Vrăjitoarele bune
Primary tabs
Vrăjitoarele bune
Pictură murală din Mănăstirea Rila, Bulgaria, condamnând vrăjitoria şi magia populară tradiţională
În perioada modernă timpurie termenul "vrăjitoare" nu avea o conotaţie exclusiv negativă, putând indica şi practiţionişti mai inofensivi sau chiar pozitivi ai magiei, precum ghicitoarele, sau tămăduitorii.. "Existau o mulţime de expresii pentru a desemna pe aceşti practiţionişti, dintre care 'albi', 'buni', 'inofensivi' şi 'tămăduitori' erau cele mai frecvente."[1] Autorul contemporan Reginald Scott nota că "în acele zile expresia 'este o vrăjitoare' era similară cu 'este o femeie înţeleaptă'".[2] Magicienii populari din Europa erau văzuţi adesea ca ambivalenţi de către comunităţi, şi erau consideraţi capabili atât de vătămare cât şi de tămăduire,[3] putând astfel fi uşor acuzaţi de 'vrăji' în sensul negativ. Multe vrăjitoare din Anglia au fost acuzate de legături cu demonii considerându-se că au demonizat spiritele bune familiale prin şiretlicuri;[4] multe ghicitoare şi tămăduitoare din Franţa au fost acuzate de vrăjitorie;[5] şi peste jumătate din vrăjitoarele acuzate în Ungaria erau de asemenea tămăduitoare.[6]
Unele din tămăduitoarele şi ghicitoarele acuzate de vrăjitorie erau considerate în acelaşi timp mediatori între lumea reală şi cea a spiritelor, echivalentul aproximativ al şamanilor.[7] Astfel de persoane descriau contactele lor cu îngerii, spiritele sau cu morţii, adesea implicând experienţe extra-corporale şi călătorind printr-o 'altă lume'.[8] Credinţe de această natură sunt implicate în folclorul multor ţări europene, fiind descrise explicit de vrăjitoarele acuzate din cenrul şi sudul Europei. Temele comune includeau participarea la procesiuni ale morţii sau mari sărbători, adesea prezidate de o divinitate feminină care preda magia şi făcea profeţii, precum şi participarea în bătălii împotriva spiritelor diavoleşti, a 'vampirilor' sau a 'vrăjitoarelor' pentru a obţine fertilitate şi prosperitate pentru comunitate.[8]
Note
- ^ Macfarlane 1970 p. 130; şi Appendix 2.
- ^ Scot 1989 V. ix.
- ^ Wilby, Emma (2006) Cunning Folk and Familiar Spirits. pp. 51–4.
- ^ Emma Wilby 2005 p. 123; Vezi şi Alan Macfarlane 1970 p. 127 care nota că 'vrăjitoarele bune' pot fi acuzate mai târziu de 'vrăjitorie neagră'.
- ^ Monter () Witchcraft in France and Switzerland. Cap. 7: "White versus Black Witchcraft".
- ^ Pócs 1999, p. 12.
- ^ Aşa cum e definit de Mircea Eliade în Shamanism, Archaic Techniques of Ecstasy, Bollingen Series LXXVI, Pantheon Books, NY NY 1964, pp. 3–7.
- ^ a b Ginzburg (1990) Partea 2, Cap. 1.
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.
Adaugă comentariu nou