Unda temporală zero şi I Ching

"Unda temporală zero" este o formulă numerologică folosită la calcularea refluxului şi evoluţiei unei "schimbări", definite drept creştere în interconectivitatea universului, sau complexitatea organizată,^[1] în timp. Conform lui Terence McKenna, care a dezvoltat ideea timp de mai mulţi ani în prima jumătate a anilor 1970 în timp ce folosea ciuperca halucinogenă şi dimetitzriptamina (DMT), universul are o forţă de atracţie teologică la final de timp care creşte interconectivitatea, eventual atingând o singularitate a complexităţii infinite în 2012, în care punct tot ce se poate imagina se va întâmpla simultan.^[1]

McKenna a algoritmizat "schimbarea" într-un program pe calculator, care avea ca scop să producă o formă de undă cunoscută ca unda temporală zero sau unda temporală. Pe baza interpretării lui McKenna a secvenţei King Wen din I Ching,^[2] graficul pare să arate perioade mari ale schimbării care corespund cu schimbări majore în evoluţia biologică şi socioculturalî a umamităţii. El credea că evenimentele din orice perioadă sunt legate recursiv de evenimentele din alte perioade, şi a ales lansarea bombei atomice de la Hiroshima ca bază pentru calculul datei finale în noiembrie 2012. Când a descoperit, mai târziu, că această dată se găsea în vecinătatea finalului celui de al 13-lea b'ak'tun din calendarul Maya, şi-a revizuit ipotezele astfel încât cele două date să se potrivească.^[3]

În prima ediţie a Pământului invizibil se face referire la anul 2012 (ca an, nu la o anumită zi specifică) doar de două ori. Abia în 1983, odată cu publicarea tabelului revizuit de corelări de date al lui Sharer în cea de a 4-a ediţie a cărţii Maya antică a lui Morley, se ajunge la o concluzie unanimă că 21 decembrie 2012 este data concretă. McKenna a introdus apoi această dată în cea de a doua ediţie a Pământului invizibil, publicată în 1993.^[4]

Citări

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.