Panteonul şi etica taoistă. Sexualitatea în Taoism

Laozi văzut ca un profesor taoist

Panteonul

Religia chineză tradiţională este politeistă. Multiplele sale zeităţi fac parte dintr-o ierarhie dumnezeiască ce oglindeşte ierarhia din China imperială. Conform credinţelor chinezeşti, zeităţile pot fi avansate sau retrogradate pentru faptele lor. Unele zeităţi pot fi simpli muritori preaslăviţi, precum Guan Zu, zeul onoarei şi al cucerniciei. Zeităţile specifice venerate variază în funcţie de zona geografică şi perioadele istorice ale Chinei, deşi familia generală de zeităţi este aproximativ constantă.^[1]

Nu există o opinie unanimă privind compoziţia exactă a acestui panteon.^[2] Taoismul popular consideră în mod normal Împăratul de Jad ca zeitatea supremă oficială. Taoiştii intelectuali ("elita"), precum secta Maeştrilor Cereşti, prezintă de obicei pe Laozi (Laojun, "Lordul Lao") şi pe cei Trei Unici Puri (Trei Profesori Divini) în topul zeităţilor din panteon.^[3][4]

Deşi în Zhuangzi, şi mai puţin în Tao Te Ching, apar numeroase fiinţe nemuritoare şi alte figuri misterioase, acestea nu fac în general obiectul veneraţiei. Conceptele taoiste tradiţionale nu trebuie confundate cu conceptele occidentale ale teismului şi monoteismului. Uniunea cu Tao nu indică uniunea cu un spirit etern în sens hindus, ci mai degrabă trăirea în armonie cu natura.^[5][6]

Etica

Cele Trei Bijuterii, sau trei Tezaure (în chineză: 三寶; mandarină: sānbǎo; mandarina romanizată: san-pao) sunt virtuţile de bază în Taoism. Cele Trei Bijuterii sunt compasiunea, moderaţia, şi umilinţa. Ele sunt de asemenea translatate în amabilitate, simplicitate (sau absenţa excesului), şi modestie. Arthur Waley le descrie ca "cele trei reguli care au format latura practică şi politică a învîţîturilor autorului". El a corelat cele trei tezaure cu "abţinerea de la războiul agresiv şi pedeapsa capitală", "simplitate absolută în viaţă", şi "refuzul impunerii autorităţii active".^[7]

Sexualitatea

În Taoism, sexualitatea corpului este văzută ca un aspect pozitiv, iar mintea şi corpul nu sunt în contrast sau în opoziţie. Sexul este considerat ca o componentă vitală pentru dragostea romantică; dar taoismul accentuează nevoia autocontrolului şi a moderaţiei. În taoism, sexul este încurajat. Abstinenţa completă este considerată adesea ca la fel de periculoasă ca şi activitatea sexuală excesivă. Taoiştii cred că un bărbat îşi poate creşte şi întreţine propria vitalitate prin orgasmul provocat unei femei. Orgasmul femeii îi activează şi îi întăreşte propriul jing, care are un efect de întreţinere şi echilibru asupra acelui bărbat. Energia eliberată în timpul unui orgasm poate fi controlată şi dirijată prin canale specifice pentru a hrăni creierul, cu beneficii suplimentare pentru longevitatea partenerului.^[8]

Guvernul chinez preferă modelul de celibat budist pentru clericii taoişti. Clericii din şcoala Quanzhen depun jurământ pentru păstrarea celibatului, pe când clericii din mişcarea Zhengyi Dao se căsătoresc adesea întemeindu-şi familii. Ei sunt numiţi sanju Taoshi, sau "preoţi taoişti care trăiesc acasă." Zeci de mii de astfel de preoţi sanju Taoshi deservesc propriile lor comunităţi locale.^[9]

Referinţe

This article is licensed under the GNU Free Documentation License. It uses material from the Wikipedia.