din roadele pamantului si ne-au adus noua; si ne-au adus si stire, spunandu-ne: Pamantul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l da este bun. 
26. Voi insa n-ati vrut sa va duceti si v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ati cartit in corturile voastre si ati zis: 
27. Domnul din ura catre noi ne-a scos din pamantul Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoreilor si sa ne piarda. 
28. Incotro sa ne ducem? Fratii nostri ne-au infricosat, spunandu-ne: "Poporul acela e mai mare, mat mult si mai puternic decat noi; cetatile de acolo sunt mari si cu intarituri pana la cer; si am mai vazut acolo si pe fiii lui Enac". 
29. Atunci v-am zis: Nu va inspaimantati si nu va temeti de ei. 
30. Domnul Dumnezeul vostru merge inaintea voastra si se va lupta El pentru voi, cum a facut cu voi si in Egipt, inaintea ochilor vostri. 
31. Si cum a facut in pustiul acesta, unde, cum ai vazut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tau te-a purtat tot drumul ce l-ati strabatut pana ce ati sosit la locul acesta, cum poarta un om pe fiul sau. 
32. Dar voi nici asa n-ati crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 
33. Care a mers inaintea voastra in calatorie, ca sa va caute loc unde sa popositi; si mergea noaptea in foc, ca sa va arate calea pe care sa mergeti, iar ziua in nor. 
34. Si auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a maniat si S-a jurat, zicand: "Nimeni din oamenii acestia, din acest neam rau, 
35. Nu va vedea pamantul cel bun, pe care Eu am jurat sa-l dau parintilor vostri. 
36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, il va vedea. Aceluia si fiilor lui voi da pamantul pe care 1-a strabatut el, pentru ca acela s-a supus Domnului. 
37. Pentru voi s-a maniat Domnul si pe mine si a zis: Nici tu nu vei intra acolo! 
38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; intareste-l pe el, ca el va duce pe Israel in mostenirea sa. 
39. Copiii vostri, de care voi ziceati ca vor cadea prada vrajmasilor, si fiii vostri, care acum nu cunosc nici binele, nici raul, aceia vor intra acolo; lor il voi da si ei il vor mosteni. 
40. Iar voi intoarceti-va si va indreptati spre pustie, pe calea cea catre Marea Rosie. 
41. Voi insa mi-ati raspuns atunci si mi-ati zis: Am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem sa ne luptam cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Si v-ati incins fiecare cu arma sa de lupta si v-ati hotarat nebuneste sa va suiti pe munte. 
42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, ca sa nu va biruiasca vrajmasii vostri, ca Eu nu sunt in mijlocul vostru. 
43. Si eu v-am spus, dar voi n-ati ascultat, ci v-ati impotrivit poruncii Domnului si, in indaratnicia voastra, v-ati suit pe munte. 
44. Dar v-a iesit inainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela si a tabarat asupra voastra ca albinele si v-a zdrobit de la Seir pana la Horma. 
45. Atunci v-ati intors si ati plans inaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plangerea voastra si nu v-a luat in seama. 
46. Si ati locuit in Cades vreme multa, ca multe au fost zilele cit ati stat acolo".

l. Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, a grait Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, si a zis:
2. "Moise, robul Meu, a murit. Scoala dar si treci Iordanul tu si tot poporul acesta, in tara pe care o voi da fiilor lui Israel.
3. Tot locul pe care vor calca talpile picioarelor voastre, il voi da voua, cum am spus lui Moise:
4. De la pustie si de la Libanul acesta pana la raul cel mare, pana la raul Eufratului si pana la marea cea mare spre asfintitul soarelui vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea impotrivi tie, in toate zilele vietii tale. Precum am fost cu Moise, asa voi fi si cu tine; nu Ma voi departa de tine si nu te voi parasi.
6. Fii tare si curajos, ca tu vei imparti poporului acestuia, prin sorti, tara pe care M-am jurat parintilor lor sa le-o dau.
7. Fii dar tare si foarte curajos, ca sa pazesti si sa implinesti toata legea pe care ti-a incredintat-o Moise, robul Meu; sa nu te abati de la ea nici la dreapta nici la stanga, ca sa pricepi toate cate ai de facut.
8. Sa nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci calauzeste-te de ea ziua si noaptea, ca sa plinesti intocmai tot ce este scris in ea; atunci vei fi cu izbanda in caile tale si vei pasi cu spor.
9. Iata iti poruncesc: Fii tare si curajos, sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge".
10. Atunci a poruncit Iosua capeteniilor poporului si a zis:
11. "Treceti prin tabara si porunciti poporului si-i ziceti: Pregatiti-va merinde de drum, ca dupa trei zile veti trece peste Iordanul acesta, ca sa mergeti si sa luati in stapanire pamantul pe care Domnul Dumnezeul parintilor vostri are sa vi-l dea".
12. Iar semintiei lui Ruben si semintiei lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, Iosua le-a zis:
13. "Aduceti-va aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului, cand v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a linistit si v-a dat pamantul acesta.
14. Femeile voastre, copiii vostri si vitele voastre sa ramana in pamantul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toti cati puteti lupta, inarmandu-va, duceti-va inaintea fratilor vostri si le ajutati,
15. Pana ce Domnul Dumnezeul vostru va linisti si pe fratii vostri, cum va linistit si pe voi, si pana ce vor primi si ei de mostenire pamantul pe care Domnul Dumnezeul vostru il da lor. Atunci va veti intoarce in mostenirea voastra si veti stapani pamantul pe care Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre rasaritul soarelui".
16. Iar ei au raspuns lui Iosua si au zis: "Toate, oricate ne vei porunci, vom face si oriunde ne vei trimite, vom merge.
17. Cum am ascultat pe Moise, asa te vom asculta si pe tine, numai sa fie Domnul Dumnezeul tau cu tine cum a fost cu Moise.
18. Tot cel ce se va impotrivi poruncilor tale si nu va asculta cuvintele tale, in toate cate vei porunci, sa moara. Dar fii tare si curajos!"

1. Dupa moartea lui Iosua, au intrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicand: "Cine din noi sa mearga mai intai asupra Canaaneilor, ca sa se lupte cu ei?"
2. Si a zis Domnul: "Iuda sa mearga si Eu voi da tara in mana lui!"
3. Iuda a zis catre Simeon, fratele sau: "Intra cu mine in tinutul care mi-a cazut la sorti si sa ne luptam cu Canaaneii si voi intra si eu cu tine in tinutul care ti-a cazut la sorti". si s-a dus Simeon cu el.
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon si Domnul a dat pe Canaanei si pe Ferezei in mainile lor si au ucis ei din aceia zece mii de oameni in Bezec.
5. Si s-au intalnit ei in Bezec cu Adoni-Bezec si s-au batut cu dansul si au rapus pe Canaanei si pe Ferezei,
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat dupa el si l-au prins si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare.
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: "Saptezeci de regi cu degetele cele mari taiate de la mainile si de la picioarele lor adunau faramituri sub masa mea; cum am facut eu, asa mi-a platit si mie Dumnezeu. Si l-au dus in Ierusalim si a murit acolo.
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu razboi asupra Ierusalimului si l-au luat si l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului.
9. Dupa aceea s-au dus fiii lui Iuda sa se lupte cu Canaaneii care traiau in munti, in tara de miazazi si in partile de jos.
10. Si a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau in Hebron; iar numele Hebronului era mai inainte Chiriat-Arba; si a batut per Sesai, pe Ahiman si pe Talmai, din neamul lui Enac.
11. Iar de acolo s-au dus impotriva locuitorilor Debirului al carui nume era mai inainte Chiriat-Sefer.
12. Atunci Caleb a zis: "Cine va lovi Chiriat-Seferul si-l va lua, aceluia ii voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
13. Si l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, si acesta i-a dat de sotie pe Acsa, fiica sa.
14. Si cand a vrut ea sa plece, Otniel a invatat-o sa ceara la tatal ei o tarina si ea s-a coborat de pe asin. Si i-a zis Caleb: "Ce vrei?"
15. Iar Acsa a zis catre el: "Da-mi binecuvantare; tu mi-ai dat pamantul de la miazazi, da-mi si izvoarele de apa". Si i-a dat Caleb, dupa dorinta ei, izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos.
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda in pustiul lui Iuda din Negheb, care este la miazazi de Arad si, venind, s-au asezat intre Amaleciti.
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele sau si a lovit pe Canaaneii care locuiau in Tefat si i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea aceea Horma.
18. Si a mai luat Iuda si Gaza cu imprejurimile ei, Ascalonul cu imprejurimile lui si Ecronul cu tinutul lui.
19. Si a fost Domnul cu Iuda si acesta a luat in stapanire partea muntoasa; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru ca ei aveau care de fier.
20. Si au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, si a primit el acolo de mostenire cele trei cetati ale fiilor lui Enac si a alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau in Ierusalim; si traiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin in Ierusalim pana in ziua de astazi.
22. S-au suit de asemenea si fiii lui Iosif asupra Betelului si Domnul a fost cu ei,
23. Si s-au oprit ei si au cercetat Betelul; iar numele cetatii acesteia era mai inainte Luz.
24. Si au vazut cei de straja un om iesind din cetate si l-au prins si i-au zis: "Arata-ne intrarea cetatii si vom avea mila de tine".
25. Si le-a aratat intrarea cetatii si ei au lovit cetatea cu sabia, iar omului aceluia si la tot neamul lui i-au dat drumul.
26. Si s-a dus omul acela in pamantul Heteilor si a zidit acolo o cetate si i-a pus numele Luz. Si acesta este numele ei pana in ziua de astazi.
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Seanului, care e Schitopole, si ai cetatilor supuse lui, nici pe ai Taanacului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii din Dor si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Meghidonului si ai cetatilor supuse lui; si au ramas Canaaneii sa traiasca in pamantul acesta.
28. Cand Israel a ajuns puternic, atunci a facut pe Canaanei birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit.
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau in Ghezer, si au trait Canaaneii in mijlocul lor in Ghezer si le-au platit bir.
30. Zabulon inca n-a izgonit pe locuitorii Chitronului si pe locuitorii Nahalolului; si au locuit Canaaneii in mijlocul lor si le-au platit bir.
31. Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plateau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon si Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec si din Rehob.
32. Si a locuit Aser intre Canaanei, locuitorii rarii aceleia, caci nu i-a izgonit.
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a trait intre Canaanei, locuitorii jarii aceleia. Iar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat erau birnicii lui.
34. Dar Amoreii au impins pe fiii lui Dan in munti si nu i-a lasat sa se coboare in vale.
35. Si au ramas Amoreii sa locuiasca in Har-Heres, in Aialon si Saalbim; dar mana fiilor lui Iosif a rapus pe Amorei si au ajuns acestia birnicii lor.
36. Iar hotarele Amoreilor se intindeau pana dincolo de inaltimea Acrabimului si de Sela.

1. In zilele acelea, cand carmuiau in Israel judecatorii, s-a intamplat foamete pe pamant. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia Sa si cu cei doi feciori ai sai sa locuiasca in sesul Moabitilor.
2. Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon si Chilion. Acestia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda si, venind in sesul Moabitilor, au ramas acolo.
3. Dupa un timp Elimelec, barbatul Noeminei, a murit ea a ramas cu cei doi feciori ai sai.
4. Acestia si-au luat sotii dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Acestia au trait acolo ca la zece ani.
5. Dupa aceea au murit amandoi feciorii ei, Mahlon si Chilion si a ramas femeia aceea si fara barbatul sau si fara cei doi feciori ai sai.
6. Atunci s-a hotarat ea cu nurorile sale sa se intoarca din sesul Moabitilor, caci auzise ea in sesul Moabitilor ca Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau si i-a dat paine.
7. Deci a plecat ea din locul acela in care traia, impreuna cu cele doua nurori ale sale. Dar mergand ele pe cale, pentru a se intoarce in pamantul lui Iuda,
8. Noemina a zis catre cele doua nurori ale sale: "Intoarceti-va si va duceti fiecare la casa mamei voastre; si sa faca Domnul mila cu voi, cum ati facut si voi cu cei morti si cu mine!
9. Domnul sa va ajute, ca sa va gasiti adapost fiecare in casa barbatului sau!" Apoi le-a sarutat; iar ele, incepand a se tangui si a plange,
10. Au zis: "Nu, ci ne vom intoarce impreuna la poporul tau!"
11. Noemina insa a zis: "Intoarceti-va, fiicele mele, de ce sa mergeti voi cu mine? Au doara mai am eu feciori in pantecele meu care sa va poata fi barbati?
12. Intoarceti-va, fiicele mele, intoarceri-va, caci eu sunt prea batrana ca sa ma mai marit. Si chiar de v-as spune ca tot mai am nadejde si chiar daca la noapte as avea barbat si apoi as naste fii,
13. Ati putea voi oare astepta pana vor creste? Puteti voi oare sa intarziati sa nu va maritati? Nu, fiicele mele; mie imi pare foarte rau de voi, caci mana Domnului m-a apasat".
14. Atunci ele din nou si-au ridicat glasul si au inceput a plange. Apoi Orfa si-a luat ramas bun de la soacra sa si s-a intors la poporul sau, iar Rut a ramas cu ea.
15. Si a zis Noemina catre Rut: "Iata cumnata ta s-a intors la poporul sau si la dumnezeii sai. Intoarce-te si tu dupa cumnata ta!"
16. Iar Rut a zis: "Nu ma sili sa te parasesc si sa ma duc de la tine; caci unde te vei duce tu, acolo voi merge si eu si unde vei trai tu, voi trai si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu;
17. Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea ma va desparti de tine!"
18. Vazand Noemina ca este asa de hotarata sa mearga cu ea, a incetat de a o mai indemna sa se intoarca.
19. Si au plecat amandoua si au venit la Betleem. Iar daca au sosit aici, s-a zvonit de ele in toata cetatea si se zicea: "Oare aceasta este Noemina?"
20. Iar ea zicea: "Nu ma mai numiti Noemina, ci numiti-ma Mara, pentru ca amaraciune mare mi-a trimis Atottiitorul.
21. Indestulata am iesit eu de aici, iar Domnul m-a intors cu mainile goale. La ce sa ma mai numiti Noemina, cand Domnul m-a facut sa sufar si Atottiitorul mi-a trimis necaz?"
22. Asa s-a intors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din sesul Moabitilor si au intrat in Betleem pe la inceputul secerisului orzului.

l. Era in vremea aceea un om la Ramataim-Tofim, in Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf Efraimitul.
2. Omul acela avea doua femei: numele uneia era Ana si numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3. Omul acela se ducea in fiecare an din cetatea sa, la Silo, sa se inchine si sa aduca jertfa Domnului Savaot; acolo insa erau preoti ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni si Finees.
4. In ziua cand Elcana aducea jertfa dadea parte Peninei, femeii sale si tuturor fiilor si fiicelor ei;
5. Iar Anei ii dadea parte indoita, desi aceasta nu avea copii, pentru ca el iubea pe Ana mai mult decat pe Penina, caci Domnul inchisese pantecele ei.
6. Potrivnica ei insa o amara grozav, atatand-o ca sa carteasca din pricina ca nu i-a dat Domnul prunci.
7. Asa se intampla in fiecare an, cand mergea ea la casa Domnului: aceea o amara, iar aceasta plangea si se tanguia si nu manca.
8. Dar iata o data Elcana, barbatul sau, i-a zis: "Ana!" Si ea a raspuns: "Iata-ma!" A zis Elcana: "Ce plangi si de ce nu mananci si pentru ce e intristata inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decat zece copii?"
9. Atunci Ana, dupa ce au mancat si au baut ei in Silo, s-a sculat si a stat inaintea Domnului. Iar preotul Eli sedea atunci pe scaun la usa cortului Domnului.
10. Ea insa s-a rugat Domnului cu sufletul intristat si a plans amarnic,
11. Si a dat fagaduinta, zicand: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale si-ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da tie, si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici brici nu se va atinge de capul lui".
12. Dar pe cand se ruga ea asa indelung inaintea Domnului, Eli privea la gura ei;
13. Si fiindca Ana vorbea in inima sa, iar buzele ei numai se miscau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea ca ea e beata.
14. De aceea i-a si zis Eli: "Pana cand ai sa stai aici beata? Trezeste-te si te du de la fata Domnului!"
15. Raspunzand insa Ana a zis: "Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima intristata; nici vin, nici sichera n-am baut, ci imi dezvalui sufletul meu inaintea Domnului.
16. Sa nu socoti pe roaba ta femeie netrebnica, caci din durerea mea cea mare si din intristarea mea am vorbit pana acum".
17. Atunci Eli i-a raspuns si i-a zis: "Mergi in pace si Dumnezeul lui Israel sa-ti plineasca cererea pe care I-ai facut-o!"
18. Iar ea i-a zis: "Sa afle roaba ta trecere inaintea ochilor tai!" Apoi s-a dus ea in calea sa si a mancat si fata nu-i mai era trista ca mai inainte.
19. Iar dimineata s-au sculat ei si s-au inchinat inaintea Domnului si, intorcandu-se, au venit la casa lor in Rama. Dupa aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, si si-a adus aminte Domnul de ea.
20. Dupa catva timp a zamislit Ana si a nascut un fiu si i-a pus numele Samuel, caci isi zicea ea: "De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!"
21. Si s-a dus Elcana cu toata familia lui la Silo sa aduca jertfa Domnului, dupa fagaduintele sale, si toate zeciuielile de la pamantul sau.
22. Ana insa nu s-a dus cu el, spunand barbatului sau: "Cand pruncul va fi intarcat de la san si va creste, atunci am sa-l duc si va fi infatisat el inaintea Domnului si va ramane acolo pe totdeauna".
23. Iar Elcana, barbatul ei, a zis catre ea: "Fa cum ti se pare ca este bine; ramai pana-l vei intarca; dar sa intareasca Domnul cuvantul ce a iesit din gura ta". Si a ramas femeia aceasta si a alaptat pruncul pana l-a intarcat.
24. Iar dupa ce l-a intarcat, s-a dus cu el la Silo, luand trei vitei, cateva paini, o efa de faina si un burduf de vin, si a venit la casa Domnului in Silo si a venit si copilul impreuna cu ei, dar copilul era inca prunc.
25. Si l-au adus inaintea fetei Domnului, iar tatal sau a adus jertfa randuita in asemenea zile si au junghiat un vitel. Ana a adus pe prunc la Eli,
26. Zicand: "O, domnul meu!, viu sa fie sufletul tau, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici inaintea ta si m-am rugat Domnului.
27. Pentru acest copil m-am rugat eu si Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dansul.
28. Si acum eu il dau Domnului pentru toate zilele vietii lui, sa slujeasca Domnului". Apoi s-au inchinat acolo Domnului.

l. Dupa moartea lui Saul, cand David se intorcea din razboiul ce-l purtase impotriva Amalecitilor si dupa ce s-a oprit doua zile in Ticlag,
 2. Iata ca a treia zi a venit un om din tabara lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte si pe cap tarana si dupa ce a ajuns la David, a cazut la pamant si i s-a inchinat.
 3. Iar David i-a zis: "De unde vii tu?" "Am fugit din tabara lui Israel", raspunse acela.
 4. "Spune-mi, a zis David, ce s-a intamplat?" "Poporul, a zis omul, a fugit din lupta si multime din popor a cazut si a murit, si a murit si Saul si fiul sau Ionatan".
 5. "Cum stii ca Saul si fiul sau Ionatan au murit?" a intrebat David pe tanarul care-i adusese vestea.
 6. "Din intamplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i graia, si iata Saul statea sprijinit pe sulita sa, iar carele si calaretii il ajungeau.
 7. Atunci el s-a intors si, vazandu-ma pe mine, m-a strigat si eu am raspuns: "Iata-ma!"
 8. si el mi-a zis: "Cine esti tu?" si eu i-am raspuns: "Sunt un amalecit!"
 9. Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine si ma ucide, ca durerea mortii m-a cuprins si sufletul meu este inca tot in mine!"
 10. Si eu m-am apropiat si l-am ucis, caci stiam ca n-are sa mai traiasca dupa caderea sa. Apoi am luat cununa regeasca de pe capul lui, bratara ce era la mana lui si le-am adus aici la stapanul meu".
 11. Atunci a apucat David hainele sale si le-a rupt; asemenea si oamenii cei ce erau cu el si-au rupt hainele lor,
 12. Si au plans si s-au tanguit si au postit pana seara dupa Saul si dupa fiul sau Ionatan, dupa poporul Domnului si dupa casa lui Israel, care cazusera de sabie.
 13. Apoi David a zis catre omul care-i spusese acestea: "De unde esti tu?" "Eu, a zis acela, sunt fiul unui strain amalecit".
 14. Si David a zis: "Cum nu te-ai temut tu sa-li ridici mana, ca sa ucizi pe unsul Domnului?"
 15. Apoi chemand David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" si l-a ucis.
 16. Iar David a zis catre el: "Sangele tau sa fie pe capul tau, caci buzele tale au marturisit impotriva ta, cand ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".
 17. Si a plans David pe Saul si pe Ionatan, fiul lui, prin aceasta cantare de jale,
 18. Pe care a poruncit sa o invete fiii lui Iuda, dupa cum este scrisa in cartea dreptului, unde se zice:
 19. "Podoaba ta, Israele, a fost doborata pe inaltimile tale! Cum au cazut vitejii!
 20. Nu vestiti in Gat si nu dati de stire pe ulitele Ascalonului, ca sa nu se bucure fiicele Filistenilor, ca sa nu praznuiasca fiicele celor netaiati imprejur!
 21. Muntilor Ghelboa, sa nu mai cada pe voi nici roua, nici ploaie; si sa nu mai fie pe voi tarini roditoare, caci acolo a fost doborat scutul celor razboinici, scutul lui Saul, ca si cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfintit.
 22. Arcul lui Ionatan nu se intorcea fara sange de raniti, fara grasimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se invartea zadarnic!
 23. Saul si Ionatan, cei iubiti si uniti in viata lor, nici la moarte nu s-au despartit. Fost-au mai iuti decat vulturii si mai puternici decat leii!
 24. Fiicele lui Israel, plangeti pe Saul, cel ce v-a imbracat in purpura cu podoabe si v-a pus pe haine podoabe de aur!
 25. Cum au cazut vitejii in toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe inaltimile tale, Israele!
 26. Frate Ionatane, intristat sunt dupa tine, caci tu mi-ai fost foarte scump si iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca!
 27. Cum au cazut cei viteji! Pierit-a arma de razboi!"

1. Cand regele David a ajuns la adanci batranete, il acopereau cu haine, insa nu putea sa se incalzeasca.
2. Atunci slugile lui i-au zis: "Sa se caute pentru domnul nostru rege o fata tanara, care sa stea inaintea regelui, sa-l ingrijeasca si sa se culce cu el, ca sa se incalzeasca domnul nostru regele".
3. Si i-au cautat in toate tinuturile lui Israel o fata frumoasa si au gasit pe Abisag Sunamiteanca si au adus-o la rege.
4. Fata era foarte frumoasa, ingrijea pe rege si-l servea; insa ragele n-a cunoscut-o.
5. Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a falit si a zis: "Eu am sa fiu rege". Si Si-a gatit care de razboi, calareti si cincizeci de oameni care sa-i alerge inainte.
6. Caci tatal sau niciodata nu-l oprise si nu-i zisese: "Pentru ce faci aceasta?" El insa mai era si foarte frumos la chip si nascut dupa Abesalom.
7. Si s-a inteles cu Ioab, fiul Teruiei, si cu Abiatar preotul; si acestia ajutau pe Adonia.
8. Iar preotul Tadoc si Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Simei, Rei si vitejii lui David n-au fost de partea lui Adonia.
9. Si junghiind Adonia ai, boi si vitei grasi la piatra Zohelet, cea de la En-Roghel, a chemat pe tati fratii sai, fiii regelui, dimpreuna cu toti barbatii lui Iuda, care erau in slujba la rege.
10. Iar pe proorocul Natan, pe Benaia, pe viteji si pe Solomon, fratele lui, nu i-a chemat.
11. Atunci Natan a grait catre Batseba, mama lui Solomon, zicand: "Auzit-ai tu ca Adonia, fiul Haghitei, s-a facut rege, iar domnul nostru David nu stie de aceasta?
12. Acum, iata, iti dau un sfat: Sa-ti scapi viata ta si a fiului tau Solomon.
13. Du-te si intra la regele David sl-i spune: "Nu tu, oare, domnul meu rage, te-ai jurat catre roaba ta, zicand: Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine: si va sedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a facut rege?"
14. Si iata, cand tu inca vei vorbi acolo cu regele, voi intra si eu in urma ta, voi adeveri si voi intregi cuvintele tale",
15. Deci a intrat Batseba la rege in odaia unde odihnea. Si iata regele era foarte batran si Abisag Sunamiteanca ingrijea de el.
16. Si s-a plecat Batseba si s-a inchinat regelui si el a intrebat-o: "Ce voiesti?"
17. Iar ea i-a spus: "Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tau catre roaba ta, zicand: Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine si va sedea pe tronul meu.
18. Dar acum iata ca Adonia s-a facut rege si tu, domnul meu rege, nu stii nimic da aceasta.
19. Acela a injunghiat o multime de boi, vitei grasi si oi; si a poftit pa toti fiii regelui, pe preotul Abiatar si pe Ioab, mai-marele ostirii; iar pe Solomon, robul tau, nu l-a chemat.
20. Insa tu esti rege, domnul meu. Ochii tuturor Israelitilor la tine privesc, ca sa le arati cine va sedea rege pe tronul domnului meu, dupa el.
21. Altfel, cand domnul meu, regele, va raposa cu parintii sai, voi fi invinuita eu si fiul meu Solomon".
22. Si iata, cand inca vorbea cu regele, a venit si proorocul Natan.
23. Si i s-a spus regelui, zicand: "Iata Natan proorocul!" Si a intrat Natan la rege si i s-a inchinat regelui cu fata pana la pamant.
24. Si a zis Natan: "Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi rege si va sedea pe tronul meu dupa mine?
25. Pentru ca el chiar astazi a plecat Si a junghiat o multime de boi, vitei grasi si oi; si a poftit pe toti fiii regelui, pe mai-marii ostirii si pe Abiatar preotul; si, iata, ei mananca si beau dinaintea lui si zic: "Traiasca regele Adonia!"
26. Iar pe mine, robul tau, pe preotul Tadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, si pe Solomon, robul tau, nu ne-a chemat.
27. Si daca cu voia ta, domnul meu rege, s-a facut lucrul acesta, atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tau cine va sedea rege pe tronul domnului meu, dupa el?"
28. Dar regele David a raspuns si a zis: "Chemati pe Batseba la mine!" si a intrat ea la rege si a stat inaintea lui.
29. Atunci regele s-a jurat si a zis: "Viu este Domnul, Care mi-a scapat sufletul meu de la orice necaz!
30. Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel catre tine, zicand: "Solomon, fiul tau, va fi rege dupa mine, si va sedea pe tronul meu in locul meu, asa voi face chiar astazi!"
31. Si s-a plecat Batseba cu fata pana la pamant si i s-a inchinat regelui si i-a zis: "Sa traiasca domnul meu, regele David, In veci!"
32. Apoi a zis regele David: "Chemati la mine pe preotul Tadoc, pe proorocul Natan si pe Benaia, fiul lui Iehoiada!" Si ei au intrat la rege.
33. Si regele le-a spus: "Sa luati pe slugile domnului vostru cu voi si sa puneti pe Solomon, fiul meu, calare pe catarul meu si sa-l duceti pana la Ghihon,
34. Si acolo sa-l unga preotul Tadoc si proorocul Natan de rege peste Israel si sa sunati din trambita si sa ziceti: "Sa traiasca regele Solomon!"
35. Apoi sa-l petreceti inapoi, ca sa vina si sa sada pe tronul meu; caci el va fi rege in locul meu si lui i-am poruncit sa fie conducatorul lui Israel si al lui Iuda".
36. Si a raspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui si i-a zis: "Amin! Asa sa intareasca Domnul Dumnezeul domnului meu, regele, cuvantul acesta!
37. Si cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, asa sa fie el si cu Solomon si sa-i preamareasca tronul lui mai mult decat tronul domnului meu, regele David!"
38. Si asa au plecat preotul Tadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, Cheretienii si Peletienii si au pus pe Solomon calare pe catarul regelui David si l-au dus pana la Ghihon.
39. Si a luat preotul Tadoc cornul cu untdelemn sfintit din cort si a uns pe Solomon. Si s-a sunat din trambite si tot poporul a strigat: "Traiasca regele Solomon! "
40. Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon si i-a cantat din fluiere si bucurie mare era pe popor, incat si pamantul se zguduia de strigatele lui.
41. Atunci a auzit Adonia de aceasta si toti cei chemati ai lui, tocmai cand ispravisera de mancat; iar Ioab, auzind sunetul de trambite, a zis: "Ce este acest zgomot de care rasuna cetatea?"
42. Si pe cand el inca vorbea, iata ca a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Si a zis Adonia: "Intra, caci tu esti om cinstit si aduci veste buna!"
43. Si a raspuns Ionatan lui Adonia si i-a zis: "Ba chiar veste rea; caci domnul nostru, regele David, a facut rege pe Solomon.
44. Si a trimis regele cu el pe Tadoc si pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, si pe Cheretieni si Peletieni si l-au pus calare pe catarul regelui.
45. Si l-au uns preotul Tadoc si proorocul Natan rege la Ghihon si de acolo s-au intors cu bucurie si au pus in miscare cetatea. Iata zgomotul pe care-l auziti".
46. Si a sezut Solomon pe tronul regatului.
47. Si slugile regelui au venit sa-l binecuvanteze pe domnul nostru regele David, zicand: "Sa mareasca Dumnezeul tau numele lui Solomon mai mult decat numele tau si sa-i aduca tronul lui la marire mai multa decat tronul tau!" Si s-a inchinat regele in patul lui;
48. Si a zis regele asa: "Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a facut sa fie astazi din samanta mea un urmas pe tronul meu si sa vad cu ochii mei aceasta!"
49. Atunci toii cei chemati, care erau cu Adonia, s-au spaimantat si, sculandu-se, s-au dus fiecare in drumul sau.
50. Iar Adonia, temandu-se de Solomon, s-a sculat si s-a dus si s-a apucat cu mainile de coarnele jertfelnicului.
51. Si i s-a spus lui Solomon, zicand: "Iata, Adonia s-a temut de regele Solomon; caci iata, ca se tine cu mainile de coarnele jertfelnicului, zicand: Sa-mi fagaduiasca astazi cu juramant regele Solomon ca nu va omori pe robul sau cu sabia".
52. Si a zis Solomon: "Daca el va fi om cinstit, nici un par din capul lui nu va cadea pe pamant; iar daca va fi om viclean, va muri".
53. Si a trimis regele Solomon si l-a adus de la jertfelnic cu de-a sila; si a venit si s-a inchinat regelui Solomon. Si Solomon i-a zis: "Du-te la casa ta!"

1. In ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor? 
2. Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor, 
3. Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. 
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor. 
5. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste. 
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. 
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. 
8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic. 
9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine  este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului. 
10. Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri. 
11. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. 
12. Ce vi se pare? Daca un om ar avea o suta de oi si una din ele s-ar rataci, nu va lasa, oare, in munti pe cele nouazeci si noua si ducandu-se va cauta pe cea ratacita? 
13. Si daca s-ar intampla s-o gaseasca, adevar graiesc voua ca se bucura de ea mai mult decat de cele nouazeci si noua, care nu s-au ratacit. 
14. Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, ca sa piara vreunul dintr-acestia mici. 
15. De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau. 
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul. 
17. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames. 
18. Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer. 
19. Iarasi graiesc voua ca, daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. 
20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. 
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori? 
22. Zis-a lui  Iisus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte. 
23. De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale. 
24. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. 
25. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca. 
26. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. 
27. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. 
28. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator. 
29. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati. 
30. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria. 
31. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. 
32. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. 
33. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? 
34. Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria. 
35. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre. 

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4. Aram a nascut pe Aminadav; Aminadav a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Booz, din Rahav; Booz a nascut pe Iobed, din Rut; Iobed a nascut pe Iesei;
6. Iesei a nascut pe David regele; David a nascut pe Solomon din femeia lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Iezechia;
10. Iezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si pe fratii lui, la stramutarea in Babilon;
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a nascut Iisus, Care se cheama Hristos.
17. Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns.
20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. "Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu".
24. Si desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sa.
25. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus.

1. Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui.
3. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el.
4. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?
5. Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul:
6. "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel".
7. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua.
8. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui.
9. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna.
12. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.
13. Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida.
14. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt.
15. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
16. Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi.
17. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. "Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt".
19. Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt,
20. Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel.
22. Si auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca, in vis, s-a dus in partile Galileii.
23. Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema.

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul.
2. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit.
3. Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.
4. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau".
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau".
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor.
9. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti".
11. Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau.
12. Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.
13. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali,
14. Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15. "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit".
17. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.
18. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
19. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
21. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat.
22. Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
23. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.
24. Si s-a dus vestea despre El in toata Siria, si aduceau la El pe toti cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprinsi de multe feluri de boli si de chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi, si El ii vindeca.
25. Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan. 

1. Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte, si asezandu-se, ucenicii Lui au venit la El. 
2. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand: 
3. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. 
4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. 
5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. 
6. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. 
7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. 
8. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. 
9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
10. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. 
11. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. 
12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. 
13. Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea se va strica, cu ce se va sara? De nimic nu mai e buna decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni. 
14. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. 
15. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. 
16. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri. 
17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc. 
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate. 
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor. 
20. Caci zic voua: Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor. 
21. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda. 
22. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. 
23. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, 
24. Lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau. 
25. Impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale, ca nu cumva parasul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului si sa fii aruncat in temnita. 
26. Adevarat graiesc tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat cel din urma ban. 
27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: "Sa nu savarsesti adulter". 
28. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui. 
29. Iar daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena. 
30. Si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena. 
31. S-a zis iarasi: "Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire". 
32. Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter. 
33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale". 
34. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu, 
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat, 
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru, 
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este. 
38. Ati auzit ca s-a zis: "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". 
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 
40. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 
41. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua. 
42. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta. 
43. Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau". 
44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, 
45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. 
46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? 
47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? 
48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. 

1. Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri.
2. Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
3. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
5. Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
6. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care este in ascuns, iti va rasplati tie.
7. Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.
8. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El.
9. Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
10. Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
11. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;
12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
13. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre.
16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
19. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.
20. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
21. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta.
22. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
24. Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.
30. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?
31. Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
33. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.
34. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.

1. Si coborandu-Se El din munte, multimi multe au mers dupa El.
2. Si iata un lepros, apropiindu-se, I se inchina, zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
3. Si Iisus, intinzand mana, S-a atins de el, zicand: Voiesc, curateste-te. Si indata s-a curatit lepra lui.
4. Si i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimanui, ci mergi, arata-te preotului si adu darul pe care l-a randuit Moise, spre marturie lor.
5. Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L,
6. Si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit.
7. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca.
8. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
9. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta.
11. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
12. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
13. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.
14. Si venind Iisus in casa lui Petru, a vazut pe soacra acestuia zacand, prinsa de friguri.
15. Si S-a atins de mana ei, si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Ii slujea Lui.
16. Si facandu-se seara, au adus la El multi demonizati si a scos duhurile cu cuvantul si pe toti cei bolnavi i-a vindecat,
17. Ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputintele noastre a luat si bolile noastre le-a purtat".
18. Si vazand Iisus multime imprejurul Lui, a poruncit ucenicilor sa treaca de cealalta parte a marii.
19. Si apropiindu-se un carturar, i-a zis: Invatatorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20. Dar Iisus i-a raspuns: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; Fiul Omului insa nu are unde sa-Si plece capul.
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, da-mi voie intai sa ma duc si sa ingrop pe tatal meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor.
23. Intrand El in corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Si, iata, furtuna mare s-a ridicat pe mare, incat corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Si venind ucenicii la El, L-au desteptat zicand: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce va este frica, putin credinciosilor? S-a sculat atunci, a certat vanturile si marea si s-a facut liniste deplina.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicand: Cine este Acesta ca si vanturile si marea asculta de El?
28. Si trecand El dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea.
29. Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?
30. Departe de ei era o turma mare de porci, pascand.
31. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci.
32. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa.
33. Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii.
34. Si iata toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor.

1. Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa.
2. Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!
3. Dar unii dintre carturari ziceau in sine: Acesta huleste.
4. Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele in inimile voastre?
5. Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?
6. Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta.
7. Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa.
8. Iar multimile vazand acestea, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor asemenea putere.
9. Si plecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, cu numele Matei, si i-a zis acestuia: Vino dupa Mine. Si sculandu-se, a mers dupa El.
10. Si pe cand sedea El la masa, in casa, iata multi vamesi si pacatosi au venit si au sezut la masa impreuna cu Iisus si cu ucenicii Lui.
11. Si vazand fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?
12. Si auzind El, a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
13. Dar mergand, invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa; ca n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.
14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicand: Pentru ce noi si fariseii postim mult, iar ucenicii Tai nu postesc?
15. Si Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nuntii sa fie tristi cata vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile cand mirele va fi luat de la ei si atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche, caci peticul acesta, ca umplutura, trage din haina si se face o ruptura si mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapa: vinul se varsa si burdufurile se strica; ci pun vin nou in burdufuri noi si amandoua se pastreaza impreuna.
18. Pe cand le spunea acestea, iata un dregator, venind, I s-a inchinat, zicand: Fiica mea a murit de curand dar, venind, pune mana Ta peste ea si va fi vie.
19. Atunci Iisus, sculandu-Se, a mers dupa el impreuna cu ucenicii.
20. Si iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui.
21. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa;
22. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela.
23. Iisus, venind la casa dregatorului si vazand pe cantaretii din flaut si multimea tulburata, a zis:
24. Departati-va, caci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei radeau de El.
25. Iar dupa ce multimea a fost scoasa afara, intrand, a luat-o de mana, si copila s-a sculat.
26. Si a iesit vestea aceasta in tot tinutul acela.
27. Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David.
28. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua!
30. Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie.
31. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela.
32. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon.
33. Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
35. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor.
36. Si vazand multimile, I s-a facut mila de ele ca erau necajite si ratacite ca niste oi care n-au pastor.
37. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerisul e mult, dar lucratorii sunt putini.
38. Rugati, deci, pe Domnul secerisului, ca sa scoata lurcatori la secerisul Sau.

1. In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. 
2. Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul; el s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el. 
3. Caci Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau. 
4. Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie. 
5. Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc. 
6. Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si i-a placut lui Irod. 
7. De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere. 
8. Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul. 
9. Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea. 
10. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan, in temnita. 
11. Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. 
12. Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus. 
13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, in loc pustiu dar, afland, multimile au venit dupa El, pe jos, din cetati. 
14. Si iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor. 
15. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare. 
16. Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance. 
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti. 
18. Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici. 
19. Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. 
20. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. 
21. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. 
22. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 
23. Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. Si, facandu-se seara, era singur acolo. 
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. 
25. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. 
26. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat. 
27. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! 
28. Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa. 
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. 
30. Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! 
31. Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? 
32. Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. 
33. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. 
34. Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului. 
35. Si, cunoscandu-L, oamenii locului aceluia au trimis in tot acel tinut si au adus la El pe toti bolnavii. 
36. Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.

1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii si carturarii, zicand:
2. Pentru ce ucenicii Tai calca datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca paine.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra?
4. Caci Dumnezeu a zis: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iar cine va blestema pe tata sau pe mama, cu moarte sa se sfarseasca.
5. Voi insa spuneti: Cel care va zice tatalui sau sau mamei sale: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatal sau sau pe mama sa; si ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra.
7. Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis:
8. "Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Si chemand la Sine multimile, le-a zis: Ascultati si intelegeti:
11. Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Stii ca fariseii, auzind cuvantul, s-au scandalizat?
13. Iar El, raspunzand, a zis: Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina.
14. Lasatii pe ei; sunt calauze oarbe, orbilor; si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa.
15. Si Petru, raspunzand, I-a zis: Lamureste-ne noua pilda aceasta.
16. El a zis: Acum si voi sunteti nepriceputi?
17. Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara?
18. Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
19. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurca pe om, dar a manca cu maini nespalate nu spurca pe om.
21. Si iesind de acolo, a plecat Iisus in partile Tirului si ale Sidonului.
22. Si iata o femeie cananeianca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon.
23. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra.
24. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma.
26. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.
28. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela.
29. Si trecand Iisus de acolo, a venit langa Marea Galileii si, suindu-Se in munte, a sezut acolo.
30. Si multimi multe au venit la El, avand cu ei schiopi, orbi, muti, ciungi, si multi altii si i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31. Incat multimea se minuna vazand pe muti vorbind, pe ciungi sanatosi, pe schiopi umbland si pe orbi vazand, si slaveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemand la Sine pe ucenicii Sai, a zis: Mila imi este de multime, ca iata sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance; si sa-i slobozesc flamanzi nu voiesc, ca sa nu se istoveasca pe drum.
33. Si ucenicii I-au zis: De unde sa avem noi, in pustie, atatea paini, cat sa saturam atata multime?
34. Si Iisus i-a intrebat: Cate paini aveti? Ei au raspuns: Sapte si putini pestisori.
35. Si poruncind multimii sa sada jos pe pamant,
36. A luat cele sapte paini si pesti si, multumind, a frant si a dat ucenicilor, iar ucenicii multimilor.
37. Si au mancat toti si s-au saturat si au luat sapte cosuri pline, cu ramasite de faramituri.
38. Iar cei ce au mancat erau ca la patru mii de barbati, afara de copii si de femei.
39. Dupa aceea a dat drumul multimilor, S-a suit in corabie si S-a dus in tinutul Magdala.

1. Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. 
2. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. 
3. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El. 
4. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. 
5. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L". 
6. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte. 
7. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti. 
8. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur. 
9. Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimanui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pana cand Fiul Omului Se va scula din morti. 
10. Si ucenicii L-au intrebat, zicand: Pentru ce dar zic carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie? 
11. Iar El, raspunzand, a zis: Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate. 
12. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit; asa si Fiul Omului va patimi de la ei. 
13. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul. 
14. Si mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi, 
15. Si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. 
16. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. 
17. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. 
18. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. 
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? 
20. Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. 
21. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. 
22. Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor. 
23. Si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Si ei s-au intristat foarte! 
24. Venind ei in Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strang darea (pentru Templu) si i-au zis: Invatatorul vostru nu plateste darea? 
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrand in casa, Iisus i-a luat inainte, zicand: Ce ti se pare, Simone? Regii pamantului de la cine iau dari sau bir? De la fiii lor sau de la straini? 
26. El I-a zis: De la straini. Iisus i-a zis: Asadar, fiii sunt scutiti. 
27. Ci ca sa nu-i smintim pe ei, mergand la mare, arunca undita si pestele care va iesi intai, ia-l, si, deschizandu-i gura, vei gasi un statir (un ban de argint). Ia-l si da-l lor pentru Mine si pentru tine. 

1. Iar dupa ce Iisus a sfarsit cuvintele acestea, a plecat din Galileea si a venit in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2. Si au mers dupa El multimi multe si i-a vindecat pe ei acolo.
3. Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina?
4. Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
5. Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
6. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
8. El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa.
9. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.
12. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga.
13. Atunci I s-au adus copii, ca sa-si puna mainile peste ei si sa Se roage; dar ucenicii ii certau.
14. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.
15. Si punandu-Si mainile peste ei, S-a dus de acolo.
16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;
19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?
21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor.
24. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.
27. Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.
29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica.
30. Si multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai.

1. Iar cand s-au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe la Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicandu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.
3. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata.
4. Iar acestea toate s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug".
6. Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele.
8. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale,
9. Iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!
10. Si intrand El in Ierusalim, toata cetatea s-a cutremurat, zicand: Cine este Acesta?
11. Iar multimile raspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Si a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!"
14. Si au venit la El, in templu, orbi si schiopi si i-a facut sanatosi.
15. Si vazand arhiereii si carturarii minunile pe care le facuse si pe copiii care strigau in templu si ziceau: Osana Fiului lui David, s-au maniat,
16. Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?
17. Si lasandu-i, a iesit afara din cetate la Betania, si noaptea a ramas acolo.
18. Dimineata, a doua zi, pe cand se intorcea in cetate, a flamanzit;
19. Si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit nimic in el decat numai frunze, si a zis lui: De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat indata.
20. Vazand aceasta, ucenicii s-au minunat, zicand: Cum s-a uscat smochinul indata?
21. Iar Iisus, raspunzand, le-a zis: Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa.
22. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi.
23. Iar dupa ce a intrat in templu, s-au apropiat de El, pe cand invata, arhiereii si batranii poporului si au zis: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta?
24. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu va voi spune voua cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau intru sine, zicand: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindca toti il socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Si raspunzand ei lui Iisus, au zis: Nu stim. Zis-a lor si El: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea.
29. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus.
30. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-acestia doi a facut voia Tatalui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu.
32. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut, iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti in el.
33. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
34. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele.
35. Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa.
37. La urma, a trimis la ei pe fiul sau zicand: Se vor rusina de fiul meu.
38. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui.
39. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
40. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?
41. I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri"?
43. De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi.
45. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste.
46. Si cautand sa-L prinda, s-au temut de popor pentru ca Il socotea prooroc.

1. Si, raspunzand, Iisus a vorbit iarasi in pilde, zicandu-le:
2. Imparatia cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau.
3. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei n-au voit sa vina.
4. Iarasi a trimis alte slugi, zicand: Spuneti celor chemati: Iata, am pregatit ospatul meu; juncii mei si cele ingrasate s-au junghiat si toate sunt gata. Veniti la nunta.
5. Dar ei, fara sa tina seama, s-au dus: unul la tarina sa, altul la negutatoria lui;
6. Iar ceilalti, punand mana pe slugile lui, le-au batjocorit si le-au ucis.
7. Si auzind imparatul de acestea, s-a umplut de manie, si trimitand ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia si cetatii lor i-au dat foc.
8. Apoi a zis catre slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici.
9. Mergeti deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta.
10. Si iesind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toti cati i-au gasit, si rai si buni, si s-a umplut casa nuntii cu oaspeti.
11. Iar intrand imparatul ca sa priveasca pe oaspeti, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta,
12. Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? El insa a tacut.
13. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
14. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi.
15. Atunci s-au dus fariseii si au tinut sfat ca sa-L prinda pe El in cuvant.
16. Si au trimis la El pe ucenicii lor, impreuna cu irodianii, zicand: Invatatorule, stim ca esti omul adevarului si intru adevar inveti calea lui Dumnezeu si nu-Ti pasa de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor.
17. Spune-ne deci noua: Ce Ti se pare? Se cuvine sa dam dajdie Cezarului sau nu?
18. Iar Iisus, cunoscand viclenia lor, le-a raspuns: Ce Ma ispititi, fatarnicilor?
19. Aratati-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta si inscriptia de pe el?
21. Raspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22. Auzind aceasta, s-au minunat si, lasandu-L, s-au dus.
23. In ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic ca nu este inviere, si L-au intrebat,
24. Zicand: Invatatorule, Moise a zis: Daca cineva moare neavand copii, fratele lui sa ia de sotie pe cea vaduva si sa ridice urmasi fratelui sau.
25. Deci erau, la noi, sapte frati; si cel dintai s-a insurat si a murit si, neavand urmas, a lasat pe femeia sa fratelui sau.
26. Asemenea si al doilea si al treilea, pana la al saptelea.
27. In urma tuturor a murit si femeia.
28. La inviere, deci, a carui dintre cei sapte va fi femeia? Caci toti au avut-o de sotie.
29. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Caci la inviere, nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer.
31. Iar despre invierea mortilor, au n-ati citit ce vi s-a spus voua de Dumnezeu, zicand:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor.
33. Iar multimile, ascultandu-L, erau uimite de invatatura Lui.
34. Si auzind fariseii ca a inchis gura saducheilor, s-au adunat laolalta.
35. Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat:
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
40. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii.
41. Si fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus,
42. Zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43. Zis-a lor: Cum deci David, in duh, Il numeste pe El Domn? - zicand:
44. "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale".
45. Deci daca David Il numeste pe El domn, cum este fiu al lui?
46. Si nimeni nu putea sa-I raspunda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe.

1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.
2. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte.
3. Caci cele fara de minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor.
5. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit.
6. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui!
7. Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor.
8. Si cele fara de minte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre.
9. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi.
10. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis.
11. Iar mai pe urma, au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne noua.
12. Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi.
13. Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.
14. Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
31. Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale.
32. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre.
33. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
34. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.
35. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
37. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?
38. Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
39. Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
40. Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
41. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
42. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
43. Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
44. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
45. El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
46. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

1. Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: "Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.
3. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui".
4. Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor.
5. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
6. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica.
7. Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.
9. Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan.
10. Si indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El.
11. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
12. Si indata Duhul L-a manat in pustie.
13. Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Si era impreuna cu fiarele si ingerii Ii slujeau.
14. Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu.
15. Si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.
16. Si umbland pe langa Marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand mrejele in mare, caci ei erau pescari.
17. Si le-a zis Iisus: Veniti dupa Mine si va voi face sa fiti pescari de oameni.
18. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El.
19. Si mergand putin mai inainte, a vazut pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui. Si ei erau in corabie, dregandu-si mrejele.
20. Si i-a chemat pe ei indata. Iar ei, lasand pe tatal lor Zevedeu in corabie, cu lucratorii, s-au dus dupa El.
21. Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.
22. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci El ii invata pe ei ca Cel ce are putere, iar nu in felul carturarilor.
23. Si era in sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24. Zicand: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stim cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
25. Si Iisus l-a certat, zicand: Taci si iesi din el.
26. Si scuturandu-l duhul cel necurat si strigand cu glas mare, a iesit din el.
27. Si s-au spaimantat toti, incat se intrebau intre ei, zicand: Ce este aceasta? O invatatura noua si cu putere; ca si duhurilor necurate le porunceste, si I se supun.
28. Si a iesit vestea despre El indata pretutindeni in toata imprejurimea Galileii.
29. Si indata iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea.
31. Si apropiindu-Se a ridicat-o, apucand-o de mana. Si au lasat-o frigurile si ea le slujea.
32. Iar cand s-a facut seara si soarele apusese, au adus la El pe toti bolnavii si demonizatii.
33. Si toata cetatea era adunata la usa.
34. Si a tamaduit pe multi care patimeau de felurite boli si demoni multi a alungat. Iar pe demoni nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca-L stiau ca El e Hristos.
35. Si a doua zi, foarte de dimineata, sculandu-Se, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo.
36. Si a mers dupa El Simon si cei ce erau cu el.
37. Si aflandu-L, I-au zis: Toti Te cauta pe Tine.
38. Si El a zis lor: Sa mergem in alta parte, prin cetatile si satele invecinate, ca sa propovaduiesc si acolo, caci pentru aceasta am venit.
39. Si venind propovaduia in sinagogile lor, in toata Galileea, alungand pe demoni.
40. Si un lepros a venit la El, rugandu-L si ingenunchind si zicand: De voiesti, poti sa ma curatesti.
41. Si facandu-I-se mila, a intins mana si S-a atins de el si i-a zis: Voiesc, curateste-te.
42. Si indata s-a indepartat lepra de la el si s-a curatit.
43. Si poruncindu-i cu asprime, indata l-a alungat,
44. Si i-a zis: Vezi, nimanui sa nu spui nimic, ci mergi de te arata preotului si adu, pentru curatirea ta, cele ce a randuit Moise, spre marturie lor.
45. Iar el, iesind, a inceput sa propovaduiasca multe si sa raspandeasca cuvantul, incat Iisus nu mai putea sa intre pe fata in cetate, ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El de pretutindeni.

1. Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.
2. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.
3. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi.
4. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.
5. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
8. Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?
9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
12. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.
13. Si iarasi a iesit la mare si toata multimea venea la El si ii invata.
14. Si trecand, a vazut pe Levi al lui Alfeu, sezand la vama, si i-a zis: Urmeaza-Mi! Iar el, sculandu-se, I-a urmat.
15. Si cand sedea El in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi sedeau la masa cu Iisus si cu ucenicii Lui. Ca erau multi si-I urmau.
16. Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii?
17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta.
18. Ucenicii lui Ioan si ai fariseilor posteau si au venit si I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan si ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?
19. Si Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui sa posteasca cat timp este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot sa posteasca.
20. Dar vor veni zile, cand se va lua mirele de la ei si atunci vor posti in acele zile.
21. Nimeni nu coase la haina veche petic dintr-o bucata de stofa noua, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche si se va face o ruptura si mai rea.
22. Nimeni, iarasi, nu pune vin nou in burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile si vinul se vara si burdufurile se strica; incat vinul nou trebuie sa fie in burdufuri noi.
23. Si pe cand mergea El intr-o sambata prin semanaturi, ucenicii Lui, in drumul lor, au inceput sa smulga spice.
24. Si fariseii Ii ziceau: Vezi, de ce fac sambata ce nu se cuvine?
25. Si Iisus le-a raspuns: Au niciodata n-ati citit ce a facut David, cand a avut nevoie si a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiatar arhiereul, si a mancat painile punerii inainte, pe care nu se cuvenea sa le manance decat numai preotii, si a dat si celor ce erau cu el?
27. Si le zicea lor: Sambata a fost facut pentru om, iar nu omul pentru sambata.
28. Astfel ca Fiul Omului este domn si al sambetei.

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
2. Si dupa sase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte, pe ei singuri, si S-a schimbat la fata inaintea lor.
3. Si vesmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate inalbi asa pe pamant inalbitorul.
4. Si li s-a aratat Ilie impreuna cu Moise si vorbeau cu Iisus.
5. Si raspunzand Petru, a zis lui Iisus: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici; si sa facem trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una.
6. Caci nu stia ce sa spuna, fiindca erau inspaimantati.
7. Si s-a facut un nor care ii umbrea, iar un glas din nor a venit zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati.
8. Dar, deodata, privind ei imprejur, n-au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus, singur cu ei.
9. Si coborandu-se ei din munte, le-a poruncit ca nimanui sa nu spuna cele ce vazusera, decat numai cand Fiul Omului va invia din morti.
10. Iar ei au tinut cuvantul, intrebandu-se intre ei: Ce inseamna a invia din morti?
11. Si L-au intrebat pe El, zicand: Pentru ce zic fariseii si carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
12. Iar El le-a raspuns: Ilie, venind intai, va aseza iarasi toate. Si cum este scris despre Fiul Omului ca va sa patimeasca multe si sa fie defaimat?
13. Dar va zic voua ca Ilie a si venit si i-au facut toate cate au voit, precum s-a scris despre el.
14. Si venind la ucenici, a vazut multime mare imprejurul lor si pe carturari sfadindu-se intre ei.
15. Si indata toata multimea, vazandu-L, s-a spaimantat si, alergand, I se inchina.
16. Si Iisus a intrebat pe carturari: Ce va sfaditi intre voi?
17. Si I-a raspuns Lui unul din multime: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, raspunzand lor, a zis: O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine.
20. Si l-au adus la El. Si vazandu-L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si, cazand la pamant, se zvarcolea spumegand.
21. Si l-a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din pruncie.
22. Si de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa ca sa-l piarda. Dar de poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede.
24. Si indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.
25. Iar Iisus, vazand ca multimea da navala, a certat duhul cel necurat, zicandu-i: Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!
26. Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit.
27. Dar Iisus, apucandu-l de mana, l-a ridicat, si el s-a sculat in picioare.
28. Iar dupa ce a intrat in casa, ucenicii Lui L-au intrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post.
30. Si, iesind ei de acolo, strabateau Galileea, dar El nu voia sa stie cineva.
31. Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului se va da in mainile oamenilor si-L vor ucide, iar dupa ce-L vor ucide, a treia zi va invia.
32. Ei insa nu intelegeau cuvantul si se temeau sa-L intrebe.
33. Si au venit in Capernaum. Si fiind in casa, i-a intrebat: Ce vorbeati intre voi pe drum?
34. Iar ei taceau, fiindca pe cale se intrebasera unii pe altii cine dintre ei este mai mare.
35. Si sezand jos, a chemat pe cei doisprezece si le-a zis: Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor.
36. Si luand un copil, l-a pus in mijlocul lor si, luandu-l in brate, le-a zis:
37. Oricine va primi, in numele Meu, pe unul din acesti copii pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.
41. Iar oricine va va da sa beti un pahar de apa, in numele Meu, fiindca sunteti ai lui Hristos, adevarat zic voua ca nu-si va pierde plata sa.
42. Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare.
43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
48. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
49. Caci fiecare (om) va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare.
50. Buna este sarea; daca insa sarea isi pierde puterea, cu ce o veti drege? Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.

1. Si sculandu-Se de acolo, a venit in hotarele Iudeii, de cealalta parte a Iordanului, si multimile s-au adunat iarasi la El si iarasi le invata, dupa cum obisnuia.
2. Si apropiindu-se fariseii, Il intrebau, ispitindu-L, daca este ingaduit unui barbat sa-si lase femeia.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: Ce v-a poruncit voua Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie sa-i scrie carte de despartire si sa o lase.
5. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu.
7. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.
8. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta.
10. Dar in casa ucenicii L-au intrebat iarasi despre aceasta.
11. Si El le-a zis: Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-si va lasa barbatul ei si se va marita cu altul, savarseste adulter.
13. Si aduceau la El copii, ca sa-Si puna mainile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, vazand, S-a mahnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu.
15. Adevarat zic voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea.
16. Si, luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei.
17. Si cand iesea El in drum, alergand la El unul si ingenunchind inaintea Lui, Il intreba: Invatatorule bun, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?
18. Iar Iisus i-a raspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu.
19. Stii poruncile: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa nu inseli pe nimeni, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
20. Iar el I-a zis: Invatatorule, acestea toate le-am pazit din tineretile mele.
21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie.
22. Dar el, intristandu-se de cuvantul acesta, a plecat mahnit, caci avea multe bogatii.
23. Si Iisus, uitandu-Se in jur, a zis catre ucenicii Sai: Cat de greu vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu!
24. Iar ucenicii erau uimiti de cuvintele Lui. Dar Iisus, raspunzand iarasi, le-a zis: Fiilor, cat de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, decat bogatului sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii catre altii: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinta, dar nu la Dumnezeu. Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
28. Si a inceput Petru a-I zice: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat.
29. Iisus i-a raspuns: Adevarat graiesc voua: Nu este nimeni care si-a lasat casa, sau frati, sau surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie,
30. Si sa nu ia insutit - acum, in vremea aceasta, de prigoniri - case si frati si surori si mame si copii si tarine, iar in veacul ce va sa vina: viata vesnica.
31. Si multi dintre cei dintai vor fi pe urma, si din cei de pe urma intai.
32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
46. Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului.
47. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!
48. Si multi il certau ca sa taca, el insa cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!
49. Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama.
50. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus.
51. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale.

1. Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat.
2. Si L-a intrebat Pilat: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, i-a zis: Tu zici.
3. Iar arhiereii Il invinuiau de multe.
4. Iar Pilat L-a intrebat: Nu raspunzi nimic? Iata cate spun impotriva Ta.
5. Dar Iisus nimic n-a mai raspuns, incat Pilat se mira.
6. Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemnitat pe care-l cereau ei.
7. Si era unul cu numele Baraba inchis impreuna cu niste razvratiti, care in rascoala savarsisera ucidere.
8. Si multimea, venind sus, a inceput sa ceara lui Pilat sa le faca precum obisnuia pentru ei.
9. Iar Pilat le-a raspuns, zicand: Voiti sa va eliberez pe regele iudeilor?
10. Fiindca stia ca arhiereii Il dadusera in mana lui din invidie.
11. Dar arhiereii au atatat multimea ca sa le elibereze mai degraba pe Baraba.
12. Iar Pilat, raspunzand iarasi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceti ca este regele iudeilor?
13. Ei iarasi au strigat: Rastigneste-L!
14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rau a facut? Iar ei mai mult strigau: Rastigneste-L!
15. Si Pilat, vrand sa faca pe voia multimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca sa fie rastignit.
16. Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii, adica in pretoriu, si au adunat toata cohorta.
17. Si L-au imbracat in purpura si, impletindu-I o cununa de spini, I-au pus-o pe cap
18. Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand: Bucura-Te regele iudeilor!
19. Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cazand in genunchi, I se inchinau.
20. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de purpura si L-au imbracat cu hainele Lui. Si L-au dus afara ca sa-L rastigneasca.
21. Si au silit pe un trecator, care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui.
22. Si L-au dus la locul zis Golgota, care se talmaceste "locul Capatanii".
23. Si I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El n-a luat.
24. Si L-au rastignit si au impartit intre ei hainele Lui, aruncand sorti pentru ele, care ce sa ia.
25. Iar cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.
26. Si vina Lui era scrisa deasupra: Regele iudeilor.
27. Si impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui.
28. Si s-a implinit Scriptura care zice: Cu cei fara de lege a fost socotit.
29. Iar cei ce treceau pe acolo Il huleau, clatinandu-si capetele si zicand: Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti.
30. Mantuieste-Te pe Tine Insuti, coborandu-Te de pe cruce!
31. De asemenea si arhiereii, batjocorindu-L intre ei, impreuna cu carturarii, ziceau: Pe altii a mantuit, dar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca!
32. Hristos, regele lui Israel, sa Se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem. Si cei impreuna rastigniti cu El Il ocarau.
33. Iar cand a fost ceasul al saselea, intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
34. Si la al noualea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se talmaceste: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?
35. Iar unii din cei ce stateau acolo, auzind, ziceau: Iata, il striga pe Ilie.
36. Si, alergand, unul a inmuiat un burete in otet, l-a pus intr-o trestie si I-a dat sa bea, zicand: Lasati sa vedem daca vine Ilie ca sa-L coboare.
37. Iar Iisus, scotand un strigat mare, Si-a dat duhul.
38. Si catapeteasma templului s-a rupt in doua, de sus pana jos.
39. Iar sutasul care statea in fata Lui, vazand ca astfel Si-a dat duhul, a zis: Cu adevarat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40. Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomeea,
41. Care, pe cand era El in Galileea, mergeau dupa El si Ii slujeau, si multe altele care se suisera cu El la Ierusalim.
42. Si facandu-se seara, fiindca era vineri, care este inaintea sambetei,
43. Si venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult.
45. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.
46. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului.
47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. 
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. 
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? 
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. 
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. 
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. 
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus. 
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau. 
9. Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni. 
10. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau. 
11. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut. 
12. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina. 
13. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut. 
14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat. 
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. 
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi. 
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai, 
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi. 
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu. 
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin. 

1. Eu sunt vita cea adevarata si Tatal Meu este lucratorul.
2. Orice mladita care nu aduce roada intru Mine, El o taie; si orice mladita care aduce roada, El o curateste, ca mai multa roada sa aduca.
3. Acum voi sunteti curati, pentru cuvantul pe care vi l-am spus.
4. Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine.
5. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.
6. Daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard.
7. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua.
8. Intru aceasta a fost slavit Tatal Meu, ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenici ai Mei.
9. Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi; ramaneti intru iubirea Mea.
10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui.
11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina.
12. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai.
14. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc.
15. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere in numele Meu.
17. Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul.
18. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat.
19. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.
20. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.
21. Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum n-au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor.
23. Cel ce Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu.
24. De nu as fi facut intre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a facut pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu.
25. Dar (aceasta), ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: "M-au urat pe nedrept".
26. Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.
27. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine.

1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus si L-a biciuit. 
2. Si ostasii, impletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap si L-au imbracat cu o mantie purpurie. 
3. Si veneau catre El si ziceau: Bucura-te, regele iudeilor! Si-I dadeau palme. 
4. Si Pilat a iesit iarasi afara si le-a zis: Iata vi-L aduc pe El afara, ca sa stiti ca nu gasesc in El nici o vina. 
5. Deci a iesit Iisus afara, purtand cununa de spini si mantia purpurie. Si le-a zis Pilat: Iata Omul! 
6. Cand L-au vazut deci arhiereii si slujitorii au strigat, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L!  Zis-a lor Pilat: Luati-L voi si rastigniti-L, caci eu nu-I gasesc nici o vina. 
7. Iudeii i-au raspuns: Noi avem lege si dupa legea noastra El trebuie sa moara, ca S-a facut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. 
8. Deci, cand a auzit Pilat acest cuvant, mai mult s-a temut. 
9. Si a intrat iarasi in pretoriu si I-a zis lui Iisus: De unde esti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un raspuns. 
10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te eliberez si putere am sa Te rastignesc? 
11. Iisus a raspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, daca nu ti-ar fi fost dat tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pacat are. 
12. Pentru aceasta, Pilat cauta sa-L elibereze; iar iudeii strigau zicand: Daca Il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului. 
13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afara pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecata, in locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste Gabbata. 
14. Si era Vinerea Pastilor, cam la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: Iata Imparatul vostru. 
15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Rastigneste-L! Pilat le-a zis: Sa rastignesc pe Imparatul vostru? Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe Cezarul. 
16. Atunci L-a predat lor ca sa fie rastignit. Si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sa fie rastignit. 
17. Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota, 
18. Unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus. 
19. Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor! 
20. Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, caci locul unde a fost rastignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste. 
21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt Imparatul iudeilor. 
22. Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris. 
23. Dupa ce au rastignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au facut patru parti, fiecarui ostas cate o parte, si camasa. Dar camasa era fara cusatura, de sus tesuta in intregime. 
24. Deci au zis unii catre altii: Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam sortii pentru ea, a cui sa fie; ca sa se implineasca Scriptura care zice: "Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru camasa Mea au aruncat sortii". Asadar ostasii acestea au facut. 
25. Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. 
26. Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! 
27. Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. 
28. Dupa aceea, stiind Iisus ca toate s-au savarsit acum, ca sa se implineasca Scriptura, a zis: Mi-e sete. 
29. Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otet, l-au dus la gura Lui. 
30. Deci dupa ce a luat otetul, Iisus a zis: Savarsitu-s-a. Si plecandu-Si capul, Si-a dat duhul. 
31. Deci iudeii, fiindca era vineri, ca sa nu ramana trupurile sambata pe cruce, caci era mare ziua sambetei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fluierele picioarelor si sa-i ridice. 
32. Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintai si ale celuilalt, care era rastignit impreuna cu el. 
33. Dar venind la Iisus, daca au vazut ca deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. 
34. Ci unul din ostasi cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa. 
35. Si cel ce a vazut a marturisit si marturia lui e adevarata; si acela stie ca spune adevarul, ca si voi sa credeti. 
36. Caci s-au facut acestea, ca sa se implineasca Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os". 
37. Si iarasi alta Scriptura zice: "Vor privi la Acela pe care L-au impuns". 
38. Dupa acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca sa ridice trupul lui Iisus. Si Pilat i-a dat voie. Deci a venit si a ridicat trupul Lui. 
39. Si a venit si Nicodim, cel care venise la El mai inainte noaptea, aducand ca la o suta de litre de amestec de smirna si aloe. 
40. Au luat deci trupul lui Iisus si l-au infasurat in giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de inmormantare la iudei. 
41. Iar in locul unde a fost rastignit era o gradina, si in gradina un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat. 
42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru ca mormantul era aproape.

1. Iar in ziua intaia a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant.
2. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus.
3. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant.
4. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant.
5. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc.
8. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut.
9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.
10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.
11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.
12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.
13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.
14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.
18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.
19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut.
4. Intru El era viata si viata era lumina oamenilor.
5. Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o.
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.
10. In lume era si lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit.
12. Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,
13. Care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut.
14. Si Cuvantul S-a facut trup si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar.
15. Ioan marturisea despre El si striga, zicand: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era.
16. Si din plinatatea Lui noi toti am luat, si har peste har.
17. Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos.
18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.
19. Si aceasta este marturia lui Ioan, cand au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoti si leviti, ca sa-l intrebe: Cine esti tu?
20. Si el a marturisit si n-a tagaduit; si a marturisit: Nu sunt eu Hristosul.
21. Si ei l-au intrebat: Dar cine esti? Esti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Esti tu Proorocul? Si a raspuns: Nu.
22. Deci i-au zis: Cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine insuti?
23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: "Indreptati calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.
24. Si trimisii erau dintre farisei.
25. Si l-au intrebat si i-au zis: De ce botezi deci, daca tu nu esti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
26. Ioan le-a raspuns, zicand: Eu botez cu apa; dar in mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L stiti,
27. Cel care vine dupa mine, Care inainte de mine a fost si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei.
28. Acestea se petreceau in Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi a vazut Ioan pe Iisus venind catre el si a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii.
30. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat, Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era,
31. Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu apa.
32. Si a marturisit Ioan zicand: Am vazut Duhul coborandu-Se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste El.
33. Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant.
34. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
35. A doua zi iarasi statea Ioan si doi dintre ucenicii lui.
36. Si privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iata Mielul lui Dumnezeu!
37. Si cei doi ucenici l-au auzit cand a spus aceasta si au mers dupa Iisus.
38. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazandu-i ca merg dupa El, le-a zis: Ce cautati? Iar ei I-au zis: Rabi (care se talcuieste: Invatatorule), unde locuiesti?
39. El le-a zis: Veniti si veti vedea. Au mers deci si au vazut unde locuia; si au ramas la El in ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
40. Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos).
42. Si l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se talcuieste: Petru).
43. A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi.
44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
46. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi.
47. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug.
48. Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut cand erai sub smochin.
49. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti regele lui Israel.
50. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea.
51. Si i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului. 

1. Si era un om dintre farisei, care se numea Nicodim si care era fruntas al iudeilor. 
2. Acesta a venit noaptea la Iisus si I-a zis: Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator; ca nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. 
3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu. 
4. Iar Nicodim a zis catre El: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Oare, poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca? 
5. Iisus a raspuns: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu. 
6. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este. 
7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus. 
8. Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul. 
9. A raspuns Nicodim si i-a zis: Cum pot sa fie acestea? 
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea? 
11. Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce stim vorbim si ce am vazut marturisim, dar marturia noastra nu o primiti. 
12. Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cele ceresti? 
13. Si nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. 
14. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, 
15. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 
16. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 
17. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea. 
18. Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut, Fiul lui Dumnezeu. 
19. Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele. 
20. Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. 
21. Dar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite. 
22. Dupa acestea a venit Iisus si ucenicii Lui in pamantul Iudeii si statea acolo si boteza. 
23. Si boteza si Ioan in Enom, aproape de Salim, ca erau acolo ape multe si veneau si se botezau. 
24. Caci Ioan nu fusese inca aruncat in inchisoare. 
25. Si s-a iscat o neintelegere intre ucenicii lui Ioan si un iudeu, asupra curatirii. 
26. Si au venit la Ioan si i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, si despre Care tu ai marturisit, iata El boteaza si toti se duc la El. 
27. Ioan a raspuns si a zis: Nu poate un om sa ia nimic, daca nu i s-a dat lui din cer. 
28. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. 
29. Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci aceasta bucurie a mea s-a implinit. 
30. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez. 
31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pamant pamantesc este si de pe pamant graieste. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. 
32. Si ce a vazut si a auzit, aceea marturiseste, dar marturia Lui nu o primeste nimeni. 
33. Cel ce a primit marturia Lui a pecetluit ca Dumnezeu este adevarat. 
34. Caci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu da Duhul cu masura. 
35. Tatal iubeste pe Fiul si toate le-a dat in mana Lui. 
36. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica, iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el. 

1. Deci cand a cunoscut Iisus ca fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici ca Ioan, 
2. Desi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui, 
3. A lasat Iudeea si S-a dus iarasi in Galileea. 
4. Si trebuia sa treaca prin Samaria. 
5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau; 
6. Si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas. 
7. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. 
8. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde. 
9. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii. 
10. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie. 
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? 
12. Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui? 
13. Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; 
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. 
15. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot. 
16. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. 
17. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat. 
18. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. 
19. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. 
20. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam. 
21. Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. 
22. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este. 
23. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste. 
24. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa i se inchine in duh si in adevar. 
25. I-a zis femeia: Stim ca va veni Mesia care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate. 
26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. 
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Si se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea? 
28. Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor: 
29. Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva aceasta este Hristosul? 
30. Si au iesit din cetate si veneau catre El. 
31. Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca. 
32. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti. 
33. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? 
34. Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. 
35. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. 
36. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera. 
37. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. 
38. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. 
39. Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut. 
40. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile. 
41. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui, 
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii. 
43. Si dupa cele doua zile, a plecat de acolo in Galileea. 
44. Caci Iisus insusi a marturisit ca un prooroc nu e cinstit in tara lui. 
45. Deci, cand a venit in Galileea, L-au primit galileenii, cei ce vazusera toate cate facuse El in Ierusalim, la sarbatoare, caci si ei venisera la sarbatoare. 
46. Deci iarasi a mers in Cana Galileii, unde prefacuse apa in vin. Si era un slujitor regesc, al carui fiu era bolnav in Capernaum. 
47. Acesta, auzind ca Iisus a venit din Iudeea in Galileea, s-a dus la El si Il ruga sa Se coboare si sa vindece pe fiul lui, ca era gata sa moara. 
48. Deci Iisus i-a zis: Daca nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede. 
49. Slujitorul regesc a zis catre El: Doamne, coboara-Te inainte de a muri copilul meu. 
50. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tau traieste. Si omul a crezut cuvantului pe care i l-a spus Iisus si a plecat. 
51. Iar pe cand cobora, slugile lui, l-au intampinat spunandu-i ca fiul lui traieste. 
52. Si cerea, deci, sa afle de la ele ceasul in care i-a fost mai bine. Deci i-au spus ca ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile. 
53. Asadar tatal a cunoscut ca in ceasul acela a fost in care Iisus i-a zis: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui. 
54. Aceasta este a doua minune pe care a facut-o iarasi Iisus, venind din Iudeea in Galileea. 

1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare.
3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.
4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani.
6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.
9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata.
10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?
13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus si cautau sa-L omoare, ca facea aceasta sambata.
17. Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sambata, ci si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu Dumnezeu.
19. A raspuns Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai.
20. Ca Tatal iubeste pe Fiul si-I arata toate cate face El si lucruri mai mari decat acestea va arata Lui, ca voi sa va mirati.
21. Caci, dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste.
22. Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.
24. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce asculta cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.
25. Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia.
26. Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine;
27. Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului.
28. Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.
30. Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Daca marturisesc Eu despre mine insumi, marturia Mea nu este adevarata.
32. Altul marturiseste despre Mine; si stiu ca adevarata este marturia pe care o marturiseste despre Mine.
33. Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit adevarul.
34. Dar Eu nu de la om iau marturia, ci spun aceasta ca sa va mantuiti.
35. Acela (Ioan) era faclia care arde si lumineaza, si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui.
36. Iar Eu am marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le savarsesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.
37. Si Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-ati vazut vreodata, nici fata Lui nu ati vazut-o;
38. Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine.
40. Si nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata!
41. Slava de la oameni nu primesc;
42. Dar v-am cunoscut ca n-aveti in voi dragostea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi.
44. Cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cautati?
45. Sa nu socotiti ca Eu va voi invinui la Tatal; cel ce va invinuieste este Moise, in care voi ati nadajduit.
46. Ca daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, caci despre Mine a scris acela.
47. Iar daca celor scrise de el nu credeti, cum veti crede in cuvintele Mele?

1. Si dupa aceea mergea Iisus prin Galileea, caci nu voia sa mearga prin Iudeea, deoarece iudeii cautau sa-L ucida.
2. Si era aproape sarbatoarea iudaica a corturilor.
3. Au zis deci catre El fratii Lui: Pleaca de aici si du-Te in Iudeea, pentru ca si ucenicii Tai sa vada lucrurile pe care Tu le faci.
4. Caci nimeni nu lucreaza ceva in ascuns, ci cauta sa se faca cunoscut. Daca faci acestea, arata-Te pe Tine lumii.
5. Pentru ca nici fratii Lui nu credeau in El.
6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea inca n-a sosit; dar vremea voastra totdeauna este gata.
7. Pe voi lumea nu poate sa va urasca, dar pe Mine Ma uraste, pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele.
8. Voi duceti-va la sarbatoare; Eu nu merg la sarbatoarea aceasta, caci vremea Mea nu s-a implinit inca.
9. Acestea spunandu-le, a ramas in Galileea.
10. Dar dupa ce fratii Sai s-au dus la sarbatoare, atunci S-a suit si El, dar nu pe fata, ci pe ascuns.
11. In timpul sarbatorii iudeii Il cautau si ziceau: Unde este Acela?
12. Si cartire multa era despre El in multime; unii ziceau: Este bun; iar altii ziceau: Nu, ci amageste multimea.
13. Totusi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe fata.
14. Iar la jumatatea praznicului Iisus S-a suit in templu si invata.
15. Si iudeii se mirau zicand: Cum stie Acesta carte fara sa fi invatat?
16. Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17. De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi.
18. Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el.
19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Si nimeni dintre voi nu tine Legea. De ce cautati sa Ma ucideti?
20. Si multimea a raspuns: Ai demon. Cine cauta sa te ucida?
21. Iisus a raspuns si le-a zis: Un lucru am facut si toti va mirati.
22. De aceea Moise v-a dat taierea imprejur, nu ca este de la Moise, ci de la parinti, si sambata taiati imprejur pe om.
23. Daca omul primeste taierea imprejur sambata, ca sa nu se strice Legea lui Moise, va maniati pe Mine ca am facut sambata un om intreg sanatos?
24. Nu judecati dupa infatisare, ci judecati judecata dreapta.
25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L cautau sa-L ucida?
26. Si iata ca vorbeste pe fata si ei nu-I zic nimic. Nu cumva capeteniile au cunoscut cu adevarat ca Acesta e Hristos?
27. Dar pe Acesta Il stim de unde este. Insa Hristosul, cand va veni, nimeni nu stie de unde este.
28. Deci a strigat Iisus in templu, invatand si zicand: Si pe Mine Ma stiti si stiti de unde sunt; si Eu n-am venit de la Mine, dar adevarat este Cel ce M-a trimis pe Mine si pe Care voi nu-L stiti.
29. Eu Il stiu pe El, caci de la El sunt si El M-a trimis pe Mine.
30. Deci cautau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mana pe El, pentru ca nu venise inca ceasul Lui.
31. Dar multi din multime au crezut in El si ziceau: Hristosul cand va veni va face El minuni mai multe decat a facut Acesta?
32. Au auzit fariseii multimea murmurand acestea despre El si au trimis arhiereii si fariseii slujitori ca sa-L prinda.
33. Dar Iisus le-a zis: Putin timp mai sunt cu voi si Ma duc la Cel ce M-a trimis.
34. Ma veti cauta si nu Ma veti gasi; si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti.
35. Deci au zis iudeii, intre ei: Unde are sa Se duca Acesta, ca noi sa nu-L gasim? Nu cumva va merge la cei imprastiati printre elini si va invata pe elini?
36. Ce inseamna acest cuvant pe care l-a spus: Ma veti cauta si nu Ma veti gasi si unde sunt Eu, voi nu puteti sa veniti?
37. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
38. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui.
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
40. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul.
41. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos?
42. N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David?
43. Si s-a facut dezbinare in multime pentru El.
44. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El.
45. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus?
46. Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
47. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti?
48. Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei?
49. Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!
50. A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
51. Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut?
52. Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
53. Si s-a dus fiecare la casa sa.

1. Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.
4. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrarile Celui ce M-a trimis pe Mine; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze.
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.
6. Acestea zicand, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului.
7. Si i-a zis: Mergi de te spala in scaldatoarea Siloamului (care se talcuieste: trimis). Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand.
8. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte ca era orb ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea?
9. Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu este el, ci seamana cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
10. Deci ii ziceau: Cum ti s-au deschis ochii?
11. Acela a raspuns: Omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei; si mi-a zis: Mergi la scaldatoarea Siloamului si te spala. Deci, ducandu-ma si spalandu-ma, am vazut.
12. Zis-au lui: Unde este Acela? Si el a zis: Nu stiu.
13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecand orb.
14. Si era sambata in ziua in care Iisus a facut tina si i-a deschis ochii.
15. Deci iarasi il intrebau si fariseii cum a vazut. Iar el le-a zis: Tina a pus pe ochii mei, si m-am spalat si vad.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata. Iar altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea minuni? Si era dezbinare intre ei.
17. Au zis deci orbului iarasi: Dar tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este.
18. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pana ce n-au chemat pe parintii celui ce vedea.
19. Si i-au intrebat, zicand: Acesta este fiul vostru, despre care ziceti ca s-a nascut orb? Deci cum vede el acum?
20. Au raspuns deci parintii lui si au zis: Stim ca acesta este fiul nostru si ca s-a nascut orb.
21. Dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta; va vorbi singur despre sine.
22. Acestea le-au spus parintii lui, pentru ca se temeau de iudei. Caci iudeii pusesera acum la cale ca, daca cineva va marturisi ca El este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga.
23. De aceea au zis parintii lui: Este in varsta; intrebati-l pe el.
24. Deci au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu. Noi stim ca Omul Acesta e pacatos.
25. A raspuns deci acela: Daca este pacatos, nu stiu. Un lucru stiu: ca fiind orb, acum vad.
26. Deci i-au zis: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?
27. Le-a raspuns: V-am spus acum si n-ati auzit? De ce voiti sa auziti iarasi? Nu cumva voiti si voi sa va faceti ucenici ai Lui?
28. Si l-au ocarat si i-au zis: Tu esti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29. Noi stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L stim de unde este.
30. A raspuns omul si le-a zis: Tocmai in aceasta sta minunea: ca voi nu stiti de unde este si El mi-a deschis ochii.
31. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acesta il asculta.
32. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.
33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea sa faca nimic.
34. Au raspuns si i-au zis: In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara.
35. Si a auzit Iisus ca l-au dat afara. Si, gasindu-l, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?
36. El a raspuns si a zis: Dar cine este, Doamne, ca sa cred in El?
37. Si a zis Iisus: L-ai si vazut! Si Cel ce vorbeste cu tine Acela este.
38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Si s-a inchinat Lui.
39. Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi.
40. Si au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi?
41. Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra.

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896 

1. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar. 
2. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor. 
3. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara. 
4. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui. 
5. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui. 
6. Aceasta pilda le-a spus-o Iisus, dar ei n-au inteles ce inseamna cuvintele Lui. 
7. A zis deci iarasi Iisus: Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt usa oilor. 
8. Toti cati au venit mai inainte de Mine sunt furi si talhari, dar oile nu i-au ascultat. 
9. Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla. 
10. Furul nu vine decat ca sa fure si sa junghie si sa piarda. Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba. 
11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale. 
12. Iar cel platit si cel care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste. 
13. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi. 
14. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine. 
15. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. Si sufletul Imi pun pentru oi. 
16. Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor. 
17. Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau. 
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu. 
19. Iarasi s-a facut dezbinare intre iudei, pentru cuvintele acestea. 
20. Si multi dintre ei ziceau: Are demon si este nebun. De ce sa-L ascultati? 
21. Altii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon sa deschida ochii orbilor? 
22. Si era atunci la Ierusalim sarbatoarea innoirii templului si era iarna. 
23. Iar Iisus umbla prin templu, in pridvorul lui Solomon. 
24. Deci L-au impresurat iudeii si Ii ziceau: Pana cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul, spune-o noua pe fata. 
25. Iisus le-a raspuns: V-am spus si nu credeti. Lucrarile pe care le fac in numele Tatalui Meu, acestea marturisesc despre Mine. 
26. Dar voi nu credeti, pentru ca nu sunteti dintre oile Mele. 
27. Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine. 
28. Si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri in veac, si din mana Mea nimeni nu le va rapi. 
29. Tatal Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decat toti, si nimeni nu poate sa le rapeasca din mana Tatalui Meu. 
30. Iar Eu si Tatal Meu una suntem. 
31. Iarasi au luat pietre iudeii ca sa arunce asupra Lui. 
32. Iisus le-a raspuns: Multe lucruri bune v-am aratat voua de la Tatal Meu. Pentru care din ele, aruncati cu pietre asupra Mea? 
33. I-au raspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. 
34. Iisus le-a raspuns: Nu e scris in Legea voastra ca "Eu am zis: dumnezei sunteti?" 
35. Daca i-a numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvantul lui Dumnezeu - si Scriptura nu poate sa fie desfiintata - 
36. Despre Cel pe care Tatal L-a sfintit si L-a trimis in lume, voi ziceti: Tu hulesti, caci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? 
37. Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine. 
38. Iar daca le fac, chiar daca nu credeti in Mine, credeti in aceste lucrari, ca sa stiti si sa cunoasteti ca Tatal este in Mine si Eu in Tatal. 
39. Cautau deci iarasi sa-L prinda si Iisus a scapat din mana lor. 
40. Si a plecat iarasi dincolo de Iordan, in locul unde Ioan boteza la inceput, si a ramas acolo. 
41. Si multi au venit la El si ziceau: Ioan n-a facut nici o minune, dar toate cate Ioan a zis despre Acesta erau adevarate. 
42. Si multi au crezut in El acolo. 

1. Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti.
2. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.
3. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis:
5. Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?
6. Dar el a zis aceasta, nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea.
7. A zis deci Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat.
8. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
9. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar pe care-l inviase din morti.
10. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare.
11. Caci, din cauza lui multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus.
12. A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim,
13. Au luat ramuri de finic si au iesit intru intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel!
14. Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris:
15. "Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei".
16. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea I le-au facut Lui.
17. Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti.
18. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.
19. Deci fariseii ziceau intre ei: Vedeti ca nimic nu folositi! Iata, lumea s-a dus dupa El.
20. Si erau niste elini din cei ce se suisera sa se inchine la sarbatoare.
21. Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus.
22. Filip a venit si i-a spus la Andrei, si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui Iisus.
23. Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca sa fie preaslavit Fiul Omului.
24. Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada.
25. Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.
26. Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-Mi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti.
27. Acum sufletul Meu e tulburat, si ce voi zice? Parinte, izbaveste-Ma, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit in ceasul acesta.
28. Parinte, preaslaveste-Ti numele! Atunci a venit glas din cer: Si L-am preaslavit si iarasi Il voi preaslavi.
29. Iar multimea care sta si auzea zicea: A fost tunet! Altii ziceau: Inger I-a vorbit!
30. Iisus a raspuns si a zis: Nu pentru Mine s-a facut glasul acesta, ci pentru voi.
31. Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.
32. Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine.
33. Iar aceasta zicea, aratand cu ce moarte avea sa moara.
34. I-a raspuns deci multimea: Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; si cum zici Tu ca Fiul Omului trebuie sa fie inaltat? Cine este acesta, Fiul Omului?
35. Deci le-a zis Iisus: Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge.
36. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus si, plecand, S-a ascuns de ei.
37. Si, desi a facut atatea minuni inaintea lor, ei tot nu credeau in El,
38. Ca sa se implineasca cuvantul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut in ceea ce a auzit de la noi? Si bratul Domnului cui s-a descoperit?"
39. De aceea nu puteau sa creada, ca iarasi a zis Isaia:
40. "Au orbit ochii lor si a impietrit inima lor, ca sa nu vada cu ochii si sa nu inteleaga cu inima si ca nu cumva sa se intoarca si Eu sa-i vindec"
41. Acestea a zis Isaia, cand a vazut slava Lui si a grait despre El.
42. Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga;
43. Caci au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.
44. Iar Iisus a strigat si a zis: Cel ce crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.
47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.
48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.
49. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc.
50. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc.

1. Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Si acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazesti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar.
20. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pr care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.

1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Sostene, 
2. Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint, celor sfintiti in Iisus Hristos, celor numiti sfinti, impreuna cu toti cei ce cheama numele Domnului nostru Iisus Hristos in tot locul, si al lor si al nostru: 
3. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos. 
4. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat voua in Hristos Iisus. 
5. Caci intru El v-ati imbogatit deplin intru toate, in tot cuvantul si in toata cunostinta; 
6. Astfel marturia lui Hristos s-a intarit in voi, 
7. Incat voi nu sunteti lipsiti de nici un dar, asteptand aratarea Domnului nostru Iisus Hristos, 
8. Care va va si intari pana la sfarsit, ca sa fiti nevinovati in ziua Domnului nostru Iisus Hristos. 
9. Credincios este Dumnezeu, prin Care ati fost chemati la impartasirea cu Fiul Sau Iisus Hristos, Domnul nostru. 
10. Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere. 
11. Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri; 
12. Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! 
13. Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel? 
14. Multumesc lui Dumnezeu ca pe nici unul din voi n-am botezat, decat pe Crispus si pe Gaius, 
15. Ca sa nu zica cineva ca ati fost botezati in numele meu. 
16. Am botezat si casa lui Stefana; afara de acestia nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva. 
17. Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos. 
18. Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu. 
19. Caci scris este: "Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o". 
20. Unde este inteleptul? Unde e carturarul? Unde e cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia? 
21. Caci de vreme ce intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii. 
22. Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune, 
23. Insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie. 
24. Dar pentru cei chemati, si iudei si elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. 
25. Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decat taria oamenilor. 
26. Caci, priviti chemarea voastra, fratilor, ca nu multi sunt intelepti dupa trup, nu multi sunt puternici, nu multi sunt de bun neam; 
27. Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; 
28. Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, 
29. Ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu. 
30. Din El, dar, sunteti voi in Hristos Iisus, Care pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare, 
31. Pentru ca, dupa cum este scris: "Cel ce se lauda in Domnul sa se laude".

1. Si eu, fratilor, n-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos. 
2. Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci inca nu puteati manca si inca nici acum nu puteti, 
3. Fiindca sunteti tot trupesti. Cata vreme este intre voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati? 
4. Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti? 
5. Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia. 
6. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca. 
7. Astfel nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca. 
8. Cel care sadeste si cel care uda sunt una si fiecare isi va lua plata dupa osteneala sa. 
9. Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 
10. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste; 
11. Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos. 
12. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie. 
13. Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului). Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia. 
14. Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata. 
15. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el insa se va mantui, dar asa ca prin foc. 
16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? 
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi. 
18. Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. 
19. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: "El prinde pe cei intelepti in viclenia lor". 
20. Si iarasi: "Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ca sunt desarte". 
21. Asa ca nimeni sa nu se laude cu oameni. Caci toate sunt ale voastre: 
22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. 
23. Iar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu. 

1. Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. 
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare sa fie aflat credincios. 
3. Dar mie prea putin imi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua; fiindca nici eu nu ma judec pe mine insumi. 
4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu intru aceasta m-am indreptat. Cel care ma judeca pe mine este Domnul. 
5. De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme, pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. 
6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul impotriva celuilalt. 
7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit? 
8. Iata, sunteti satui; iata, v-ati imbogatit; fara de noi ati domnit, si, macar nu ati domnit, ca si noi sa domnim impreuna cu voi. 
9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor. 
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste! 
11. Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim, 
12. Si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam. 
13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi. 
14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti. 
15. Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos. 
16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos. 
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte caile mele cele in Hristos Iisus, cum invat eu pretutindeni in toata Biserica. 
18. Si unii, crezand ca n-am sa mai vin la voi, s-au semetit. 
19. Dar eu voi veni la voi degraba - daca Domnul va voi - si voi cunoaste nu cuvantul celor ce s-au semetit, ci puterea lor. 
20. Caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere. 
21. Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul sau sa vin cu dragoste si cu duhul blandetii? 

1. Indrazneste, oare, cineva dintre voi, avand vreo para impotriva altuia, sa se judece inaintea celor nedrepti si nu inaintea celor sfinti?
2. Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea este judecata de voi, oare sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri atat de mici?
3. Nu stiti, oare, ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult cele lumesti?
4. Deci daca aveti judecati lumesti, puneti pe cei nebagati in seama din Biserica, ca sa va judece.
5. O spun spre rusinea voastra. Nu este, oare, intre voi nici un om intelept, care sa poata judeca intre frate si frate?
6. Ci frate cu frate se judeca, si aceasta inaintea necredinciosilor?
7. Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strambatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba?
8. Ci voi insiva faceti strambatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor!
9. Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
11. Si asa erati unii dintre voi. Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Trupul insa nu e pentru desfranare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate? Nicidecum!
16. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranate este un singur trup cu ea? "Caci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".
17. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau.
19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?
20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

1. Cat despre cele jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Cunostinta insa semeteste, iar iubirea zideste.
2. Iar daca i se pare cuiva ca cunoaste ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
3. Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
4. Iar despre mancarea celor jertfite idolilor, stim ca idolul nu este nimic in lume si ca nu este alt Dumnezeu decat Unul singur.
5. Caci desi sunt asa-zisi dumnezei, fie in cer, fie pe pamant, - precum si sunt dumnezei multi si domni multi, S
6. Totusi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate si noi intru El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El.
7. Dar nu toti au cunostinta. Caci unii, din obisnuinta de pana acum cu idolul, mananca din carnuri jertfite idolilor, si constiinta lor fiind slaba, se intineaza.
8. Dar nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste.
9. Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi.
10. Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezand la masa in templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa manance din cele jertfite idolilor?
11. Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos!
12. Si asa, pacatuind impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos.
13. De aceea, daca o mancare sminteste pe fratele meu, nu voi manca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu.

1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu intru Domnul? 
2. Daca altora nu le sunt apostol, voua, negresit, va sunt. Caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul. 
3. Apararea mea catre cei ce ma judeca aceasta este. 
4. N-avem, oare, dreptul, sa mancam si sa bem? 
5. N-avem, oare, dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostoli, ca si fratii Domnului, ca si Chefa? 
6. Sau numai eu si Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? 
7. Cine slujeste vreodata, in oaste, cu solda lui? Cine sadeste vie si nu mananca din roada ei? Sau cine paste o turma si nu mananca din laptele turmei? 
8. Nu in felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, si legea acestea? 
9. Caci in Legea lui Moise este scris: "Sa nu legi gura boului care treiera". Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu? 
10. Sau in adevar pentru noi zice? Caci pentru noi s-a scris: "Cel ce ara trebuie sa are cu nadejde, si cel ce treiera, cu nadejdea ca va avea parte de roade". 
11. Daca noi am semanat la voi cele duhovnicesti, este, oare, mare lucru daca noi vom secera cele pamantesti ale voastre? 
12. Daca altii se bucura de acest drept asupra voastra, oare, nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica Evangheliei lui Hristos. 
13. Au nu stiti ca cei ce savarsesc cele sfinte mananca de la templu si cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 
14. Tot asa a poruncit si Domnul celor ce propovaduiesc Evanghelia, ca sa traiasca din Evanghelie. 
15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea si nu am scris acestea, ca sa se faca cu mine asa. Caci mai bine este pentru mine sa mor, decat sa-mi zadarniceasca cineva lauda. 
16. Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti! 
17. Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o slujire incredintata. 
18. Care este, deci, plata mea? Ca, binevestind, pun fara plata Evanghelia lui Hristos inaintea oamenilor, fara sa ma folosesc de dreptul meu din Evanghelie. 
19. Caci, desi sunt liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobandesc pe cei mai multi; 
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobandesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ca sa dobandesc pe cei de sub lege; 
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avand Legea lui Hristos, ca sa dobandesc pe cei ce n-au Legea; 
22. Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii. 
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sa fiu partas la ea. 
24. Nu stiti voi ca acei care alearga in stadion, toti alearga, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sa-l luati. 
25. Si oricine se lupta se infraneaza de la toate. Si aceia, ca sa ia o cununa stricacioasa, iar noi, nestricacioasa. 
26. Eu, deci, asa alerg, nu ca la intamplare. Asa ma lupt, nu ca lovind in aer, 
27. Ci imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic. 

1. Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati,
2. Prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar S
3. Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi;
4. Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
5. Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit;
7. Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.
9. Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar, ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut.
12. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor?
13. Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
14. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra.
15. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza.
16. Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat.
17. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre;
18. Si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit.
19. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii.
20. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti.
21. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor.
22. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia.
23. Dar fiecare in randul cetei sale: Hristos incepatura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
24. Dupa aceea, sfarsitul, cand Domnul va preda imparatia lui Dumnezeu si Tatalui, cand va desfiinta orice domnie si orice stapanire si orice putere.
25. Caci El trebuie sa imparateasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale.
26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea.
27. "Caci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar cand zice: "Ca toate I-au fost supuse Lui" - invederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate.
28. Iar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti.
29. Fiindca ce vor face cei care se boteaza pentru morti? Daca mortii nu inviaza nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei?
30. De ce mai suntem si noi in primejdie in tot ceasul?
31. Mor in fiecare zi! V-o spun, fratilor, pe lauda pe care o am pentru voi, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
32. Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele in Efes, care imi este folosul? Daca mortii nu inviaza, sa bem si sa mancam, caci maine vom muri!
33. Nu va lasati inselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune.
34. Treziti-va cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu; o spun spre rusinea voastra.
35. Dar va zice cineva: Cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina?
36. Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit.
37. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grau, sau de altceva din celelalte;
38. Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau.
39. Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor.
40. Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti.
41. Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire.
42. Asa este si invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune;
43. Se seamana intru necinste, inviaza intru slava, se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere;
44. Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc.
45. Precum si este scris: "Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata";
46. Dar nu este intai cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintai este din pamant, pamantesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti.
49. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc.
50. Aceasta insa zic, fratilor: Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea.
51. Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba,
52. Deodata, intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba.
53. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire.
54. Iar cand acest (trup) stricacios se va imbraca in nestricaciune si acest (trup) muritor se va imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.
55. Unde iti este, moarte, biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau?".
56. Si boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea.
57. Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul.

1. Cat despre strangerea de ajutoare pentru sfinti, precum am randuit pentru Bisericile Galatiei, asa sa faceti si voi.
2. In ziua intai a saptamanii (Duminica), fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, strangand cat poate, ca sa nu se faca strangerea abia atunci cand voi veni.
3. Iar cand voi veni, pe cei pe care ii veti socoti, pe aceia ii voi trimite cu scrisori sa duca darul vostru la Ierusalim.
4. Si de se va cuveni sa merg si eu, vor merge impreuna cu mine.
5. Ci voi veni la voi, cand voi trece prin Macedonia, caci prin Macedonia trec.
6. La voi ma voi opri, poate, sau voi si ierna, ca sa ma petreceti in calatoria ce voi face.
7. Caci nu vreau sa va vad acum numai in treacat, ci nadajduiesc sa raman la voi catava vreme, daca va ingadui Domnul.
8. Voi ramane insa in Efes, pana la praznicul Cincizecimii.
9. Caci mi s-a deschis usa mare spre lucru mult, dar sunt multi potrivnici.
10. Iar de va veni Timotei, vedeti sa fie fara teama la voi, caci lucreaza ca si mine lucrul Domnului.
11. Nimeni deci sa nu-l dispretuiasca; ci sa-l petreceti cu pace, ca sa vina la mine; ca il astept cu fratii.
12. Cat despre fratele Apollo, l-am rugat mult sa vina la voi cu fratii; totusi nu i-a fost voia sa vina acum. Ci va veni cand va gasi prilej.
13. Privegheati, stati tari in credinta, imbarbatati-va, intariti-va.
14. Toate ale voastre cu dragoste sa se faca.
15. Va indemn insa, fratilor, - stiti casa lui Stefanas, ca este parga Ahaei si ca spre slujirea sfintilor s-au randuit pe ei insisi S
16. Ca si voi sa va supuneti unora ca acestia si oricui lucreaza si se osteneste impreuna cu ei.
17. Ma bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat si a lui Ahaic, pentru ca acestia au implinit lipsa voastra.
18. Si au linistit duhul meu si al vostru. Cunoasteti bine deci pe unii ca acestia.
19. Va imbratiseaza Bisericile Asiei. Va imbratiseaza mult, in Domnul, Acvila si Priscila, impreuna cu Biserica din casa lor.
20. Va imbratiseaza fratii toti. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta.
21. Salutarea cu mana mea, Pavel.
22. Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).
23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
24. Dragostea mea cu voi toti, in Hristos Iisus! Amin.

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti.
2. Si toti fratii care sunt impreuna cu mine - Bisericilor Galatiei:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata pe noi din acest veac rau de acum, dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru,
5. Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit - sa fie anatema!
10. Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.
11. Dar va fac cunoscut, fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa om;
12. Pentru ca nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Caci ati auzit despre purtarea mea de altadata intru iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam.
14. Si spoream in iudaism mai mult decat multi dintre cei care erau de varsta mea in neamul meu, fiind mult ravnitor al datinilor mele parintesti.
15. Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,
16. Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange,
17. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus in Arabia si m-am intors iarasi la Damasc.
18. Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sa-l cunosc pe Chefa si am ramas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vazut decat numai pe Iacov, fratele Domnului.
20. Dar cele ce va scriu, iata (spun) inaintea lui Dumnezeu, ca nu va mint. Dupa aceea am venit in tinuturile Siriei si ale Ciliciei.
21. Si dupa fata eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
22. Ci numai auzisera ca cel ce ne prigonea pe noi, odinioara, acum binevesteste credinta pe care altadata o nimicea;
23. Si slaveau pe Dumnezeu in mine.

1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6. Iar de cei ce sunt mai de seama - oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, - cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar. 

1. O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, - pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit? 
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei? 
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup? 
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat. 
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei? 
6. Precum si Avraam a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate. 
7. Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam. 
8. Iar Scriptura, vazand dinainte ca Dumnezeu indrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: "Ca se vor binecuvanta in tine toate neamurile". 
9. Deci cei ce sunt din credinta se binecuvinteaza impreuna cu credinciosul Avraam. 
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: "Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca". 
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece "dreptul din credinta va fi viu". 
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele. 
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: "Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn". 
14. Ca, prin Hristos Iisus, sa vina la neamuri binecuvantarea lui Avraam, ca sa primim, prin credinta, fagaduinta Duhului. 
15. Fratilor, ca un om graiesc; ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica, sau ii mai adauga ceva. 
16. Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: "si urmasilor", - ca de mai multi, - ci ca de unul singur: "si Urmasului tau", Care este Hristos. 
17. Aceasta zic dar: Un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta. 
18. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este din fagaduinta, dar Dumnezeu i-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta. 
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor. 
20. Mijlocitorul insa nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. 
21. Este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege, care sa poata da viata, cu adevarat dreptatea ar veni din Lege. 
22. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred. 
23. Iar inainte de venirea credintei, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere. 
24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. 
25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza. 
26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus. 
27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat. 
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus. 
29. Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta.

1. Zic insa: Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate;
2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau.
3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.
6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte!
7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?
10. Tineti zile si luni si timpuri si ani?
11. Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar.
12. Fiti, va rog, fratilor, precum sunt eu, ca si eu am fost precum sunteti voi. Nu mi-ati facut nici un rau;
13. Dar stiti ca din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit voua mai intai,
14. Si voi nu ati dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, de ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos ochii vostri si mi i-ati fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrajmasul vostru spunandu-va adevarul?
17. Aceia va ravnesc, dar nu cu gand bun; ci vor sa va desparta (de mine), ca sa-i iubiti pe ei.
18. Dar e bine sa ravniti totdeauna binele, si nu numai atunci cand eu sunt de fata la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!
20. As vrea acum sa ma gasesc la voi si glasul sa mi-l schimb, caci nu stiu ce sa cred despre voi!
21. Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea?
22. Caci scris este ca Avraam a avut doi fii: unul din femeia roaba si altul din femeia libera.
23. Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut dupa fagaduinta.
24. Unele ca acestea au alta insemnare, caci acestea (femei) sunt doua testamente: Unul de la Muntele Sinai, in Arabia, si raspunde Ierusalimului de acum, care zace in robie cu copiii lui;
25. Iar cea libera este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastra.
26. Caci scris este: "Veseleste-te, tu, cea stearpa, care nu nasti! Izbucneste de bucurie si striga, tu care nu ai durerile nasterii, caci multi sunt copiii celei parasite, mai multi decat ai celei care are barbat".
27. Iar noi, fratilor, suntem dupa Isaac, fii ai fagaduintei.
28. Ci precum atunci cel ce se nascuse dupa trup prigonea pe cel ce se nascuse dupa Duh, tot asa si acum.
29. Dar ce zice Scriptura? "Izgoneste pe roaba si fiul ei, caci nu va mosteni fiul roabei, impreuna cu fiul celei libere".
30. Deci, fratilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.

1. Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita. 
2. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos. 
3. Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi. 
4. Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine insusi si nu fata de altul. 
5. Caci fiecare isi va purta sarcina sa. 
6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile. 
7. Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera. 
8. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica. 
9. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi. 
10. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi. 
11. Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mana mea. 
12. Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos. 
13. Caci nici ei singuri, cei ce se taie imprejur, nu pazesc Legea, ci voiesc sa va taiati voi imprejur, ca sa se laude ei in trupul vostru. 
14. Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume! 
15. Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua. 
16. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, - pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu! 
17. De acum inainte, nimeni sa nu-mi mai faca suparare, caci eu port in trupul meu, semnele Domnului Iisus. 
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru, fratilor! Amin. 

1. Simon Petru, slujitor si apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru si a Mantuitorului Iisus Hristos au dobandit o credinta de acelasi pret cu a noastra:
2. Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
6. La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
8. Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab vazator si orb si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata.
11. Ca asa vi se va da cu bogatie intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos.
12. Drept aceea, va voi aminti pururea de acestea, cu toate ca le stiti si sunteti intariti intru adevarul in care stati.
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea,
16. Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite, ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu-Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit".
18. Si acest glas noi l-am auzit, pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul proorocesc mai intarit, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluceste in loc intunecos, pana cand va straluci ziua si Luceafarul va rasari in inimile voastre,
20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia;
21. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.

1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4. Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
6. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.
8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.
10. Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
11. In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
12. Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
13. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
14. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
15. Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus.
16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun.

1. Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui;
2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.
3. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
4. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
5. Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!
6. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat.
7. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit.
8. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui.
9. Sileste-te sa vii curand la mine,
10. Ca Dimas, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalmatia;
11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru aramarul mi-a facut multe rele; Domnul sa-i rasplateasca dupa faptele lui.
15. Pazeste-te si tu de el, caci s-a impotrivit foarte mult cuvantarilor noastre.
16. La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala!
17. Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.
18. Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, in imparatia Sa cereasca. Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!
19. Imbratiseaza pe Priscila si pe Acvila si casa lui Onisifor.
20. Erast a ramas in Corint; pe Trofim l-am lasat in Milet, fiind bolnav.
21. Sileste-te sa vii mai inainte de inceputul iernii. Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.
22. Domnul Iisus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul fie cu voi! Amin.

1. Tu, deci, fiul meu, intareste-te in harul care e in Hristos Iisus,
2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.
3. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste.
5. Iar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
7. Intelege cele ce-ti graiesc, caci Domnul iti va da pricepere in toate.
8. Adu-ti aminte de Iisus Hristos, Care a inviat din morti, din neamul lui David, dupa Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufar pana si lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei alesi, ca si ei sa aiba parte de mantuirea care este intru Hristos Iisus si de slava vesnica.
11. Vrednic de crezare este cuvantul: caci daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna cu El.
12. Daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi.
13. Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.
14. Aminteste-le acestea si indeamna staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor.
15. Sileste-te sa te arati incercat, inaintea lui Dumnezeu lucrator cu fata curata, drept invatand cuvantul adevarului.
16. Iar de desartele vorbiri lumesti fereste-te, caci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
17. Cuvantul lor va roade ca o cangrena. Dintre ei sunt Imeneu si Filet,
18. Care au ratacit de la adevar, zicand ca invierea s-a si petrecut, si rastoarna credinta unora.
19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu sta neclintita, avand pecetea aceasta: "Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Sai"; si "sa se departeze de la nedreptate oricine cheama numele Domnului".
20. Iar intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci, de se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun.
22. Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata.
23. Fereste-te de intrebarile nebunesti, stiind ca dau prilej de cearta.
24. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor,
25. Certand cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului,
26. Si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi, pentru a-i face voia.

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, impreuna cu toti sfintii care sunt in toata Ahaia:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Binecuvantat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea,
4. Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se afla in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.
5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra.
6. Deci fie ca suntem stramtorati, este pentru a voastra mangaiere si mantuire, fie ca suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care va da putere sa indurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.
7. Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind ca precum sunteti partasi suferintelor, asa si mangaierii.
8. Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata.
9. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti,
10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi,
11. Ajutandu-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusa de catre multi, pentru noi.
12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.
13. Caci nu va scriem voua altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde ca pana in sfarsit veti intelege;
14. Dupa cum ne-ati si inteles in parte, - ca noi suntem lauda voastra, precum si voi lauda noastra, in ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu aceasta incredintare voiam sa vin intai la voi, ca sa aveti bucurie a doua oara,
16. Si sa trec pe la voi in Macedonia si din Macedonia iarasi sa vin la voi si sa fiu petrecut de voi in Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu usurinta? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeste ca la mine da, da sa fie si nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua - prin noi, prin mine, prin Silvan si prin Timotei - nu a fost da si nu, ci da a fost in El.
20. Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre.
23. Si eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din crutare pentru voi n-am venit inca la Corint.
24. Nu ca doar avem stapanire peste credinta voastra, dar suntem impreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci stati tari in credinta.

1. De aceea, avand aceasta slujire, dupa cum am fost miluiti, nu ne pierdem nadejdea,
2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, neumbland in viclesug, nici stricand cuvantul lui Dumnezeu, ci facandu-ne cunoscuti prin aratarea adevarului fata de orice constiinta omeneasca inaintea lui Dumnezeu.
3. Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperita, este pentru cei pierduti,
4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: "Straluceasca, din intuneric, lumina" - El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.
7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi,
8. In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9. Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti;
10. Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.
12. Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Dar avand acelasi duh al credintei, - dupa cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am si grait", - si noi credem: pentru aceea si graim,
14. Stiind ca Cel ce a inviat pe Domnul Iisus ne va invia si pe noi cu Iisus si ne va infatisa impreuna cu voi.
15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, inmultindu-se harul sa prisoseasca prin mai multi multumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu ne pierdem curajul si, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru insa se innoieste din zi in zi.
17. Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice.

1. Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.
2. Caci zice: "La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat"; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii,
3. Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
4. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
5. In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
6. In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
7. In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga,
8. Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
9. Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
10. Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit.
12. In inima noastra nu sunteti la stramtorare; dar stramtorare este pentru noi, in inimile voastre.
13. Platiti-mi si voi aceeasi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti si voi inimile voastre!
14. Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?
15. Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: "Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu".
17. De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi.
18. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice", zice Domnul Atottiitorul. 

1. Despre strangerea de ajutoare pentru sfinti imi este de prisos sa va scriu.
2. Ca stiu bunavointa voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, si ravna voastra a insufletit pe cei mai multi.
3. Am trimis dar pe frati, ca lauda noastra pentru voi, in privinta aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fiti gata, precum ziceam,
4. Ca nu cumva, cand macedonenii vor veni impreuna cu mine si va vor gasi nepregatiti, sa fim rusinati noi, ca sa nu zicem voi, in aceasta lauda increzatoare.
5. Am socotit deci ca este nevoie sa indemn pe frati sa vina intai la voi si sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, asa ca un dar, nu ca o fapta de zgarcenie.
6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: "Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac".
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu;
13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos si pentru darnicia impartasirii catre ei si catre toti,
14. Se roaga pentru voi, si va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseste la voi.
15. Iar lui Dumnezeu multumire pentru darul Sau cel negrait.

1. O, de mi-ati ingadui putina neinteleptie! Dar imi si ingaduiti,
2. Caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita.
3. Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos.
4. Caci daca cel ce vine va propovaduieste un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau luati un alt duh, pe care nu l-ati luat, sau alta evanghelie pe care nu ati primit-o, - voi l-ati ingadui foarte bine.
5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Si chiar daca sunt neiscusit in cuvant, nu insa in cunostinta, ci v-am dovedit-o in totul fata de voi toti.
7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit in dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine insumi, pentru ca voi sa va inaltati?
8. Alte Biserici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi.
9. Si de fata fiind la voi si in lipsuri aflandu-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci in cele ce mi-au lipsit, m-au indestulat fratii veniti din Macedonia. Si in toate m-am pazit si ma voi pazi, sa nu va fiu povara.
10. Este in mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi ingradita in tinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu stie!
12. Dar ceea ce fac, voi face si in viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca si noi in ceea ce se lauda.
13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.
16. Iarasi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primiti-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud si eu putin.
17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca in neinteleptie, in aceasta stare de lauda.
18. Deoarece multi se lauda dupa trup, ma voi lauda si eu.
19. Pentru ca voi, intelepti fiind, ingaduiti bucuros pe cei neintelepti.
20. Caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz, - rabdati.
21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar in orice ar cuteza cineva - intru neinteleptie zic, - cutez si eu!
22. Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
26. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi;
27. In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine.
28. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?
30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele!
31. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint!
32. In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda,
33. Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui. 

1. Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori imi amintesc de voi,
4. Caci totdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie,
5. Pentru impartasirea voastra intru Evanghelie, din ziua dintai pana acum.
6. Sunt incredintat de aceasta, ca cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate sa gandesc astfel despre voi toti; caci va port in inima mea, si in lanturile mele, si in apararea si in intarirea Evangheliei, fiindca voi toti sunteti partasi la acelasi har cu mine.
8. Caci martor imi este Dumnezeu, ca va doresc pe voi pe toti, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Si aceasta ma rog, ca iubirea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, intru cunostinta si intru orice pricepere,
10. Ca sa cercati voi cele ce sunt mai de folos si ca sa fiti curati si fara poticnire in ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi sa stiti, fratilor, ca cele petrecute cu mine s-au intors mai degraba spre sporirea Evangheliei,
13. In asa fel ca lanturile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute in tot pretoriul si tuturor celorlalti;
14. Si cei mai multi dintre fratii intru Domnul, imbarbatati prin lanturile mele, au mai multa indrazneala sa propovaduiasca fara teama cuvantul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta, altii insa din bunavointa.
16. Unii o fac din iubire, stiind ca stau aici pentru apararea Evangheliei;
17. Ceilalti, insa, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu ganduri curate, ci socotind sa-mi sporeasca necazul in lanturile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.
19. Caci stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte;
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,
26. Pentru ca lauda voastra sa prisoseasca in Hristos Iisus prin mine, atunci cand voi veni iarasi intre voi.
27. Sa va purtati numai in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu si vazandu-va, fie nefiind de fata, sa aud despre voi ca stati intr-un duh, nevoindu-va impreuna intru-un suflet, pentru credinta Evangheliei,
28. Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu.
29. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El,
30. Ducand aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine si o auziti acum despre mine.

1. Deci, fratii mei iubiti si mult doriti, bucuria si cununa mea, asa sa stati intru Domnul, iubitii mei.
2. Rog pe Evodia si rog pe Sintihi sa aiba aceleasi ganduri in Domnul.
3. Inca te rog si pe tine, credinciosule Sizig, ajuta-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, impreuna cu mine si cu Clement si cu ceilalti impreuna-lucratori cu mine, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii.
4. Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va.
5. Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6. Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.
8. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.
9. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. M-am bucurat mult in Domnul, ca a inflorit iarasi purtarea voastra de grija pentru mine, precum o si aveati, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca si cum as duce lipsa, fiindca eu m-am deprins sa fiu indestulat cu ceea ce am.
12. Stiu sa fiu si smerit, stiu sa am si de prisos; in orice si in toate m-am invatat sa fiu si satul si flamand, si in belsug si in lipsa.
13. Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.
15. Doar si voi stiti, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.
16. Pentru ca si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.
17. Nu ca doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseste, in folosul vostru.
18. Am de toate si am si de prisos; m-am indestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ati trimis, miros cu buna mireasma, jertfa primita, bineplacuta lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sa implineasca toata lipsa voastra dupa bogatia Sa, cu slava, intru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu si Tatalui nostru, slava in vecii vecilor! Amin.
21. Imbratisati in Hristos Iisus pe toti sfintii. Va imbratiseaza pe voi fratii care sunt impreuna cu mine.
22. Va imbratiseaza pe voi toti sfintii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru!

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele nostru,
2. Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
3. Multumim lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, rugandu-ne totdeauna pentru voi,
4. Caci am auzit despre credinta voastra in Hristos Iisus si despre dragostea ce aveti catre toti sfintii,
5. Pentru nadejdea cea gatita voua in ceruri, de care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
6. Care, ajungand la voi, precum si in toata lumea, aduce roada si sporeste intocmai ca la voi, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut, intru adevar, harul lui Dumnezeu.
7. Precum ati primit invatatura de la Epafras, iubitul, impreuna-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
8. Si care ne-a aratat iubirea voastra cea intru Duhul.
9. De aceea si noi, din ziua in care am auzit aceasta, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunoasterea voii Lui, intru toata intelepciunea si priceperea duhovniceasca,
10. Ca voi sa umblati cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui in toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu.
11. Si intariti fiind cu toata puterea, dupa puterea slavei Lui, spre toata staruinta si indelunga-rabdare,
12. Multumind cu bucurie Tatalui celui ce ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina.
13. El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
14. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor;
15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura.
16. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.
17. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate.
18. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate.
19. Caci in El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea.
20. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.
21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.
24. Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc, in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica,
25. Al carei slujitor m-am facut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost data mie pentru voi, ca sa aduc la indeplinire cuvantul lui Dumnezeu,
26. Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
27. Carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei.
28. Pe El noi Il vestim, sfatuind pe orice om si invatand pe orice om, intru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe tot omul, desavarsit, in Hristos Iisus.
29. Spre aceasta ma si ostenesc si ma lupt, potrivit lucrarii Lui, care se savarseste in mine cu putere.

1. Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant;
3. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu.
4. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava.
5. Drept aceea, omorati madularele voastre, cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la idoli,
6. Pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii,
7. In care pacate ati umblat si voi odinioara, pe cand traiati in ele.
8. Acum deci va lepadati si voi de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra.
9. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,
10. Si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit,
11. Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.
12. Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
14. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.
15. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
17. Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.
18. Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, in Domnul.
19. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre si nu fiti aspri cu ele.
20. Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.
21. Parintilor, nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca.
22. Slugilor, ascultati intru toate pe stapanii vostri cei trupesti, nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci in curatia inimii, temandu-va de Domnul.
23. Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,
24. Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.
25. Iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii, intrucat la Dumnezeu nu este partinire.

1. Iar pe voi v-a facut vii, cei ce erati morti prin gresealele si prin pacatele voastre,
2. In care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii,
3. Intru care si noi toti am petrecut odinioara, in poftele trupului nostru, facand voile trupului si ale simturilor si, din fire, eram fiii maniei ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har sunteti mantuiti! -
6. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus,
7. Ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus.
8. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.
10. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.
11. De aceea, aduceti-va aminte ca, odinioara, voi, paganii cu trupul, numiti netaiere-imprejur de catre cei numiti taiere-imprejur, facuta de mana in trup,
12. Erati, in vremea aceea, in afara de Hristos, instrainati de cetatenia lui Israel, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezeu, in lume.
13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos,
14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii,
15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea,
16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape;
18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu,
20. Ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.
21. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul,
22. In Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.

1. De aceea, va indemn, eu cel intemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati,
2. Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire,
3. Silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii.
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre;
5. Este un Domn, o credinta, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti.
7. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea ca "S-a suit" - ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului?
10. Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.
11. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori,
12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14. Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii,
15. Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste.
17. Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18. Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19. Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20. Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21. Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22. Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23. Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27. Nici nu dati loc diavolului.
28. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30. Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos. 

1. Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti,
2. Si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma.
3. Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor;
4. Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire.
5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.
8. Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercand ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: "Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos".
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre,
20. Multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.

1. Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul ca aceasta este cu dreptate.
2. "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant".
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos,
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului si nu ca oamenilor,
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile voastre.
23. Pace fratilor si dragoste, cu credinta de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie.

1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste".
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
11. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.
12. Pentru aceea, "indreptati mainile cele ostenite si genunchii cei slabanogiti.
13. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre", asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece.
14. Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de harul lui Dumnezeu si ca nu cumva, odraslind vreo pricina de amaraciune, sa va tulbure, si prin ea multi sa se molipseasca.
16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea.
18. Caci voi nu v-ati apropiat nici de muntele ce putea fi pipait, nici de focul care ardea cu flacara, nici de nor, nici de bezna, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trambitei, nici de rasunetul cuvintelor despre care cei ce il auzeau s-au rugat sa nu li se mai graiasca,
20. Deoarece nu puteau sa sufere porunca: "Chiar daca si fiara de s-ar atinge de munte, sa fie ucisa cu pietre, sau sa fie strapunsa cu sageata",
21. Si atat de infricosatoare era aratarea, incat Moise a zis: "Sunt inspaimantat si ma cutremur!".
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca,
23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti,
24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel.
25. Luati seama sa nu va lepadati de Cel care vorbeste. Caci daca aceia n-au scapat de pedeapsa, nevoind sa asculte pe cel ce le graia pe pamant, cu atat mai mult noi - indepartandu-ne de Cel ce ne graieste din ceruri -
26. Al Carui glas, odinioara, a zguduit pamantul, iar acum, vorbind, a fagaduit: "Inca o data voi clatina nu numai pamantul, ci si cerul".
27. Iar prin aceea ca zice: "Inca o data" arata schimbarea celor clatinate, ca a unor lucruri facute, ca sa ramana cele neclintite.
28. De aceea, fiindca primim o imparatie neclintita, sa fim multumitori, si asa sa-I aducem lui Dumnezeu inchinare placuta, cu evlavie si cu sfiala.
29. Caci "Dumnezeul nostru este si foc mistuitor".

1. Caci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preainalt, care a intampinat pe Avraam, pe cand se intorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvantat,
2. Caruia Avraam i-a dat si zeciuiala din toate, se talcuieste mai intai: rege al dreptatii, apoi si rege al Salemului, adica rege al pacii,
3. Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.
4. Vedeti, dar, cat de mare e acesta, caruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi.
5. Si cei dintre fiii lui Levi, care primesc preotia, au porunca dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar ca si acestia au iesit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-si trage neamul din ei, a primit zeciuiala de la Avraam si pe Avraam, care avea fagaduintele, l-a binecuvantat.
7. Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.
8. Si aici iau zeciuiala niste oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e dovedit ca este viu.
9. Si ca sa spun asa, prin Avraam, a dat zeciuiala si Levi, cel ce lua zeciuiala,
10. Fiindca el era inca in coapsele lui Avraam, cand l-a intampinat Melchisedec.
11. Daca deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor (caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melchisedec, si sa nu se zica dupa randuiala lui Aaron?
12. Iar daca preotia s-a schimbat urmeaza numaidecat si schimbarea Legii.
13. Caci Acela, despre Care se spun acestea, isi ia obarsia dintr-o alta semintie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Stiut fiind ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, iar despre semintia acestora, cu privire la preoti, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru si mai lamurit ca, daca se ridica un alt preot dupa asemanarea lui Melchisedec,
16. El s-a facut nu dupa legea unei porunci trupesti, ci cu puterea unei vieti nepieritoare,
17. Caci se marturiseste: "Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec".
18. Astfel, porunca data intai se desfiinteaza, pentru neputinta si nefolosul ei;
19. Caci Legea n-a desavarsit nimic, iar in locul ei isi face cale o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci inca a fost la mijloc si un juramant, caci pe cand aceia s-au facut preoti fara de juramant,
21. El S-a facut cu juramantul Celui ce I-a grait: "Juratu-S-a Domnul si nu Se va cai: Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec".
22. Cu aceasta, Iisus S-a facut chezasul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un sir de preoti, fiindca moartea ii impiedica sa dainuiasca.
24. Aici insa, Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare (vesnica).
25. Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.
27. El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: intai pentru pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru totdeauna, aducandu-Se jertfa pe Sine insusi.
28. Caci Legea pune ca arhierei oameni care au slabiciune, pe cand cuvantul juramantului, venit in urma Legii, pune pe Fiul, desavarsit in veacul veacului.

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896 

1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu care a sezut de-a dreapta tronului slavei in ceruri,
2. Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul.
3. Apoi, orice arhiereu este pus ca sa aduca daruri si jertfe; de aceea trebuincios era ca si acest Arhiereu sa fi avut ceva ce sa aduca.
4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar fi preot, fiindca aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5. Care slujesc inchipuirii si umbrei celor ceresti, precum a primit porunca Moise, cand era sa faca cortul: "Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte".
6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: "Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit - zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
13. Si zicand: "Nou", Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896 

1. Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
2. In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;
3. Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit, prin El insusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, intru cele prea inalte,
4. Facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un nume mai deosebit decat ei.
5. Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut"; si iarasi: "Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu"?
6. Si iarasi, cand aduce in lume pe Cel intai nascut, El zice: "Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu".
7. Si de ingeri zice: "Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc";
8. Iar catre Fiul: "Tronul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; si toiagul dreptatii este toiagul imparatiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai".
10. Si: "Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi;
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi".
13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: "Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale"?
14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o,
4. Impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?
5. Pentru ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6. Iar cineva a marturisit undeva, zicand: "Ce este omul, ca-l pomenesti pe el, sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
7. L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri; si cu marire si cu cinste l-ai incununat si l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale.
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul ca a supus lui toate (intelegem) ca nimic nu i-a lasat nesupus. Acum insa, inca nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9. Ci pe Cel micsorat cu putin fata de ingeri, pe Iisus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii pe care a suferit-o, astfel ca, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10. Caci ducand pe multi fii la marire, I se cadea Aceluia, pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate, ca sa desavarseasca prin patimire pe Incepatorul mantuirii lor.
11. Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati,
12. Zicand: "Spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Te voi lauda".
13. Si iarasi: "Eu voi fi increzator in El"; si iarasi: "Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu".
14. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
15. Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
16. Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
17. Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
18. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: "M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea", macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: "Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale".
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: "Nu vor intra intru odihna Mea!".
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: "Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre".
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit. 

1. De aceea, lasand cuvantul de inceput despre Hristos, sa ne ridicam spre ceea ce este desavarsit, fara sa mai punem din nou temelia invataturii despre pocainta de faptele moarte si despre credinta in Dumnezeu,
2. A invataturii despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant,
5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor,
6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
7. Tarina, cand absoarbe ploaia ce se coboara adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncita, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu;
8. Dar daca aduce spini si ciulini, se face netrebnica si blestemul ii sta aproape iar la urma focul o asteapta.
9. Despre voi, iubitilor, desi vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune si aducatoare de mantuire.
10. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi sa arate aceeasi ravna spre adeverirea nadejdii, pana la sfarsit,
12. Ca sa nu fiti greoi, ci urmatori ai celor ce, prin credinta si indelunga-rabdare, mostenesc fagaduintele.
13. Caci Dumnezeu, cand a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se jure, S-a jurat pe Sine insusi,
14. Zicand: "Cu adevarat, binecuvantand te voi binecuvanta, si inmultind te voi inmulti".
15. Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta.
16. Pentru ca oamenii se jura pe cel ce e mai mare si juramantul e la ei o chezasie si sfarsitul oricarei neintelegeri.
17. In aceasta, Dumnezeu voind sa arate si mai mult, mostenitorilor fagaduintei, nestramutarea hotararii Sale, a pus la mijloc juramantul:
18. Ca prin doua fapte nestramutate - fagaduinta si juramantul - in care e cu neputinta ca Dumnezeu sa fi mintit, noi, cei ce cautam scapare, sa avem indemn puternic ca sa tinem nadejdea pusa inainte,
19. Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec. 

1. Deci si cei dintai (Asezamant) avea oranduieli pentru slujba dumnezeiasca si un altar pamantesc, 
2. Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta. 
3. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor, 
4. Avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii. 
5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul impacarii; despre acestea nu putem acum sa vorbim cu de-amanuntul. 
6. Astfel fiind intocmite aceste incaperi, preotii intrau totdeauna in cortul cel dintai, savarsind slujbele dumnezeiesti; 
7. In cel de-al doilea insa numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru gresealele poporului. 
8. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Sfintelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare, 
9. Care era o pilda pentru timpul de fata si insemna ca darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavarseasca cugetul inchinatorului. 
10. Acestea erau numai legiuiri pamantesti - despre mancaruri, despre bauturi, despre felurite spalari - si erau porunci pana la vremea indreptarii. 
11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta; 
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare. 
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului, 
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu? 
15. Si pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea gresealelor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice. 
16. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul. 
17. Un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere, cata vreme traieste cel ce l-a facut. 
18. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange. 
19. Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul, 
20. Si a zis: "Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu". 
21. Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba. 
22. Dupa Lege, aproape toate se curatesc cu sange, si fara varsare de sange nu se da iertare. 
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri sa fie curatite prin acestea, iar cele ceresti insesi cu jertfe mai bune decat acestea. 
24. Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini - inchipuirea celei adevarate - ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu; 
25. Iar nu ca sa Se aduca pe Sine insusi jertfa de mai multe ori - ca arhiereul care intra in Sfanta Sfintelor cu sange strain, in fiecare an. 
26. Altfel, ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori, de la intemeierea lumii; ci acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o data, spre stergerea pacatului, prin jertfa Sa. 
27. Si precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata, 
28. Tot asa si Hristos, dupa ce a fost adus o data jertfa, ca sa ridice pacatele multora, a doua oara fara de pacat Se va arata celor ce cu staruinta Il asteapta spre mantuire. 

1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4. Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain, pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; si prin credinta graieste si azi, desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta, si Sara insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, si acela ca si mort, s-au nascut atatia urmasi - multi "ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii".
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16. Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17. Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: "Ca in Isaac ti se va chema tie urmas".
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda (a invierii) Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21. Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinta, cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului,
26. Socotind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
29. Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii, incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.

1. Ramaneti intru dragostea frateasca. 
2. Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci prin aceasta unii, fara ca sa stie, au primit in gazda, ingeri. 
3. Aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup. 
4. Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu. 
5. Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi Dumnezeu a zis: "Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi". 
6. Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: "Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?". 
7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta. 
8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi. 
9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra, nu cu mancaruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele. 
10. Avem altar, de la care nu au dreptul sa manance cei ce slujesc cortului. 
11. Intr-adevar, trupurile dobitoacelor - al caror sange e adus de arhiereu, pentru impacare, in Sfanta Sfintelor - sunt arse afara din tabara. 
12. Pentru aceea si Iisus, ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit in afara portii. 
13. Deci dar sa iesim la El, afara din tabara, luand asupra noastra ocara Lui. 
14. Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie. 
15. Asadar, prin El sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui. 
16. Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu. 
17. Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos. 
18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind ca intru toate cu cinste sa traim. 
19. Si mai mult va rog sa faceti aceasta, ca sa va fiu dat inapoi mai curand. 
20. Iar Dumnezeul pacii, Cel ce, prin sangele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, 
21. Sa va intareasca in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ceea ce este bine placut in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin! 
22. Si va rog, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemn, caci vi l-am scris pe scurt. 
23. Sa stiti ca fratele Timotei este slobod. Daca vine mai degraba, va voi vedea impreuna cu el. 
24. Imbratisati pe toti mai-marii vostri si pe toti sfintii. Va imbratiseaza cei din Italia. 
25. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelasi lucruri faci si tu care judeci.
2. Si noi stim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar, fata de cei ce fac unele ca acestea.
3. Si socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
5. Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:
7. Viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune,
8. Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie.
9. Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul, al iudeului mai intai, si al elinului;
10. Dar marire, cinste si pace oricui face binele: iudeului mai intai, si elinului.
11. Caci nu este partinire la Dumnezeu!
12. Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati.
13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.
14. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege,
15. Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara,
16. In ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar daca tu te numesti iudeu si te reazimi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu,
18. Si cunosti voia Lui si stii sa incuviintezi cele bune, fiind invatat din lege,
19. Si esti incredintat ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
20. Povatuitor celor fara de minte, invatator celor nevarstnici, avand in lege dreptarul cunostiintei si al adevarului,
21. Deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu cel care propovaduiesti: Sa nu furi - si tu furi?
22. Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter, savarsesti adulter? Tu cel care urasti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Il necinstesti pe Dumnezeu, prin calcarea legii?
24. "Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit intre neamuri", precum este scris.
25. Caci taierea imprejur foloseste, daca pazesti legea; daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur.
26. Deci daca cel netaiat imprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur?
27. Iar el - din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii si prin taierea imprejur, esti calcator de lege?
28. Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
29. Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare,
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde
5. Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua.
6. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi.
7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara.
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.
9. Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie.
10. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui.
11. Si nu numai atat, ci si ne laudam in Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum impacarea.
12. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el.
13. Caci, pana la lege, pacatul era in lume, dar pacatul nu se socoteste cand nu este lege.
14. Ci a imparatit moartea de la Adam pana la Moise si peste cei ce nu pacatuisera, dupa asemanarea greselii lui Adam, care este chip al Celui ce avea sa vina.
15. Dar nu este cu greseala cum este cu harul, caci daca prin greseala unuia cei multi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Si ce aduce darul nu seamana cu ce a adus acel unul care a pacatuit; caci judecata dintr-unul duce la osandire, iar harul din multe greseli duce la indreptare.
17. Caci, daca prin greseala unuia moartea a imparatit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinta harului si a darului dreptatii vor imparati in viata prin Unul Iisus Hristos.
18. Asadar, precum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata;
19. Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.
20. Iar Legea a intrat si ea ca se inmulteasca greseala; iar unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul;
21. Pentru ca precum a imparatit pacatul prin moarte, asa si harul sa imparateasca prin dreptate, spre viata vesnica, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

1. Ce vom zice deci? Ramane-vom, oare, in pacat, ca sa se inmulteasca harul?
2. Nicidecum! Noi care am murit pacatului, cum vom mai trai in pacat?
3. Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?
4. Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii;
5. Caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui,
6. Cunoscand aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului.
7. Caci Cel care a murit a fost curatit de pacat.
8. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El,
9. Stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moarta nu mai are stapanire asupra Lui.
10. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu.
11. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
12. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui;
13. Nici sa nu puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu.
14. Caci pacatul nu va avea stapanire asupra voastra, fiindca nu sunteti sub lege, ci sub har.
15. Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16. Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate?
17. Multumim insa lui Dumnezeu, ca (desi) erati robi ai pacatului, v-ati supus din toata inima dreptarului invataturii careia ati fost incredintati,
18. Si izbavindu-va de pacat, v-ati facut robi ai dreptatii.
19. Omeneste vorbesc, pentru slabiciunea trupului vostru. - Caci precum ati facut madularele voastre roabe necuratiei si faradelegii, spre faradelege, tot asa faceti acum madularele voastre roabe dreptatii, spre sfintire.
20. Caci atunci, cand erati robi ai pacatului, erati liberi fata de dreptate.
21. Deci ce roada aveati atunci? Roade de care acum va e rusine; pentru ca sfarsitul acelora este moartea.
22. Dar acum, izbaviti fiind de pacat si robi facandu-va lui Dumnezeu, aveti roada voastra spre sfintire, iar sfarsitul, viata vesnica.
23. Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru.

1. Fratilor, bunavointa inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu, pentru Israel, este spre mantuire.
2. Caci le marturisesc ca au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cunostinta.
3. Deoarece, necunoscand dreptatea lui Dumnezeu si cautand sa statorniceasca dreptatea lor, dreptatii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
4. Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
5. Caci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, ca: "Omul care o va indeplini va trai prin ea".
6. Iar dreptatea din credinta graieste asa: "Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui la cer?", ca adica sa coboare pe Hristos!
7. Sau: "Cine se va cobori intru adanc?", ca sa ridice pe Hristos din morti!
8. Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si in inima ta", - adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim.
9. Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui.
10. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire.
11. Caci zice Scriptura: "Tot cel ce crede in El nu se va rusina".
12. Caci nu este deosebire intre iudeu si elin, pentru ca Acelasi este Domnul tuturor, Care imbogateste pe toti cei ce-L cheama pe El.
13. Caci: "Oricine va chema numele Domnului se va mantui".
14. Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara propovaduitor?
15. Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? Precum este scris: "Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!"
16. Dar nu toti s-au supus Evangheliei, caci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?"
17. Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos.
18. Dar intreb: Oare n-au auzit? Dimpotriva: "In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor".
19. Dar zic: Nu cumva Israel n-a inteles? Moise spune cel dintai: "Voi intarata ravna voastra prin cel ce nu este poporul (Meu) si voi atata mania voastra cu un popor nepriceput".
20. Isaia indrazneste si zice: "Am fost aflat de cei ce nu Ma cautau si M-am facut aratat celor ce nu intrebau de Mine".
21. Dar catre Israel zice: "Toata ziua intins-am mainile Mele catre un popor neascultator si impotriva graitor".

1. Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca,
2. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit.
3. Caci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecaruia din voi sa nu cugete despre sine mai mult decat trebuie sa cugete, ci sa cugete fiecare spre a fi intelept, precum Dumnezeu i-a impartit masura credintei.
4. Ci precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare,
5. Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora;
6. Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei;
7. Daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura;
8. Daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna!
9. Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
10. In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate.
11. La sarguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti.
12. Bucurati-va in nadejde; in suferinta fiti rabdatori; la rugaciune staruiti.
13. Faceti-va partasi la trebuintele sfintilor, iubirea de straini urmand.
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati.
15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.
16. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii; nu cugetati la cele inalte, ci lasati-va dusi de spre cele smerite. Nu va socotiti voi insiva intelepti.
17. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor.
18. Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii.
19. Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul".
20. Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.

1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti... si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte. 

1. Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra.
2. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire.
3. Ca si Hristos n-a cautat placerea Sa, ci, precum este scris: "Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, au cazut asupra Mea".
4. Caci toate cate s-au scris mai inainte, s-au scris spre invatatura noastra, ca prin rabdarea si mangaierea, care vin din Scripturi, sa avem nadejde.
5. Iar Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va dea voua a gandi la fel unii pentru altii, dupa Iisus Hristos,
6. Pentru ca toti laolalta si cu o singura gura sa slaviti pe Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos.
7. De aceea, primiti-va unii pe altii, precum si Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
8. Caci spun: Ca Hristos S-a facut slujitor al taierii imprejur pentru adevarul lui Dumnezeu, ca sa intareasca fagaduintele date parintilor,
9. Iar neamurile sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: "Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri si voi canta numele Tau".
10. Si iarasi zice Scriptura: "Veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui".
11. Si iarasi: "Laudati pe Domnul toate neamurile; laudati-L pe El toate popoarele".
12. Si iarasi Isaia zice: "Si Se va arata radacina lui Iesei, Cel care Se ridica sa domneasca peste neamuri; intru Acela neamurile vor nadajdui".
13. Iar Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant.
14. Si, fratii mei, sunt incredintat eu insumi despre voi, ca si voi sunteti plini de bunatate, plini de toata cunostinta, putand sa va povatuiti unii pe altii.
15. Si v-am scris, fratilor, mai cu indrazneala, in parte, ca sa va amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,
16. Ca sa fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfintit in Duhul Sfant, sa fie bine primit.
17. Asadar, in Hristos Iisus am lauda, in cele catre Dumnezeu.
18. Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savarsit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvant si prin fapta,
19. Prin puterea semnelor si a minunilor, prin puterea Duhului Sfant, asa incat de la Ierusalim si din tinuturile de primprejur pana la Iliria, am implinit propovaduirea Evangheliei lui Hristos,
20. Ravnind astfel sa binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zidesc pe temelie straina,
21. Ci precum este scris: "Carora nu li s-a vestit despre El, aceia Il vor vedea; si cei ce n-au auzit Il vor intelege".
22. De aceea am si fost impiedicat, de multe ori, ca sa vin la voi.
23. Dar acum, nemaiavand loc in aceste tinuturi si avand dorinta de multi ani sa vin la voi,
24. Cand ma voi duce in Spania, voi veni la voi. Caci nadajduiesc sa va vad in trecere si, de catre voi, sa fiu insotit pana acolo, dupa ce ma voi bucura intai, in parte, de voi.
25. Acum insa ma duc la Ierusalim, ca sa slujesc sfintilor.
26. Caci Macedonia si Ahaia au binevoit sa faca o strangere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim.
27. Caci ei au binevoit si sunt datori fata de ei. Caci daca neamurile s-au impartasit de cele duhovnicesti ale lor, datori sunt si ei sa le slujeasca in cele trupesti.
28. Savarsind deci aceasta si incredintandu-le roada aceasta, voi trece pe la voi, in Spania.
29. Si stiu ca, venind la voi, voi veni cu deplinatatea binecuvantarii lui Hristos.
30. Dar va indemn, fratilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos si pentru iubirea Duhului Sfant, ca impreuna cu mine sa luptati in rugaciuni catre Dumnezeu pentru mine,
31. Ca sa scap de necredinciosii din Iudeea si ca ajutorul meu la Ierusalim sa fie bine primit de catre sfinti,
32. Ca sa vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu si sa-mi gasesc linistea impreuna cu voi.
33. Iar Dumnezeul pacii sa fie cu voi cu toti. Amin!

1. Adu-le aminte sa se supuna stapanirilor si dregatorilor, sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun,
2. Sa nu defaime pe nimeni, sa fie pasnici, sa fie ingaduitori, aratand intreaga blandete fata de toti oamenii.
3. Caci si noi eram altadata fara de minte, neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul;
4. Iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat,
5. El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant,
6. Pe Care L-a varsat peste noi, din belsug, prin Iisus Hristos, Mantuitorul nostru,
7. Ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice.
8. Vrednic de crezare este cuvantul, si voiesc sa adeveresti acestea cu tarie, pentru ca acei ce au crezut in Dumnezeu sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune. Ca acestea sunt cele bune si de folos oamenilor.
9. Iar de intrebarile nebunesti si de insirari de neamuri si de certuri si de sfadirile pentru lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si desarte.
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
12. Cand voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sarguieste-te sa vii la mine la Nicopole, caci acolo m-am hotarat sa iernez.
13. Pe Zenas, cunoscatorul de lege, si pe Apollo trimite-i mai inainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca.
14. Sa invete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca ei sa nu fie fara de roada.
15. Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6. Punandu-le inaintea fratilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi careia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.
8. Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina.
9. Vrednic de credinta este acest cuvant si vrednic de toata primirea,
10. Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sa le poruncesti si sa-i inveti.
12. Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia.
13. Pana voi veni eu, ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura.
14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.
15. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor.
16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, si-a vandut tarina.
2. Si a dosit din pret, stiind si femeia lui, si aducand o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant si sa dosesti din pretul tarinei?
4. Oare, pastrand-o, nu-ti ramanea tie, si vanduta nu era in stapanirea ta? Pentru ce ai pus in inima ta lucrul acesta? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a cazut si a murit. Si frica mare i-a cuprins pe toti care au auzit.
6. Si sculandu-se cei mai tineri, l-au infasurat si, scotandu-l afara, l-au ingropat.
7. Dupa un rastimp, ca de trei ceasuri, a intrat si femeia lui, nestiind ce se intamplase.
8. Iar Petru a zis catre ea: Spune-mi daca ati vandut tarina cu atat? Iar ea a zis: Da, cu atat.
9. Iar Petru a zis catre ea: De ce v-ati invoit voi sa ispititi Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor scoate afara si pe tine.
10. Si ea a cazut indata la picioarele lui Petru si a murit. Si intrand tinerii, au gasit-o moarta si, scotand-o afara, au ingropat-o langa barbatul ei.
11. Si frica mare a cuprins toata Biserica si pe toti care au auzit acestea.
12. Iar prin mainile apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor, si erau toti, intr-un cuget, in pridvorul lui Solomon.
13. Si nimeni dintre ceilalti nu cuteza sa se alipeasca de ei, dar poporul ii lauda.
14. Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei,
15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei.
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau.
17. Si sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizma.
18. Si au pus mana pe apostoli si i-au bagat in temnita obsteasca.
19. Iar un inger al Domnului, in timpul noptii, a deschis usile temnitei si, scotandu-i, le-a zis:
20. Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia.
21. Si, auzind, au intrat de dimineata in templu si invatau. Dar venind arhiereul si cei impreuna cu el, au adunat sinedriul si tot sfatul batranilor fiilor lui Israel si au trimis la temnita sa-i aduca pe apostoli.
22. Dar, ducandu-se, slugile nu i-au gasit in temnita si, intorcandu-se, au vestit,
23. Zicand: Temnita am gasit-o incuiata in toata siguranta si pe paznici stand la usi, dar cand am descuiat, inauntru n-am gasit pe nimeni.
24. Cand au auzit aceste cuvinte, capetenia pazei templului si arhiereii erau nedumeriti cu privire la ei, ce-ar putea sa fie aceasta.
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iata, barbatii pe care i-ati pus in temnita sunt in templu, stand si invatand poporul.
26. Atunci, ducandu-se, capetenia pazei templului impreuna cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, ca se temeau de popor sa nu-i omoare cu pietre.
27. Si, aducandu-i, i-au pus in fata sinedriului. Iar arhiereul i-a intrebat,
28. Zicand: Au nu v-am poruncit voua cu porunca sa nu mai invatati in numele acesta? Si iata ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si voiti sa aduceti asupra noastra sangele Acestui Om!
29. Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni.
30. Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Iisus, pe Care voi L-ati omorat, spanzurandu-L pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a inaltat Stapanitor si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.
32. Si suntem martori ai acestor cuvinte noi si Duhul Sfant, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Il asculta.
33. Iar ei, auzind, se maniau foarte si se sfatuiau sa-i omoare.
34. Si ridicandu-se in sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, invatator de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit sa-i scoata pe oameni afara putin,
35. Si a zis catre ei: Barbati israeliti, luati aminte la voi, ce aveti sa faceti cu acesti oameni.
36. Ca inainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicand ca el este cineva, caruia i s-au alaturat un numar de barbati ca la patru sute, care a fost ucis si toti cati l-au ascultat au fost risipiti si nimiciti.
37. Dupa aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, in vremea numaratorii, si a atras popor mult dupa el; si acela a pierit si toti cati au ascultat de el au fost imprastiati.
38. Si acum zic voua: Feriti-va de oamenii acestia si lasati-i, caci daca aceasta hotarare sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu.
40. Si l-au ascultat pe el; si chemand pe apostoli si batandu-i, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus, si le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din fata sinedriului, bucurandu-se ca s-au invrednicit, pentru numele Lui, sa sufere ocara.
42. Si toata ziua, in templu si prin case, nu incetau sa invete si sa binevesteasca pe Hristos Iisus.

1. Cuvantul cel dintai l-am facut o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata,
2. Pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant apostolilor pe care i-a ales,
3. Carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu.
4. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine:
5. Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile.
6. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel?
7. El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa,
8. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului.
9. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor.
10. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe,
11. Care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.
12. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata.
13. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov.
14. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui.
15. Si in zilele acelea, sculandu-se Petru in mijlocul fratilor (iar numarul lor era ca la o suta douazeci), a zis:
16. Barbati frati, trebuia sa se implineasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus.
17. Caci era numarat cu noi si luase sortul acestei slujiri.
18. Deci acesta a dobandit o tarina din plata nedreptatii si, cazand cu capul inainte, a crapat pe la mijloc si i s-au varsat toate maruntaiele.
19. Si s-a facut cunoscuta aceasta tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim, incat tarina aceasta s-a numit in limba lor Hacheldamah, adica Tarina Sangelui.
20. Caci este scris in Cartea Psalmilor: "Faca-se casa lui pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea! Si slujirea lui s-o ia altul".
21. Deci trebuie ca unul din acesti barbati, care s-au adunat cu noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus,
22. Incepand de la botezul lui Ioan, pana in ziua in care S-a inaltat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al invierii Lui.
23. Si au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iustus, si pe Matia.
24. Si, rugandu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi l-ai ales,
25. Ca sa ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, ca sa mearga in locul lui.
26. Si au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, si s-a socotit impreuna cu cei unsprezece apostoli.

1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc.
2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei.
3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei.
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa.
7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni?
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut?
9. Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia,
10. In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti,
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta?
13. Iar altii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must.
14. Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit: Barbati iudei, si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele;
15. Ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. "Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa.
18. Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci.
19. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita.
21. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui".
22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni si prin semne pe care le-a facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stiti,
23. Pe Acesta, fiind dat, dupa sfatul cel randuit si dupa stiinta cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati luat si, pironindu-L, prin mainile celor fara de lege, L-ati omorat,
24. Pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea.
25. Caci David zice despre El: "Totdeauna am vazut pe Domnul inaintea mea, caci El este de-a dreapta mea, ca sa nu ma clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea si s-a veselit limba mea; chiar si trupul meu se va odihni intru nadejde.
27. Caci nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel sfant al Tau sa vada stricaciune.
28. Facutu-mi-ai cunoscute caile vietii; cu infatisarea Ta ma vei umple de bucurie".
29. Barbati frati, cuvine-se a vorbi cu indraznire catre voi despre stramosul David, ca a murit si s-a ingropat, iar mormantul lui este la noi, pana in ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant sa aseze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai inainte vazand, a vorbit despre invierea lui Hristos: ca n-a fost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul Lui n-a vazut putreziciunea.
32. Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi toti suntem martori.
33. Deci, inaltandu-Se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedeti si auziti voi.
34. Caci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea,
35. Pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale".
36. Cu siguranta sa stie deci toata casa lui Israel ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos.
37. Ei auzind acestea, au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si ceilalti apostoli: Barbati frati, ce sa facem?
38. Iar Petru a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant.
39. Caci voua este data fagaduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Si cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, zicand: Mantuiti-va de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvantul lui s-au botezat si in ziua aceea s-au adaugat ca la trei mii de suflete.
42. Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.
43. Si tot sufletul era cuprins de teama, caci multe minuni si semne se faceau in Ierusalim prin apostoli, si mare frica ii stapanea pe toti.
44. Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste.
45. Si isi vindeau bunurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare.
46. Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii.
47. Laudand pe Dumnezeu si avand har la tot poporul. Iar Domnul adauga zilnic Bisericii pe cei ce se mantuiau.

1. In zilele acelea, inmultindu-se ucenicii, elenistii (iudei) murmurau impotriva evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
2. Si chemand cei doisprezece multimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese.
3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i randuim la aceasta slujba.
4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.
5. Si a placut cuvantul inaintea intregii multimi, si au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duh Sfant, si pe Filip, si pe Prohor, si pe Nicanor, si pe Timon, si pe Parmena, si pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si ei, rugandu-se si-au pus mainile peste ei.
7. Si cuvantul lui Dumnezeu crestea, si se inmultea foarte numarul ucenicilor in Ierusalim, inca si multime de preoti se supuneau credintei.
8. Iar Stefan, plin de har si de putere, facea minuni si semne mari in popor.
9. Si s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor si a cirenenilor si a alexandrinilor si a celor din Cilicia si din Asia, sfadindu-se cu Stefan.
10. Si nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a Duhului cu care el vorbea.
11. Atunci au pus pe niste barbati sa zica: L-am auzit spunand cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu.
12. Si au intaratat poporul si pe batrani si pe carturari si, navalind asupra-i, l-au rapit si l-au dus in sinedriu.
13. Si au pus martori mincinosi, care ziceau: Acest om nu inceteaza a vorbi cuvinte de hula impotriva acestui loc sfant si a Legii.
14. Ca l-au auzit zicand ca Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise.
15. Si atintindu-si ochii asupra lui, toti cei ce sedeau in sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger.

1. Si a zis arhiereul: Adevarate sunt acestea? 
2. Iar el a zis: Barbati frati si parinti, ascultati! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran, 
3. Si a zis catre el: Iesi din pamantul tau si din rudenia ta si vino in pamantul pe care ti-l voi arata. 
4. Atunci, iesind din pamantul caldeilor, a locuit in Haran. Iar de acolo, dupa moartea tatalui sau, l-a stramutat in aceasta tara, in care locuiti voi acum, 
5. Si nu i-a dat mostenire in ea nici o palma de pamant, ci i-a fagaduit ca i-o va da lui spre stapanire si urmasilor lui dupa el, neavand el copil. 
6. Si Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmasii lui vor fi straini in pamant strain, si acolo ii vor robi si-i vor asupri patru sute de ani. 
7. Si pe poporul la care vor fi robi, Eu il voi judeca - a zis Dumnezeu - iar dupa acestea vor iesi si-Mi vor sluji Mie in locul acesta". 
8. Si i-a dat legamantul taierii imprejur; si asa a nascut pe Isaac si l-a taiat imprejur a opta zi; si Isaac a nascut pe Iacov si Iacov pe cei doisprezece patriarhi. 
9. Si patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vandut in Egipt; dar Dumnezeu era cu el, 
10. Si l-a scos din toate necazurile lui si i-a dat har si intelepciune inaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt si peste toata casa lui. 
11. Si a venit foamete peste tot Egiptul si peste Canaan, si stramtorare mare, si parintii nostri nu mai gaseau hrana. 
12. Si Iacov, auzind ca este grau in Egipt, a trimis pe parintii nostri intaia oara. 
13. Iar a doua oara Iosif s-a facut cunoscut fratilor sai si Faraon a aflat neamul lui Iosif. 
14. Si Iosif, trimitand, a chemat pe Iacov, tatal sau, si toata rudenia sa, cu saptezeci si cinci de suflete. 
15. Si Iacov s-a coborat in Egipt; si a murit si el si parintii nostri; 
16. Si au fost stramutati la Sichem si au fost pusi in mormantul pe care Avraam l-a cumparat cu pret de argint, de la fiii lui Emor, in Sichem; 
17. Dar cum se apropia vremea fagaduintei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul si s-a inmultit in Egipt, 
18. Pana cand s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu stia de Iosif. 
19. Acesta, purtandu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe parintii nostri sa-si lepede pruncii lor, ca sa nu mai traiasca. 
20. In vremea aceea s-a nascut Moise si era placut lui Dumnezeu. Si trei luni a fost hranit in casa tatalui sau. 
21. Si fiind lepadat, l-a luat fiica lui Faraon si l-a crescut ca pe un fiu al ei. 
22. Si a fost invatat Moise in toata intelepciunea egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui. 
23. Iar cand a implinit patruzeci de ani, si-a pus in gand sa cerceteze pe fratii sai, fiii lui Israel. 
24. Si vazand pe unul dintre ei ca sufera strambatate, l-a aparat si, omorand pe egiptean, a razbunat pe cel asuprit. 
25. Si el credea ca fratii sai vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le daruieste izbavire, dar ei n-au inteles. 
26. Si a doua zi s-a aratat unora care se bateau si i-a indemnat la pace, zicand: Barbatilor, sunteti frati. De ce va faceti rau unul altuia? 
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a imbrancit, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator peste noi? 
28. Nu cumva vrei sa ma omori, cum ai omorat ieri pe egiptean? 
29. La acest cuvant, Moise a fugit si a trait ca strain in tara Madian, unde a nascut doi fii. 
30. Si dupa ce s-au implinit patruzeci de ani, ingerul Domnului i s-a aratat in pustiul Muntelui Sinai, in flacara focului unui rug. 
31. Iar Moise, vazand, s-a minunat de vedenie, dar cand s-a apropiat ca sa ia seama mai bine, a fost glasul Domnului catre el: 
32. "Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Si Moise, tremurand, nu indraznea sa priveasca; 
33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, caci locul pe care stai este pamant sfant. 
34. Privind, am vazut asuprirea poporului Meu in Egipt si suspinul lor l-am auzit si M-am pogorat ca sa-i scot. Si acum vino, sa te trimit in Egipt". 
35. Pe Moise acesta de care s-au lepadat, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn si rascumparator, prin mana ingerului care i se aratase lui in rug. 
36. Acesta i-a scos afara, facand minuni si semne in tara Egiptului si in Marea Rosie si in pustie, timp de patruzeci de ani. 
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine va va ridica Dumnezeu din fratii vostri; pe EL sa-L ascultati". 
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea in pustie, cu ingerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai si cu parintii nostri, primind cuvinte de viata ca sa ni le dea noua. 
39. De acesta n-au voit sa asculte parintii nostri, ci l-au lepadat si inimile lor s-au intors catre Egipt, 
40. Zicand lui Aaron: "Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra; caci acestui Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce i s-a intamplat". 
41. Si au facut, in zilele acelea, un vitel si au adus idolului jertfa si se veseleau de lucrurile mainilor lor. 
42. Si S-a intors Dumnezeu si i-a dat pe ei sa slujeasca ostirii cerului, precum este scris in cartea proorocilor: "Adus-ati voi Mie, casa a lui Israel, timp de patruzeci de ani, in pustie, junghieri si jertfe? 
43. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ati facut, ca sa va inchinati la ele! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon". 
44. Parintii nostri aveau in pustie cortul marturiei, precum oranduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca sa-l faca dupa chipul pe care il vazuse; 
45. Si pe acesta primindu-l, parintii nostri l-au adus cu Iosua in tara stapanita de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fata parintilor nostri, pana in zilele lui David, 
46. Care a aflat har inaintea lui Dumnezeu si a cerut sa gaseasca un locas pentru Dumnezeul lui Iacov. 
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa, 
48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice proorocul: 
49. "Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele? 
50. Nu mana Mea a facut toate acestea?" 
51. Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum Si parintii vostri, asa si voi! 
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum, 
53. Voi, care ati primit Legea intru randuieli de ingeri si n-ati pazit-o! 
54. Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui. 
55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. 
56. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu! 
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. 
58. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul. 
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu! 
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a murit.

1. Si a zis arhiereul: Adevarate sunt acestea?
2. Iar el a zis: Barbati frati si parinti, ascultati! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran,
3. Si a zis catre el: Iesi din pamantul tau si din rudenia ta si vino in pamantul pe care ti-l voi arata.
4. Atunci, iesind din pamantul caldeilor, a locuit in Haran. Iar de acolo, dupa moartea tatalui sau, l-a stramutat in aceasta tara, in care locuiti voi acum,
5. Si nu i-a dat mostenire in ea nici o palma de pamant, ci i-a fagaduit ca i-o va da lui spre stapanire si urmasilor lui dupa el, neavand el copil.
6. Si Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmasii lui vor fi straini in pamant strain, si acolo ii vor robi si-i vor asupri patru sute de ani.
7. Si pe poporul la care vor fi robi, Eu il voi judeca - a zis Dumnezeu - iar dupa acestea vor iesi si-Mi vor sluji Mie in locul acesta".
8. Si i-a dat legamantul taierii imprejur; si asa a nascut pe Isaac si l-a taiat imprejur a opta zi; si Isaac a nascut pe Iacov si Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9. Si patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vandut in Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
10. Si l-a scos din toate necazurile lui si i-a dat har si intelepciune inaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt si peste toata casa lui.
11. Si a venit foamete peste tot Egiptul si peste Canaan, si stramtorare mare, si parintii nostri nu mai gaseau hrana.
12. Si Iacov, auzind ca este grau in Egipt, a trimis pe parintii nostri intaia oara.
13. Iar a doua oara Iosif s-a facut cunoscut fratilor sai si Faraon a aflat neamul lui Iosif.
14. Si Iosif, trimitand, a chemat pe Iacov, tatal sau, si toata rudenia sa, cu saptezeci si cinci de suflete.
15. Si Iacov s-a coborat in Egipt; si a murit si el si parintii nostri;
16. Si au fost stramutati la Sichem si au fost pusi in mormantul pe care Avraam l-a cumparat cu pret de argint, de la fiii lui Emor, in Sichem;
17. Dar cum se apropia vremea fagaduintei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul si s-a inmultit in Egipt,
18. Pana cand s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu stia de Iosif.
19. Acesta, purtandu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe parintii nostri sa-si lepede pruncii lor, ca sa nu mai traiasca.
20. In vremea aceea s-a nascut Moise si era placut lui Dumnezeu. Si trei luni a fost hranit in casa tatalui sau.
21. Si fiind lepadat, l-a luat fiica lui Faraon si l-a crescut ca pe un fiu al ei.
22. Si a fost invatat Moise in toata intelepciunea egiptenilor si era puternic in cuvintele si in faptele lui.
23. Iar cand a implinit patruzeci de ani, si-a pus in gand sa cerceteze pe fratii sai, fiii lui Israel.
24. Si vazand pe unul dintre ei ca sufera strambatate, l-a aparat si, omorand pe egiptean, a razbunat pe cel asuprit.
25. Si el credea ca fratii sai vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le daruieste izbavire, dar ei n-au inteles.
26. Si a doua zi s-a aratat unora care se bateau si i-a indemnat la pace, zicand: Barbatilor, sunteti frati. De ce va faceti rau unul altuia?
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a imbrancit, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator peste noi?
28. Nu cumva vrei sa ma omori, cum ai omorat ieri pe egiptean?
29. La acest cuvant, Moise a fugit si a trait ca strain in tara Madian, unde a nascut doi fii.
30. Si dupa ce s-au implinit patruzeci de ani, ingerul Domnului i s-a aratat in pustiul Muntelui Sinai, in flacara focului unui rug.
31. Iar Moise, vazand, s-a minunat de vedenie, dar cand s-a apropiat ca sa ia seama mai bine, a fost glasul Domnului catre el:
32. "Eu sunt Dumnezeul parintilor tai, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". Si Moise, tremurand, nu indraznea sa priveasca;
33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, caci locul pe care stai este pamant sfant.
34. Privind, am vazut asuprirea poporului Meu in Egipt si suspinul lor l-am auzit si M-am pogorat ca sa-i scot. Si acum vino, sa te trimit in Egipt".
35. Pe Moise acesta de care s-au lepadat, zicand: Cine te-a pus pe tine domn si judecator?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn si rascumparator, prin mana ingerului care i se aratase lui in rug.
36. Acesta i-a scos afara, facand minuni si semne in tara Egiptului si in Marea Rosie si in pustie, timp de patruzeci de ani.
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine va va ridica Dumnezeu din fratii vostri; pe EL sa-L ascultati".
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea in pustie, cu ingerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai si cu parintii nostri, primind cuvinte de viata ca sa ni le dea noua.
39. De acesta n-au voit sa asculte parintii nostri, ci l-au lepadat si inimile lor s-au intors catre Egipt,
40. Zicand lui Aaron: "Fa-ne dumnezei care sa mearga inaintea noastra; caci acestui Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce i s-a intamplat".
41. Si au facut, in zilele acelea, un vitel si au adus idolului jertfa si se veseleau de lucrurile mainilor lor.
42. Si S-a intors Dumnezeu si i-a dat pe ei sa slujeasca ostirii cerului, precum este scris in cartea proorocilor: "Adus-ati voi Mie, casa a lui Israel, timp de patruzeci de ani, in pustie, junghieri si jertfe?
43. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-ati facut, ca sa va inchinati la ele! De aceea va voi stramuta dincolo de Babilon".
44. Parintii nostri aveau in pustie cortul marturiei, precum oranduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca sa-l faca dupa chipul pe care il vazuse;
45. Si pe acesta primindu-l, parintii nostri l-au adus cu Iosua in tara stapanita de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din fata parintilor nostri, pana in zilele lui David,
46. Care a aflat har inaintea lui Dumnezeu si a cerut sa gaseasca un locas pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casa,
48. Dar Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice proorocul:
49. "Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
50. Nu mana Mea a facut toate acestea?"
51. Voi cei tari in cerbice si netaiati imprejur la inima si la urechi, voi pururea stati impotriva Duhului Sfant, precum Si parintii vostri, asa si voi!
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit parintii vostri? Si au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Carui vanzatori si ucigasi v-ati facut voi acum,
53. Voi, care ati primit Legea intru randuieli de ingeri si n-ati pazit-o!
54. Iar ei, auzind acestea, frematau de furie in inimile lor si scrasneau din dinti impotriva lui.
55. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu.
56. Si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!
57. Iar ei, strigand cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui.
58. Si scotandu-l afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul.
59. Si il bateau cu pietre pe Stefan, care se ruga si zicea: Doamne, Iisuse, primeste duhul meu!
60. Si, ingenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand acestea, a murit.

1. Iar Saul, sufland inca amenintare si ucidere impotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu,
2. Si a cerut de la el scrisori catre sinagogile din Damasc ca, daca va afla acolo pe vreunii, atat barbati, cat si femei, ca merg pe calea aceasta, sa-i aduca legati la Ierusalim.
3. Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata.
4. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?
5. Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa.
6. Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis: Doamne, ce voiesti sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci.
7. Iar barbatii, care erau cu el pe cale, stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni.
8. Si s-a ridicat Saul de la pamant, dar, desi avea ochii deschisi, nu vedea nimic. Si luandu-l de mana, l-au dus in Damasc.
9. Si trei zile a fost fara vedere; si n-a mancat, nici n-a baut.
10. Si era in Damasc un ucenic, anume Anania, si Domnul i-a zis in vedenie: Anania! Iar el a zis: Iata-ma, Doamne;
11. Si Domnul a zis catre el: Sculandu-te, mergi pe ulita care se cheama Ulita Dreapta si cauta in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; ca, iata, se roaga.
12. Si a vazut in vedenie pe un barbat, anume Anania, intrand la el si punandu-si mainile peste el, ca sa vada iarasi.
13. Si a raspuns Anania: Doamne, despre barbatul acesta am auzit de la multi cate rele a facut sfintilor Tai in Ierusalim.
14. Si aici are putere de la arhierei sa lege pe toti care cheama numele Tau.
15. Si a zis Domnul catre el: Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel;
16. Caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu.
17. Si a mers Anania si a intrat in casa si, punandu-si mainile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant.
18. Si indata au cazut de pe ochii lui ca niste solzi; si a vazut iarasi si, sculandu-se, a fost botezat.
19. Si luand mancare, s-a intarit. Si a stat cu ucenicii din Damasc cateva zile.
20. Apoi propovaduia in sinagogi pe Iisus, ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21. Si se mirau toti care il auzeau si ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea in Ierusalim pe cei ce cheama acest nume si a venit aici pentru aceea ca sa-i duca pe ei legati la arhierei?
22. Si Saul se intarea mai mult si tulbura pe iudeii care locuiau in Damasc, dovedind ca Acesta este Hristos.
23. Si dupa ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfatuit sa-l omoare.
24. Si s-a facut cunoscut lui Saul viclesugul lor. Si ei pazeau portile si ziua si noaptea, ca sa-l ucida.
25. Si luandu-l ucenicii lui noaptea, l-au coborat peste zid, lasandu-l jos intr-un cos.
26. Si venind la Ierusalim, Saul incerca sa se alipeasca de ucenici; si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic.
27. Iar Barnaba, luandu-l pe el, l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum a vazut pe cale pe Domnul si ca El i-a vorbit lui si cum a propovaduit la Damasc, cu indrazneala in numele lui Iisus.
28. Si era cu ei intrand si iesind in Ierusalim si propovaduia cu indrazneala in numele Domnului.
29. Si vorbea si se sfadea cu elenistii, iar ei cautau sa-l ucida.
30. Dar fratii, afland aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea si de acolo l-au trimis la Tars.
31. Deci Biserica, in toata Iudeea si Galileea si Samaria, avea pace, zidindu-se si umbland in frica de Domnul, si sporea prin mangaierea Duhului Sfant.
32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida.
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic.
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat.
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul.
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea.
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus.
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi.
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele.
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut.
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie.
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul.
43. Si el a ramas in Iope multe zile, la un oarecare Simon, tabacar.

1. Apostolii si fratii, care erau prin Iudeea, au auzit ca si paganii au primit cuvantul lui Dumnezeu. 
2. Si cand Petru s-a suit in Ierusalim, credinciosii taiati imprejur se impotriveau, 
3. Zicandu-i: Ai intrat la oameni netaiati imprejur si ai mancat cu ei. 
4. Si incepand, Petru le-a infatisat pe rand, zicand: 
5. Eu eram in cetatea Iope si ma rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie: ceva coborandu-se ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in jos din cer, si a venit pana la mine. 
6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale pamantului si fiarele si taratoarele si pasarile cerului. 
7. Si am auzit un glas, care-mi zicea: Sculandu-te, Petre, junghie si mananca. 
8. Si am zis: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea. 
9. Si glasul mi-a grait a doua oara din cer: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa nu le numesti spurcate. 
10. Si aceasta s-a facut de trei ori si au fost luate iarasi toate in cer. 
11. Si iata, indata, trei barbati, trimisi de la Cezareea catre mine, s-au oprit la casa in care eram. 
12. Iar Duhul mi-a zis sa merg cu ei, de nimic indoindu-ma. Si au mers cu mine si acesti sase frati si am intrat in casa barbatului; 
13. Si el ne-a povestit cum a vazut ingerul stand in casa lui si zicand: Trimite la Iope si cheama pe Simon, cel numit si Petru. 
14. Care va grai catre tine cuvinte, prin care te vei mantui tu si toata casa ta. 
15. Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut peste ei, ca si peste noi la inceput. 
16. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului, cand zicea: Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant. 
17. Deci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu? 
18. Auzind acestea, au tacut si au slavit pe Dumnezeu, zicand: Asadar si paganilor le-a dat Dumnezeu pocainta spre viata; 
19. Deci cei ce se risipisera din cauza tulburarii facute pentru Stefan, au trecut pana in Fenicia si in Cipru, si in Antiohia, nimanui graind cuvantul, decat numai iudeilor. 
20. Si erau unii dintre ei, barbati ciprieni si cireneni care, venind in Antiohia, vorbeau si catre elini, binevestind pe Domnul Iisus. 
21. Si mana Domnului era cu ei si era mare numarul celor care au crezut si s-au intors la Domnul. 
22. Si vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia. 
23. Acesta, sosind si vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si indemna pe toti sa ramana in Domnul, cu inima statornica. 
24. Caci era barbat bun si plin de Duh Sfant si de credinta. Si s-a adaugat Domnului multime multa. 
25. Si a plecat Barnaba la Tars, ca sa caute pe Saul 
26. Si aflandu-l, l-a adus la Antiohia. Si au stat acolo un an intreg, adunandu-se in biserica si invatand mult popor. Si in Antiohia, intaia oara, ucenicii s-au numit crestini. 
27. In acele zile s-au coborat, de la Ierusalim in Antiohia, prooroci. 
28. Si sculandu-se unul dintre ei, cu numele Agav, a aratat prin Duhul, ca va fi in toata lumea foamete mare, care a si fost in zilele lui Claudiu. 
29. Iar ucenicii au hotarat ca fiecare dintre ei, dupa putere, sa trimita spre ajutorare fratilor care locuiau in Iudeea; 
30. Ceea ce au si facut, trimitand preotilor prin mana lui Barnaba si a lui Saul.

1. Si a sosit la Derbe si la Listra. Si iata era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, si al unui tata elin,
2. Care avea bune marturii de la fratii din Listra si din Iconiu.
3. Pavel a voit ca acesta sa vina impreuna cu el si, luandu-l, l-a taiat imprejur, din pricina iudeilor care erau in acele locuri; caci toti stiau ca tatal lui era elin.
4. Si cand treceau prin cetati, invatau sa pazeasca invataturile randuite de apostolii si de preotii din Ierusalim.
5. Deci Bisericile se intareau in credinta si sporeau cu numarul in fiecare zi.
6. Si ei au strabatut Frigia si tinutul Galatiei, opriti fiind de Duhul Sfant ca sa propovaduiasca cuvantul in Asia.
7. Venind la hotarele Misiei, incercau sa mearga in Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lasat.
8. Si trecand dincolo de Misia, au coborat la Troa.
9. Si noaptea i s-a aratat lui Pavel o vedenie: Un barbat macedonean sta rugandu-l si zicand: Treci in Macedonia si ne ajuta.
10. Cand a vazut el aceasta vedenie, am cautat sa plecam indata in Macedonia, intelegand ca Dumnezeu ne cheama sa le vestim Evanghelia.
11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
12. Si de acolo la Filipi, care este cea dintai cetate a acestei parti a Macedoniei si colonie romana. Iar in aceasta cetate am ramas cateva zile.
13. Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa rau, unde credeam ca este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se adunasera.
14. Si o femeie, cu numele Lidia, vanzatoare de porfira, din cetatea Tiatirelor, tematoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca sa ia aminte la cele graite de Pavel.
15. Iar dupa ce s-a botezat si ea si casa ei, ne-a rugat, zicand: De m-ati socotit ca sunt credincioasa Domnului, intrand in casa mea, ramaneti. Si ne-a facut sa ramanem.
16. Dar odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica, care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind.
17. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii.
18. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel maniindu-se si intorcandu-se, a zis duhului: In numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si in acel ceas a iesit.
19. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au in piata inaintea dregatorilor.
20. Si ducandu-i la judecatori, au zis: Acesti oameni, care sunt iudei, tulbura cetatea noastra.
21. Si vestesc obiceiuri care noua nu ne este ingaduit sa le primim, nici sa le facem, fiindca suntem romani.
22. Si s-a sculat si multimea impotriva lor. Si judecatorii, rupandu-le hainele, au poruncit sa-i bata cu vergi.
23. Si, dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita, poruncind temnicerului sa-i pazeasca cu grija.
24. Acesta, primind o asemenea porunca, i-a bagat in fundul temnitei si le-a strans picioarele in butuci;
25. Iar la miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Dumnezeu in cantari, iar cei ce erau in temnita ii ascultau.
26. Si deodata s-a facut cutremur mare, incat s-au zguduit temeliile temnitei si indata s-au deschis toate usile si legaturile tuturor s-au dezlegat.
27. Si desteptandu-se temnicerul si vazand deschise usile temnitei, scotand sabia, voia sa se omoare, socotind ca cei inchisi au fugit.
28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicand: Sa nu-ti faci nici un rau, ca toti suntem aici.
29. Iar el, cerand lumina, s-a repezit inauntru si, tremurand de spaima, a cazut inaintea lui Pavel si a lui Sila;
30. Si scotandu-i afara (dupa ce pe ceilalti i-a zavorat la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?
31. Iar ei au zis: Crede in Domnul Iisus si te vei mantui tu si casa ta.
32. Si i-au grait lui cuvantul lui Dumnezeu si tuturor celor din casa lui.
33. Si el, luandu-i la sine, in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat el si toti ai lui indata.
34. Si ducandu-i in casa, a pus masa si s-a veselit cu toata casa, crezand in Dumnezeu.
35. Si facandu-se ziua, judecatorii au trimis pe purtatorii de vergi, zicand: Da drumul oamenilor acelora.
36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea catre Pavel: Ca au trimis judecatorii sa fiti lasati liberi. Acum deci iesiti si mergeti in pace.
37. Dar Pavel a zis catre ei: Dupa ce, fara judecata, ne-au batut in fata lumii, pe noi care suntem cetateni romani si ne-au bagat in temnita, acum ne scot afara pe ascuns? Nu asa! Ci sa vina ei insisi sa ne scoata afara.
38. Si purtatorii de vergi au spus judecatorilor aceste cuvinte. Si auzind ca sunt cetateni romani, judecatorii s-au temut.
39. Si venind, se rugau de ei si, scotandu-i afara, ii rugau sa plece din cetate.
40. Iar ei, iesind din inchisoare, s-au dus in casa Lidiei; si vazand pe frati, i-au mangaiat si au plecat.

1. Iar dupa ce a incetat tulburarea, Pavel, chemand pe ucenici si dandu-le indemnuri, dupa ce si-a luat ramas bun, a iesit sa mearga in Macedonia.
2. Si strabatand acele parti si dand ucenicilor multe sfaturi si indemnuri, a sosit in Grecia.
3. Si a stat acolo trei luni. Dar cand era sa plece pe apa in Siria, iudeii au uneltit impotriva vietii lui, iar el s-a hotarat sa se intoarca prin Macedonia.
4. Si mergeau impreuna cu el, pana in Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh si Secundus din Tesalonic si Gaius din Derbe si Timotei, iar din Asia: Tihic si Trofim.
5. Acestia, plecand inainte, ne-au asteptat in Troa.
6. Iar noi, dupa zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi si in cinci zile am sosit la ei in Troa, unde am ramas sapte zile.
7. In ziua intai a saptamanii (Duminica) adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii.
8. Iar in camera de sus, unde erau adunati, erau multe lumini aprinse.
9. Dar un tanar cu numele Eutihie, sezand pe fereastra, pe cand Pavel tinea lungul sau cuvant, a adormit adanc si, doborat de somn, a cazut jos de la catul al treilea, si l-au ridicat mort.
10. Iar Pavel, coborandu-se, s-a plecat peste el si, luandu-l in brate, a zis: Nu va tulburati, caci sufletul lui este in el.
11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori, si atunci a plecat.
12. Iar pe tanar l-au adus viu si foarte mult s-au mangaiat.
13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca sa luam de acolo pe Pavel, caci astfel randuise el, voind sa mearga pe jos.
14. Dupa ce s-a intalnit cu noi la Asson, luandu-l cu noi, am venit la Mitilene.
15. Si de acolo, mergand cu corabia, am sosit a doua zi in fata insulei Hios. Iar in ziua urmatoare, am ajuns in Samos si, dupa ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
16. Caci Pavel hotarase sa treaca pe apa pe langa Efes, ca sa nu i se intarzie in Asia, pentru ca se grabea sa fie, daca i-ar fi cu putinta, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
17. Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii.
18. Si cand ei au venit la el, le-a zis: Voi stiti cum m-am purtat cu voi, in toata vremea, din ziua cea dintai, cand am venit in Asia,
19. Slujind Domnului cu toata smerenia si cu multe lacrimi si incercari care mi s-au intamplat prin uneltirile iudeilor.
20. Si cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc si sa nu va invat, fie inaintea poporului, fie prin case,
21. Marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.
22. Iar acum iata ca fiind eu manat de Duhul, merg la Ierusalim, nestiind cele ce mi se vor intampla acolo,
23. Decat numai ca Duhul Sfant marturiseste prin cetati, spunandu-mi ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24. Dar nimic nu iau in seama si nu pun nici un pret pe sufletul meu, numai sa implinesc calea mea si slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a marturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25. Si acum, iata, eu stiu ca voi toti, printre care am petrecut propovaduind imparatia lui Dumnezeu, nu veti mai vedea fata mea.
26. Pentru aceea va marturisesc in ziua de astazi ca sunt curat de sangele tuturor.
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc toata voia lui Dumnezeu.
28. Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.
29. Caci eu stiu aceasta, ca dupa plecarea mea vor intra, intre voi, lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma.
30. Si dintre voi insiva se vor ridica barbati, graind invataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei.
31. Drept aceea, privegheati, aducandu-va aminte ca, timp de trei ani, n-am incetat noaptea si ziua sa va indemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
32. Si acum va incredintez lui Dumnezeu si cuvantului harului Sau, cel ce poate sa va zideasca si sa va dea mostenire intre toti cei sfintiti.
33. Argint, sau aur, sau haina, n-am poftit de la nimeni;
34. Voi insiva stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine.
35. Toate vi le-am aratat, caci ostenindu-va astfel, trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua.
36. Si dupa ce a spus acestea, plecandu-si genunchii, s-a rugat impreuna cu toti acestia.
37. Si mare jale i-a cuprins pe toti si, cazand pe grumazul lui Pavel, il sarutau,
38. Cuprinsi de jale mai ales pentru cuvantul pe care il spusese, ca n-au sa mai vada fata lui. Si il petrecura la corabie.

1. Si a zis catre ucenicii Sai: Cu neputinta este sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!
2. Mai de folos i-ar fi daca i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici.
3. Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l.
4. Si chiar daca iti va gresi de sapte ori intr-o zi si de sapte ori se va intoarce catre tine, zicand: Ma caiesc, iarta-l.
5. Si au zis apostolii catre Domnul: Sporeste-ne credinta.
6. Iar Domnul a zis: De ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice acestui sicomor: Dezradacineaza-te si te sadeste in mare, si va va asculta.
7. Cine dintre voi, avand o sluga la arat sau la pascut turme, ii va zice cand se intoarce din tarina: Vino indata si sezi la masa?
8. Oare, nu-i va zice: Pregateste-mi ca sa cinez si, incingandu-te, slujeste-mi, pana ce voi manca si voi bea si dupa aceea vei manca si vei bea si tu?
9. Va multumi, oare, slugii ca a facut cele poruncite? Cred ca nu.
10. Asa si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem.
11. Iar pe cand Iisus mergea spre Ierusalim si trecea prin mijlocul Samariei si al Galileii,
12. Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe,
13. Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!
14. Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit.
15. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu.
16. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean.
17. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?
18. Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?
19. Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.
20. Si fiind intrebat de farisei cand va veni imparatia lui Dumnezeu, le-a raspuns si a zis: Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut.
21. Si nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Caci, iata, imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.
22. Zis-a catre ucenici: Veni-vor zile cand veti dori sa vedeti una din zilele Fiului Omului, si nu veti vedea.
23. Si vor zice voua: Iata este acolo; iata, aici; nu va duceti si nu va luati dupa ei.
24. Caci dupa cum fulgerul, fulgerand dintr-o parte de sub cer, lumineaza pana la cealalta parte de sub cer, asa va fi si Fiul Omului in ziua Sa.
25. Dar mai intai El trebuie sa sufere multe si sa fie lepadat de neamul acesta.
26. Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului:
27. Mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti.
28. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau,
29. Iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti,
30. La fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului.
31. In ziua aceea, cel care va fi pe acoperisul casei, si lucrurile lui in casa, sa nu se coboare ca sa le ia; de asemenea, cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi.
32. Aduceti-va aminte de femeia lui Lot.
33. Cine va cauta sa-si scape sufletul, il va pierde; iar cine il va pierde, acela il va dobandi.
34. Zic voua: In noaptea aceea vor fi doi intr-un pat; unul va fi luat, iar celalalt va fi lasat.
35. Doua vor macina impreuna; una va fi luata si alta va fi lasata.
36. Doi vor fi in ogor; unul se va lua altul se va lasa.
37. Si raspunzand, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.

1. Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret,
2. A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele.
3. Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. Si sezand in corabie, invata, din ea, multimile.
4. Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.
5. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele.
6. Si facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele.
7. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde,
8. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos.
9. Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera.
10. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni.
11. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.
12. Si pe cand erau intr-una din cetati, iata un om plin de lepra; vazand pe Iisus, a cazut cu fata la pamant si I s-a rugat zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
13. Si intinzand El mana, S-a atins de lepros, zicand: Voiesc, fii curatat! Si indata s-a dus lepra de pe el.
14. Iar Iisus i-a poruncit sa nu spuna nimanui, ci, mergand, arata-te preotului si, pentru curatirea ta, du jertfa, precum a oranduit Moise, spre marturie lor.
15. Dar si mai mult strabatea vorba despre El si multimi multe se adunau, ca sa asculte si sa se vindece de bolile lor.
16. Iar El Se retragea in locuri pustii si Se ruga.
17. Si intr-una din zile Iisus invata si de fata sedeau farisei si invatatori ai Legii, veniti din toate satele Galileii, din Iudeea si din Ierusalim. Si puterea Domnului se arata in tamaduiri.
18. Si iata niste barbati aduceau pe pat un om care era slabanog si cautau sa-l duca inauntru si sa-l puna inaintea Lui;
19. Dar negasind pe unde sa-l duca, din pricina multimii, s-au suit pe acoperis si, printre caramizi, l-au lasat cu patul in mijloc, inaintea lui Iisus.
20. Si vazand credinta lor, El le-a zis: Omule, iertate iti sunt pacatele tale.
21. Iar fariseii si carturarii au inceput sa carteasca, zicand: Cine este Acesta care graieste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat unul Dumnezeu?
22. Iar Iisus, cunoscand gandurile lor, raspunzand a zis catre ei: Ce cugetati in inimile voastre?
23. Ce este mai usor? A zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala si umbla?
24. Iar ca sa stiti ca Fiul Omului are pe pamant putere sa ierte pacatele, a zis slabanogului: Tie iti zic: Scoala-te, ia patul tau si mergi la casa ta.
25. Si indata, ridicandu-se inaintea lor, luand patul pe care zacuse, s-a dus la casa sa, slavind pe Dumnezeu.
26. Si uimire i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu si, plini de frica, ziceau: Am vazut astazi lucruri minunate.
27. Si dupa aceasta a iesit si a vazut un vames, cu numele Levi, care sedea la vama, si i-a zis: Vino dupa Mine.
28. Si, lasand toate, el s-a sculat si a mers dupa El.
29. Si I-a facut Levi un ospat mare in casa sa. Si era multime multa de vamesi si de altii care sedeau cu ei la masa.
30. Dar fariseii si carturarii lor murmurau catre ucenicii Lui, zicand: De ce mancati si beti impreuna cu vamesii si cu pacatosii?
31. Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: N-au trebuinta de doctor cei sanatosi, ci cei bolnavi.
32. N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.
33. Iar ei au zis catre El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea si fac rugaciuni, de asemenea si ai fariseilor, iar ai Tai mananca si beau.
34. Iar Iisus a zis catre ei: Puteti, oare, sa faceti pe fiii nuntii sa posteasca, cat timp Mirele este cu ei?
35. Dar vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti in acele zile.
36. Le-a spus lor si o pilda: Nimeni, rupand petic de la haina noua, nu-l pune la haina veche, altfel rupe haina cea noua, iar peticul luat din ea nu se potriveste la cea veche.
37. Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; si se varsa si vinul si se strica si burdufurile.
38. Ci vinul nou trebuie pus in burdufuri noi si impreuna se vor pastra.
39. Si nimeni, band vin vechi, nu voieste de cel nou, caci zice: E mai bun cel vechi.

1. Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceti ce nu se cade a face sambata?
3. Si Iisus, raspunzand, a zis catre ei: Oare n-ati citit ce a facut David, cand a flamanzit el si cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu si a luat painile punerii inainte si a mancat si a dat si insotitorilor sai, din ele, pe care nu se cuvine sa le manance decat numai preotii?
5. Si le zicea: Fiul Omului este Domn si al sambetei.
6. Iar in alta sambata, a intrat El in sinagoga si invata. Si era acolo un om a carui mana dreapta era uscata.
7. Dar carturarii si fariseii Il pandeau de-l va vindeca sambata, ca sa-I gaseasca vina.
8. Insa El stia gandurile lor si a zis omului care avea mana uscata: Scoala-te si stai la mijloc. El s-a sculat si a stat.
9. Atunci Iisus a zis catre ei: Va intreb pe voi, ce se cade sambata: a face bine sau a face rau? A scapa un suflet sau a-l pierde?
10. Si privind imprejur pe toti acestia, i-a zis: Intinde mana ta. Iar el a facut asa si mana lui s-a facut sanatoasa, ca si cealalta.
11. Ei insa s-au umplut de manie si vorbeau unii cu altii ce sa faca cu Iisus.
12. Si in zilele acelea, Iisus a iesit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.
13. Si cand s-a facut ziua, a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.
14. Pe Simon, caruia i-a zis Petru, si pe Andrei, fratele lui, si pe Iacov, si pe Ioan, si pe Filip, si pe Vartolomeu,
15. Si pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu si pe Simon numit Zilotul,
16. Si pe Iuda al lui Iacov si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut tradator.
17. Si coborand impreuna cu ei, a stat in loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor.
18. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau.
19. Si toata multimea cauta sa se atinga de El ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti.
20. Si El, ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea: Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu.
21. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade.
22. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului.
23. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer; pentru ca tot asa faceau proorocilor parintii lor.
24. Dar vai voua bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra.
25. Vai voua celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi. Vai voua celor ce astazi radeti, ca veti plange si va veti tangui.
26. Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine. Caci tot asa faceau proorocilor mincinosi parintii lor.
27. Iar voua celor ce ascultati va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi;
28. Binecuvantati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri.
29. Celui ce te loveste peste obraz, intoarce-i si pe celalalt; pe cel ce-ti ia haina, nu-l impiedica sa-ti ia si camasa;
30. Oricui iti cere, da-i; si de la cel care ia lucrurile tale, nu cere inapoi.
31. Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea;
32. Si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei.
33. Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac.
34. Si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi intocmai.
35. Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai.
36. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv.
37. Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si veti fi iertati.
38. Dati si se va da. Turna-vor in sanul vostru o masura buna, indesata, clatinata si cu varf, caci cu ce masura veti masura, cu aceeasi vi se va masura.
39. Si le-a spus si pilda: Poate orb pe orb sa calauzeasca? Nu vor cadea amandoi in groapa?
40. Nu este ucenic mai presus decat invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau.
41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o iei in seama?
42. Sau cum poti sa zici fratelui tau: Frate, lasa sa scot paiul din ochiul tau, nevazand barna care este in ochiul tau? Fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
43. Caci nu este pom bun care sa faca roade rele si, iarasi, nici pom rau care sa faca roade bune.
44. Caci fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui. Ca nu se aduna smochine din maracini si nici nu se culeg struguri din spini.
45. Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui.
46. Si pentru ce Ma chemati: Doamne, Doamne, si nu faceti ce va spun?
47. Oricine vine la Mine si aude cuvintele Mele si le face, va voi arata cu cine se aseamana:
48. Asemenea este unui om care, zidindu-si casa, a sapat, a adancit si i-a pus temelia pe piatra, si venind apele mari si puhoiul izbind in casa aceea, n-a putut s-o clinteasca, fiindca era bine cladita pe piatra.
49. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care si-a zidit casa pe pamant fara temelie, si izbind in ea puhoiul de ape, indata a cazut si prabusirea acelei case a fost mare.

1. Si dupa ce a sfarsit toate aceste cuvinte ale Sale in auzul poporului, a intrat in Capernaum.
2. Iar sluga unui sutas, care era la el in cinste, fiind bolnava era sa moara.
3. Si auzind despre Iisus, a trimis la El batrani ai iudeilor, rugandu-L sa vina si sa vindece pe sluga lui.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat staruitor, zicand: Vrednic este sa-i faci lui aceasta,
5. Caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Si nefiind El acum departe de casa, a trimis la El prieteni, zicandu-I: Doamne, nu Te osteni, ca nu sunt vrednic ca sa intri sub acoperamantul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic sa vin la Tine. Ci spune cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
8. Caci si eu sunt om pus sub stapanire, avand sub mine ostasi, si zic acestuia: Du-te, si se duce, si altuia: Vino, si vine, si slugii mele: Fa aceasta, si face.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el si, intorcandu-Se, a zis multimii care venea dupa El: Zic voua ca nici in Israel n-am aflat atata credinta;
10. Si intorcandu-se cei trimisi acasa, au gasit sluga sanatoasa.
11. Si dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime.
12. Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea.
13. Si, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!
14. Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te.
15. Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui.
16. Si frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.
17. Si a iesit cuvantul acesta despre El in toata Iudeea si in toata imprejurimea.
18. Si au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. Si chemand la sine pe doi dintre ucenicii sai, Ioan i-a trimis catre Domnul, zicand: Tu esti Cel ce va sa vina sau sa asteptam pe altul?
20. Si ajungand la El, barbatii au zis: Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine, zicand: Tu esti Cel ce va sa vina sau sa asteptam pe altul?
21. Si in acel ceas El a vindecat pe multi de boli si de rani si de duhuri rele si multor orbi le-a daruit vederea.
22. Si raspunzand, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce ati vazut si cele ce ati auzit: Orbii vad, schiopii umbla, leprosii se curatesc, surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
23. Si fericit este acela care nu se va sminti intru Mine.
24. Iar, dupa ce trimisii lui Ioan au plecat, El a inceput sa vorbeasca multimilor despre Ioan: Ce ati iesit sa priviti, in pustie? Oare trestie clatinata de vant?
25. Dar ce ati iesit sa vedeti? Oare om imbracat in haine moi? Iata, cei ce poarta haine scumpe si petrec in desfatare sunt in casele regilor.
26. Dar ce-ati iesit sa vedeti? Oare prooroc? Da! Zic voua: si mai mult decat un prooroc.
27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iata trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu care va gati calea Ta, inaintea Ta".
28. Zic voua: Intre cei nascuti din femei, nimeni nu este mai mare decat Ioan; dar cel mai mic in imparatia lui Dumnezeu este mai mare decat el.
29. Si tot poporul auzind, si vamesii s-au incredintat de dreptatea lui Dumnezeu, botezandu-se cu botezul lui Ioan.
30. Iar fariseii si invatatorii de lege au calcat voia lui Dumnezeu in ei insisi, nebotezandu-se de el.
31. Cu cine voi asemana pe oamenii acestui neam? Si cu cine sunt ei asemenea?
32. Sunt asemenea copiilor care sed in piata si striga unii catre altii, zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si n-ati plans.
33. Caci a venit Ioan Botezatorul, nemancand paine si negustand vin, si ziceti: Are demon!
34. A venit si Fiul Omului, mancand si band, si ziceti: Iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor!
35. Dar Intelepciunea a fost gasita dreapta de catre toti fiii ei.
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manance cu el. Si intrand in casa fariseului, a sezut la masa.
37. Si iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir.
39. Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa.
40. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, zise el.
41. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci.
42. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult?
43. Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Si intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei.
45. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste.
48. Si a zis ei: Iertate iti sunt pacatele.
49. Si au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele?
50. Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace.