Parlamentul European

Fondat: 1952, ca Adunarea Comună
Preşedinte: Hans-Gert Pöttering (EPP), din 16 ianuarie 2007
Vice-Preşedinţi: 14 - Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (EPP), Alejo Vidal-Quadras (EPP), Gérard Onesta (Greens – EFA), Edward McMillan-Scott (ED), Mario Mauro (EPP), Miguel Angel Martínez Martínez (PES), Luigi Cocilovo (ALDE), Mechtild Rothe (PES), Luisa Morgantini (EUL-NGL), Pierre Moscovici (PES), Manuel António Dos Santos (PES), Diana Wallis (ALDE), Marek Siwiec (PES), Adam Bielan (UEN)
Grupuri politice: 7 - EPP-ED (284), PES (215), ALDE (103), UEN (44), Greens – EFA (42), EUL-NGL (41), ID (24), Neînscrişi (32)
Comitete: 22
Ultimele alegeri: iunie 2004 (785 europarlamentari)
Sediu: Strasbourg şi Brussels
Secretariat: Luxembourg şi Brussels
Website: europarl.europa.eu

Louise Weiss

Parlamentul European (PE) este singura instituţie parlamentară a Uniunii Europene (UE) aleasă în mod direct. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul), formează organismul legislativ bicameral al instituţiilor Uniunii şi a fost descris ca una din cele mai puternice organisme legislative din lume.^[1] Parlamentul şi Consiliul formează cele mai înalte organisme legislative din cadrul Uniunii. Puterea lor este totuşi limitată la competenţele conferite prin Comunitatea Europeană de statele membre. Deci instituţia are control scăzut asupra zonelor politice din statele membre şi în celelalte două din cele trei instituţii ale Uniunii Europene. Parlamentul este compus din 785 europarlamentari (membri ai Parlamentului European), care servesc all doilea cel mai mare electorat democratic din lume (după India) şi cel mai mare electorat transnaţional din lume (342 milioane votanţi eligibili în 2004).^[2][3][4]

Strasbourg hemicycle

A fost direct ales la fiecare cinci ani prin sufragiu universal începând din 1979. Deşi Parlamentul European are putere legislativă pe care alte asemenea organisme nu o au, nu are iniţiativă legislativă, aşa cum au cele mai multe parlamente ale naţiunilor din UE,^[5] dar este suplinită printr-o capacitate de facto.^[6] Deşi este "prima instituţie" a Uniunii Europene (menţionată prima în tratate, cu un precedent al ceremonialului peste toate autorităţle de nivel european^[7]), Consiliul are puteri mai mari peste legislaţie decât Parlamentul unde procedura codeciziei (drepturi egale de amendamente şi respingere) nu se aplică). Dar el deţine controlul bugetului UE începând din anii 1970 şi are putere de veto faţă de numirile Comisiei Europene.^[5]

Espace Léopold

Parlamentul European are două locuri de adunare, clădirea Louise Weiss din Strassbourg, Franţa, care serveşte pentru douăsprezece sesiuni plenare de câte patru zile pe an şi este sediul oficial, şi complexul Espace Léopold din Bruxelles, Belgia, cea mai mare din cele două, care serveşte pentru întâlnirile comitetului, sesiuni ale grupurilor politice şi plenare complementare. Costul deplasărilor tuturor europarlamentarilor cu staff-ul corespunzător dintr-un loc în altul de mai multe ori pe an este destul de ridicat. Secretariatul parlamentului European, departamentul administrativ al parlamentului, are sediul în Luxembourg.^[8][9]

Hemicycle

Preşedintele Parlamentului European este în prezent Hans-Gert Pöttering (EPP), ales în ianuarie 2007. El prezidează o cameră multipartinică, cele mai mari două grupuri fiind Partidul Popular European - Democraţii Europeni (EPP-ED) şi Partidul Socialiştilor Europeni (PES). Ultima alegere generală la nivelul Uniunii a fost Alegerile parlamentare din 2004. România şi Bulgaria intrând în Uniunea Europeană în 2007, şi-au ales membrii în respectivul an; următoarele alegeri parlamentare la nivelul uniunii vor fi în 2009.

Referinţe

1. ^ "Professor Farrell: "The EP is now one of the most powerful legislatures in the world"". European Parliament. 2007-06-18.
2. ^ "Europe-topics in Europe’s media - The debate about the European public sphere: a meta-analysis of media content analyses" (PDF). University of Mannheim.
3. ^ "European Union elections: Voting Systems - IVU". IVU Traffic Technologies AG.
4. ^ "European federalists launch appeal to the European citizens: go vote and take part in the shaping of the future of Europe". Union of European Federalists.
5. ^ ^{a b} "Parliament's powers and procedures". European Parliament.
6. ^ Williams, Matt (2008-06-24). "Pöttering defends parliament's role at EU summits". The Parliament Magazine.
7. ^ "Parliament's Protocol Service". European Parliament. 2006-07-28.
8. ^ "Consolidated versions of the treaty on European Union and of the treaty establishing the European Community" (PDF). Eur-lex.
9. ^ Wallström, Margot (2006-05-24). "My blog: Denmark, Latvia, Strasbourg". European Commission.

Bibliografie

• Attwool, Elspeth (2000). To the Power of Ten: UK Liberal Democrats in the European Parliament (Centre for Reform Papers). Centre for Reform. ISBN 978-1902622170. 
• Butler, David; Martin Westlake (2005). British Politics and European Election. London: Palgrave Macmillan. ISBN 978-1403935854. 
• Farrell, David; Roger Scully (2007). Representing Europe's Citizens?: Electoral Institutions and the Failure of Parliamentary Representation. Oxford University Press. ISBN 978-0199285020. 
• Gazzola, Michele (2006). "Managing Multilingualism in the European Union: Language Policy Evaluation for the European Parliament". Language Policy (Netherlands: Springer) 5 (4): 393–417. doi:10.1007/s10993-006-9032-5.
• Hix, Simon; Abdul Noury, Serard Roland (2007). Democratic Politics in the European Parliament (Themes in European Governance). Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0521694605. 
• Hoskyns, Catherine; Michael Newman (2000). Democratizing the European Union: Issues for the twenty-first Century (Perspectives on Democratization. Manchester University Press. ISBN 978-0719056666. 
• Corbett, Richard; [|Jacobs, Francis]; Shackleton, Michael (2007), The European Parliament (7 ed.), London: John Harper Publishing, ISBN 978-0955114472, http://www.johnharperpublishing.co.uk/pp007.shtml 
• Judge, David; David Earnshaw (2003). The European Parliament (European Union). London: Palgrave Macmillan. ISBN 978-0333598740. 
• Kreppel, Amie (2001). The European Parliament and Supranational Party System: A Study in Institutional Development (Cambridge Studies in Comparative Politics). Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 978-0521000796. 
• Van der Laan, Lousewies (2003). The Case For a Stronger European Parliament. London: Centre for European Reform. ISBN 1901229491. 
• Lodge, Juliet (200-04-18). The 2004 Elections to the European Parliament. London: Palgrave Macmillan. ISBN 978-1403935182. 
• Maier, Michaela; Tenscher, Jens (2006). Campaigning in Europe, Campaigning for Europe: Political Parties, Campaigns, Mass Media and the European Parliament Elections 2004 (Medien). Lit Verlag. ISBN 978-3825893224. 
• Rittberger, Berthold (2007). Building Europe's Parliament: Democratic Representation Beyond the Nation State. Oxford University Press. ISBN 978-0199231997. 
• Schmitter, Philippe (2000). How to Democratize the EU … and Why Bother? (Governance in Europe). Rowman & Littlefield Publishers. ISBN 978-0847699056. 
• Scully, Rodger (2005). Becoming European?: Attitudes, Behaviour, and Socialization in the European Parliament. Oxford University Press. ISBN 978-0199284320. 
• Smith, Julie (1999). Europe's Elected Parliament (Contemporary European Studies). London: Continuum International Publishing Group. ISBN 978-0333598740. 
• Steuenberg, Bernard; Jacques Thomassen (2002). The European Parliament on the Move: Toward Parliamentary Democracy in Europe (Governance in Europe). Rowman & Littlefield Publishers. ISBN 978-0742501263. 
• Watson, Graham (2004). EU've Got Mail!: Liberal Letters from the European Parliament. Baghot Publishing. ISBN 978-0954574512. 
• Wood, David M.; Birol A. Yesilada (2007). The Emerging European Union (4th Ed.). Pearson Longman. ISBN 0-321-43941-4. 

Linkuri

• Official web site
• Live streaming debate
• Previous recorded debates
• Session information
• Legislative Observatory
• Official Register of MEPs
• Rules of Procedure
• Offices in Member states
• EP Fact Sheets
• Eurela Election News
• Supranational party system
• BBC Parliament guide
• Robert Schuman, the history and purpose of the European Community and the supranational method.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: EU Parliament Chief admits 75% of all our laws are EU-made - Hans Gert Pottering Feb 2009