Conducerea războiului

1. În general, operaţiunile militare necesită o mie de care uşoare şi o mie de care grele acoperite cu piele, fiecare tras de câte patru cai şi o sută de mii de soldaţi cu platoşe.
Tu Mu: «...Altădată în luptele cu care, "cele acoperite cu piele" erau fie uşoare, fie grele. Carele grele erau folosite pentru transportul halebardelor, armelor, al materialelor, militare, obiectelor de valoare şi al uniformelor. Ssu Ma Fa spunea: "Un car transportă trei ofiţeri cu platoşe; şaptezeci şi doi de infanterişti îi însoţeau. Se mai adaugă zece bucătari şi servitori, cinci oameni care să aibă grijă de uniforme, cinci rândaşi la cai pentru nutreţ şi cinci oameni care aveau sarcina să adune lemne pentru foc şi să scoată apă. Şaptezeci şi cinci de oameni pentru fiecare car uşor, douăzeci şi cinci pentru căruţa cu bagaje, astfel încât în total o sută de oameni formează o companie."

2. Dacă proviziile sunt transportate pe o distanţă de o mie de li, cheltuielile în spatele şi pe teatrul de operaţiuni, alocaţiile destinate să acopere întreţinerea consilierilor şi a oaspeţilor, costul furniturilor, cum ar fi cleiul şi lacul şi cel al carelor şi al armamentului se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Dacă se dispune de această sumă se poate indica o oaste cu o sută de mii de oameni de trupă.
Li Ch'uan: "Or, în timp ce armata va înainta în teritoriu străin, visteria se va goli în interiorul teritoriului naţional".
Tu Mu: «În armată, există un ritual de vizite amicale făcute de către seniori vasali. De aceea, Sun Tzu vorbeşte despre consilieri şi oaspeţi".»

3. Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când trupele vor ataca oraşele, ele vor fi la capătul puterilor.

4. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.
Chang Yu: "...Campaniile împăratului Wu al hanilor au tărăgănat fără nici un rezultat. Odată visteria golită, împăratul a promulgat un edict de austeritate".

5. Când armele îşi vor fi pierdut tăişul, când înflăcărarea se va stinge, când forţele vor fi epuizate şi visteria va fi golită, suveranii vecini vor profita de slăbiciunea ta pentru a acţiona. Şi chiar dacă ai consilieri pricepuţi, nici unul dintre ei nu va fi în stare să întocmească planuri de viitor adecvate.

6. Dacă deja am auzit vorbindu-se despre succese într-un război de scurtă durată, dus fără îndemânare, n-am văzut încă un succes în cazul unei operaţiuni de lungă durată, chiar purtată cu iscusinţă.
Tu Yu: "Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate dar el trebuie neapărat să se desfăşoare cu viteza fulgerului."

7. Căci nu s-a văzut niciodată ca un război prelungit să fie convenabil vreunei ţări.
Li Ch'uan: "În analele Primăverii şi Toamnei se citeşte: Războiul este asemănător focului; cei ce nu vor să depună armele pier ucişi de arme".

8. Astfel, cei ce sunt incapabili să înţeleagă pericolele inerente la folosirea trupelor sunt tot a'ţât de incapabili să înţeleagă cum să le conducă spre victorie.

9. Cei ce sunt experţi în arta războiului nu au nevoie de o a doua recrutare şi o singură aprovizionare le este deajuns.

10. Ei îşi iau echipamentul la plecare; pentru hrană ei contează pe inamic. Astfel, armata este aprovizionată din abundenţă.

11. Când o ţară este secătuită de pe urma operaţiunilor militare, cauza este preţul ridicat al transporturilor pe distanţe lungi, trimiterea proviziilor la depărtare lasă poporul în cele mai grele lipsuri.
Chang Yu: "...Dacă armata va trebui să fie aprovizionată cu cereale la o distanţă de o mie de li, oamenii vor avea un aspect înfometat.

12. Acolo unde se află armată, preţurile sunt ridicate, când preţurile urcă, avuţia poporului se epuizează. Când resursele ţării sunt epuizate, ţăranii sunt sleiţi.
Chia Lin: "Când trupele sunt concentrate, preţul tuturor mărfurilor creşte, pentru că fiecare îşi propune să scoată profituri foarte mari.

13. Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile câmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

Li Ch'uan: "Dacă războiul se prelungeşte, bărbaţii şi femeile vor fi supăraţi că nu se pot căsători şi vor fi reduşi la mizerie sub greutatea cheltuielilor de transport."

14. În ceea ce priveşte cheltuielile guvernului, cele datorate de stricarea carelor, de istovirea cailor, de echiparea cu armuri şi căşti, săgeţi şi arbalete, lănci, scuturi pentru mână şi corp, cu animale de tracţiune şi vehi-cole de aprovizionare, se vor ridica la 60% din total.

15. În consecinţă, generalul avizat veghează ca trupele sale să se hrănească pe seama inamicului, căci o baniţă de alimente luată de la inamic face cât douăzeci de ale sale.
Chang Yu: "Dacă trebuie transportate alimente pe o distanţă de o mie de li, douăzeci de baniţe vor fi consumate pentru unul singur livrat armatei... Dacă traseul prezintă dificultăţii vor fi necesare cantităţi mai mari."

16. Dacă trupele îşi masacrează inamicul, este din cauză că se află la capătul rezistenţei lor psihice.
Ho Yen Hsi: «Atunci când armata Yen încercuia Chi Mo în ţinutul Ch'i, soldaţii tăiară nasurile tuturor prizonierilor Ch'i. Oamenii din Ch'i, ieşindu-şi din fire, se apărară cu îndârjire. T'ien Tan trimise un agent secret să spună: "Tremurăm de teama ca nu cumva voi, oamenii din Yen, să nu scoateţi din morminte trupurile strămoşilor noştri. Ah! Ne-ar îngheţa sângele în vine."»
"Imediat armata Yen se năpusti şi violă mormintele şi arse cadavrele. Apărătorii lui Chi Mo asistară de pe înălţimile zidurilor oraşului la acest spectacol, şi cu ochii în lacrimi fură cuprinşi de dorinţa de a se arunca în luptă, căci furia le înzecise forţa. T'ien Tan îşi dădu seama că trupele erau gata, şi el aplică ţinutului Yen o dureroasă înfrângere".

17. Îţi jefuieşti inamicul pentru că îi râvneşti bogăţia.
Tu Mu: "...Sub a doua dinastie Han, Tu Hsiang, prefectul din Chin Chou, atacă rebelii din P'uet Chou printre alţii pe Pu Yang şi pe P'an Hung. El pătrunse în Nan Hal, unde distruse trei tabere, şi puse mâna pe o importantă sumă de bani. În acest timp, P'an Hung şi partizanii săi rămâneau puternici şi numeroşi, în timp ce trupele lui Tu Hsiang, în prezent bogate şi arogante, nu mai aveau nici cea mai mică dorinţă să se lupte".
Hsiang spune: "Pu' Yang şi P'an Hung sunt rebeli de zece ani. Amândoi sunt versaţi în arta atacului şi a apărării. Ceea ce ar trebui să facem, în realitate, este să unim forţele tuturor prefecturilor şi apoi să-i atacăm. Pentru moment, trebuie să incităm soldaţii să meargă la vânătoare". Astfel că soldaţii de toate gradele se duseră împreună să prindă vânatul în capcană.
"De îndată ce aceştia plecară, Tu Hsiang trimise oameni în taină pentru a le incendia tabăra. Bogăţiile pe care le strânseseră fură complet distruse. Când vânătorii se întoarseră, toţi plângeau."
Tu Hsiang spune: "Bogăţiile şi bunurile lui Pu Yang şi ale partizanilor săi sunt de ajuns pentru a îmbogăţi mai multe generaţii. În timp ce voi, Domnilor, n-aţi arătat încă tot ce puteţi. Ceea ce aţi pierdut nu reprezintă decât o mică parte din ceea ce au ei. De ce să vă faceţi griji?"
"Când soldaţii auziseră aceste cuvinte, apucaţi de furie, au vrut să se lupte. Tu Hsiang ordonă să fie hrăniţi caii şi toţi să mănânce în pat, apoi dis de dimineaţă ei atacară tabăra rebelilor. Yang şi Hung nu se pregătiseră de loc. Trupele lui Tu Hsiang îi atacă cu violenţă şi îi zdrobi".
Chang Yu: ...Sub această dinastie imperială, când Eminentul Fondator ordonă generalilor să atace Shu, el decretă: "În toate oraşele şi prefecturile care vor fi cucerite, veţi trebui, în numele meu, să goliţi visteriile şi magazinele publice pentru a-i distra pe ofiţeri şi pe oameni. Ceea ce vrea statul, este numai pământul".»

18. În consecinţă, dacă într-o luptă de care, mai mult de zece din ele sunt capturate, recompensează pe cei care l-au luat pe primul. Înlocuieşte drapelele şi stindardele inamicului cu ale voastre, amestecă cu ale voastre carele recuperate şi dă oameni care să le conducă.

19. Tratează bine pe prizonieri şi ai grijă de ei.
Chang Yu: "Toţi soldaţii luaţi prizonieri trebuie să fie îngrijiţi cu o sinceră generozitate, pentru ca să poată fi folosiţi de noi."

20. Iată ce se numeşte "a câştiga o bătălie şi a deveni mai puternic".

21. Esenţială în război este, deci, victoria, nu apariţiile prelungite. Iată de ce generalul care înţelege războiul, este stăpânul destinului poporului şi arbitrul destinului naţiunii.
Ho Yen Hsi: "Dificultăţile inerente la numirea unui comandant şef sunt aceleaşi astăzi, ca şi altă dată."