În psihologie, memoria este o abilitate mentală a organismului de a stoca, reţine şi apela informaţii. Studiile tradiţionale ale memoriei s-au dezvoltat în filozofie, inclusiv tehnici de îmbunătăţire artificială a memoriei. La finele sec. 19 şi începutul sec. 20 s-a considerat memoria în cadrul paradigmelor psihologiei cognitive. În ultimele decenii, ea a devenit una din principalii stâlpi ai unei ramuri a ştiinţei denumite neuroştiinţa cognitivă, o legătură interdisciplinară între psihologia cognitivă şi neuroştiinţă.
Din perspectiva procesării informaţiei există trei etape principale în formarea şi apelarea memoriei: