I Ching

I Ching (mandarină) or "Yì Jīng" (pinyin), cunoscut şi drept Cartea schimbărilor, şi Zhouyi, este unul din cele mai vechi texte clasice chinezeşti.^[1] Cartea conţine un sistem de prezicere comparabil cu geomanţia occidentală sau cu sistemul Ifá din Africa de Vest; în cultura occidentală şi Asia de Est modernă, acest sistem este încă folosit pe scară largă.

Textul standard provine din textul antic (古文經) transmis de Fei Zhi (费直, c. 50 BC-10 e.n.) din perioada Dinastiei Han. În timpul Dinastiei Han această versiune a concurat cu noua versiune cenzurată (今文經) transmisă de Tian He la începutul Dinastiei Han Occidentale. În timpul Dinastiei Tang, versiunea textului antic, care a supravieţuit arderii cărţilor din timpul Dinastiei Qin cu ajutorul ţăranilor, a devenit norma acceptată pentru şcolarii chinezi.

Cea mai veche versiune existntă a textului, scrisă pe bambus, deşi incompletă, este Chujian Zhouyi, datând din a doua jumătate a perioadei Regatelor Combatante (sec. IV şi III î.e.n.), nefiind oricum mai veche de anul 223 â.e.n., când Chu a fost cucerit de Qin. Practic este acelaşi cu textul standard, cu excepţia câtorva variaţii semnificative.

În timpul Regatelor Combatante, textul a fost reinterpretat ca un sistem de cosmologie şi filozofie care devine intrinsec pentru cultura chineză. El se centrează pe ideile de echilibru dinamic al contrariilor evoluţia evenimentelor ca proces, şi acceptarea inevitabilităţii schimbării.

Unicode

În sistemul de codare Unicode, monogramele cuprind punctele de cod U+268A (⚊) şi U+268B (⚋), diagramele cuprind punctele de cod U+268C până la U+268F (⚌ ⚍ ⚎ ⚏), trigramele cuprind punctele de cod U+2630 până la U+2637 (☰ ☱ ☲ ☳ ☴ ☵ ☶ ☷), hexagramele cuprind punctele de cod U+4DC0 până la U+4DFF.

Există o extensie a caracterelor Unicode "Yi Jing" pentru Tài Xuán Jīng (太玄經: Salva Misterului Suprem) de Yáng Xióng (揚雄/扬雄; 53 î.e.n.-18 e.n.), de la U+1D300 până la U+1D356. Echivalentele chinezeşti ale acestora reflectă cu cea mai mare acurateţe interpretarea lor;^[2] de exemplu, echivalentul chinez al punctului de cod U+1D300 este "rén", care se traduce în limba română ca om, echivalentul în limba engleză fiind "MONOGRAM FOR EARTH". Cinci ale diagrame suplimentare cuprind punctele de cod U+1D301 până la U+1D305 iar 81 tertagrame cuprind punctele de cod U+1D306 până la U+1D356.

Implicaţii ale numelui

• 易 (yì) folosit ca adjectiv, înseamnă "uşor" sau "simplu", în timp ce ca verb indică "schimbare" sau "schimbul sau substituţia unui lucru cu altul".
• 經 (jīng) înseamnă aici "clasic (i.e. text)". După Dinastia Qin a fost adăugat la orice text canonizat oficial, prin urmare acelaşi caracter a fost ulterior mai adecvat pentru traducerea cuvântului sanscrit 'sūtra' în chineză ca referinţă la scriptura budistă. În acest sens cele două concepte, în condiţiile în care ele se referă la 'tratat', 'mare înăţătură', sau 'scriptură canonică', sunt echivalente.

I Ching este o "reflecţie a universului în miniatură". Cuvântul "I" are trei sensuri: uşor şi simplu, schimbare şi transformare, şi invariabilitate.^[3] Astfel, cele trei principii pe care se bazează I Ching sunt următoarele:

1. Simplicitate - esenţa substanţei. Legea fundamentală care conduce totul în univers este absolut simplă indiferent cât de greu de înţeles sau complexe ar părea unele lucruri.
2. Variabilitatea - folosirea substanţei. Totul în univers este în continuă schimbare. Prin aceasză conştientizare se poate realiza importanţa flexibilităţii în viaţă şi este posibilă astfel cultivarea unei atitudini adecvate pentru a face faţă multiplicităţii diverselor situaţii.
3. Persistenţa - esenţa substanţei. În timp ce totul în univers pare să fie în schimbare, printre aceste curente schimbătoare există un principiu persistent, o regulă centrală, care nu se schimbă în spaţiu şi timp.

— 易一名而含三義：易簡一也；變易二也；不易三也。 comentat de Zheng Xuan (鄭玄 zhèng xúan) în scrierile sale Critica lui I Ching (易贊 yì zàn) şi Comentariu privind I Ching (易論 yì lùn) din perioada Dinastiei Han de Est.

De notat că în chineză caracterul "易" combină pictogramele pentru Soare (日) şi Lună (月), fiind astfel simbolic pentru legătura dintre Yin (阴: feminin) şi Yang (阳: masculin), forţele considerate de taoişti că guvernează universul.

Preziceri

În China I Ching avea două funcţii distincte. Prima era cea de compendiu şi fundament al principiilor cosmice antice. Cea de a doua funcţie era de prezicere. Prin funcţia de prezicere, I Ching avea de a face cu lumea prezicătorilor şi a oracolelor, pentru ţăranii analfabeţi. Elita confucianistă educată din China utiliza cu totul alte instrumente. Astfel, viitoarele rezultate ale acţiunilor noastre era o funcţie de virtuţile noastre personale. Confucianismul are în prezent o utilizare redusă pentru I Ching în cazul prezicerilor. În nenumăratele lucrări ale literaţilor educaţi din China antică există puţine referinţe la I Ching ca text pentru preziceri. Toţi martorii oculari ai societăţii chineze tradiţionale, precum S. Wells Williams în Regatul Mijlociu, clarifică această distincţie fundamentală în lucrările lor. William ne spune despre I Ching că "Sute de prezicători sunt pe străzile oraşelor din China, răspunsurile lor la întrebările clienţilor fiind mai mult sau mai puţin fondate pe aceste cabala şi având trecere printre analfabeţi, în timp ce persoanele cultivate consideră aceste preziceri ca fiind inutile..". (Regatul Mijlociu, vol. 1, p. 632)

Simbolism

Steagul Coreei de Sud, cu Taegeuk în centru cu patru trigrame reprezentând Raiul Apa, Pământul, şi Focul (începând din partea de sus stânga în sensul acelor de ceasornic)

Steagul Imperiului Vietnam cu trigrama Li - Foc

Steagul Coreei de Sud conţine simbolul Taiji, sau tàijítú, (yin şi yang în echilibrul dinamic, denumit taegeuk în coreeană), reprezentând originea tuturor lucrurilor în univers. Taegeuk este înconjurat de patru din cele opt trigrame, pornind din stânga sus şi mergând în sensul acelor de ceasornic: Raiul, Apa, Pământul, Focul. În plus, sigla Forţele Armare Aeriene ale Republicii Coreea include Taiji în conjuncţie cu trigramele reprezentând Raiul.

Steagul Imperiului Vietnam a folosit trigrama Li (Foc) şi era cunoscut ca cờ quẻ Ly (steagul trigramei Li) întrucât trigrama reprezintă Sudul. Succesoul Imperiului, Republica Vietnam, a împreunat liniile mediane, transformându-l în trigrama Qián (Rai).

Influenţa

I Ching a influenţat nenumăraţi filozofi artişti şi chiar oameni de afaceri chinezi de-a lunul timpului. În perioadele mai recente, mai mulţi artişti şi gânditori occidentali au folosit I Ching în diversele lor domenii, precum psihoanaliza, muzica, filmul drama, dansul escatologia, şi literatură.^[4]

Anterior perioadei Tokugawa  (1603–1868 e.n.) în Japonia, I Ching era puţin cunoscut şi se utiliza cel mai adesea pentru preziceri, până când călugării budişti au popularizat cultura chineză clasică datorită meritelor sale filozofice şi politice printre alte grupuri de literaţi precum samuraii.^[5]Hagakure, o colecţie de comentarii despre Bushidō, a atenţionat asupra erorii de a considera I Ching drept o lucrare pentru preziceri.^[6]

Comentarii

Civilizaţia chineză timpurie, ca şi civilizaţia occidentală, a acceptat diferite explicaţii pre-ştiinţifice a evenimentelor naturale, I Ching fiind citat ca un astfel de exemplu. Ca manual pentru preziceri, I Ching a interpretat evenimentele naturale prin observaţii bazate pe simboluri exprimate în trigrame şi hexagrame. Astfel, orice observaţie din natură poate fi interpretată în funcşie de semnificaţia şi cauta sa. Aceasta poate fi comparată cu practica romană a luării de decizii în funcţie de starea ficatului animalelor. Deşi adesea simpatetic cu ideile culturii şi ştiinţei chineze, Joseph Needham, în cel de al doilea volum din Ştiinţa şi Civilizaţia în China (p. 311) afirma: "Totuşi ar fi fost mai înţelept din partea lor [învăţaţii Dinastiei Han] dacă nu şi-ar fi legat de ât o piatră de moară precum I Ching, aruncând-o în mare".^[7]

Abraham (1999) spunea că cele zece comentarii ale lui Confucius, denumite cele Zece Aripi, au transformat I Ching dintr-un text pentru preziceri într-o "capodoperă filozofică". Această forma a I Ching a inspirat taoiştii de după Regatele Combatante, influenţâns apoi toţi confucianiştii şi alţi filozofi şi oameni de ştiinţă.^[8] Helmut Wilhelm în Schimbarea/Opt lecturi despre I Ching, atenţiona: "Nu se mai poate spune cu certitudine despre niciun material - şi cât de mult - dacă a fost scris de Cofucius însuşi".^[9]

Traduceri

• Anthony, Carol K. and Moog, Hanna. (2002). I Ching: The Oracle of the Cosmic Way. Stow, MA: Anthony Publishing Company, Inc., ISBN 1-890764-00-0.
• Balkin, Jack M. (2002). The Laws of Change: I Ching and the Philosophy of Life. New York: Schocken Books. ISBN 0-8052-4199-X.
• Benson, Robert G. (2003). I Ching for a New Age: The Book of Answers for Changing Times. New York: Square One Publishers.
• Blofeld, J. (1965). The Book of Changes: A New Translation of the Ancient Chinese I Ching. New York: E. P. Dutton.
• Chang, Tuck (2008). Unveiling The Mystery of I Ching. Taiwan: www.iching123.com.
• Cornelius, J. Edward and Cornelius, Marlene (1998). Yî King: A Beastly Book of Changes, Red Flame: A Thelemic Research Journal, Issue 5. Aleister Crowley's notes and comments.
• Huang, Alfred (1998). The Complete I Ching: the Definitive Translation From the Taoist Master Alfred Huang. Rochester, VT: Inner Traditions.
• Hua-Ching Ni (2nd ed. 1999). I Ching: The Book of Changes and the Unchanging Truth. Los Angeles: Seven Star Communications.
• Karcher, Stephen (2002). I Ching: The Classic Chinese Oracle of Change: The First Complete Translation with Concordance. London: Vega Books. ISBN 1-84333-003-2. Multiple traduceri alternative.
• Legge, James (1964). I Ching: Book of Changes, With introduction and study guide by Ch'u Chai and Winberg Chai. New York: Citadel Press. 19th century translation.
• Shaughnessy, Edward L. (1996). I Ching, The Classic of Changes. Ballantine. New York: ISBN 0-345-36243-8. First English translation of the Mawangdui texts (c. 200 BC).
• Wilhelm, Richard and Baynes, Cary (1967). The I Ching or Book of Changes, With foreword by Carl Jung. 3rd. ed., Bollingen Series XIX. Princeton NJ: Princeton University Press (1st ed. 1950). Very well respected.
• Lynn, Richard J. (1994). The Classic of Changes, A New Translation of the I Ching as Interpreted by Wang Bi. New York: Columbia University Press. ISBN 0-231-08294-0.
• Wu Wei (revised 2005). I Ching, The Book Of Answers. Malibu, CA: Power Press. ISBN 0-943015-41-3.
• Cheng Yi (1988, 2003). I Ching: The Book of Change, Trans. by Thomas Cleary. Boston, London: Shambhala Publications. ISBN 1-59030-015-7.

Note

Referinţe

• Marshall, S. J. (2001). The Mandate of Heaven: Hidden History in the I Ching. Columbia University Press. ISBN 0-231-12299-3
• Rutt, R. (1996). Zhouyi: The Book of Changes. Curzon Press.
• Reifler, Samuel. (1974). "I Ching: A New Interpretation for Modern Times". Bantam New Age Books. ISBN 0-553-27873-8
• Shaughnessy, Edward L. (1993). "I ching 易經 (Chou I 周易) ", pp. 216–228 in Loewe, Michael (ed.). Early Chinese Texts: A Bibliographical Guide, (Early China Special Monograph Series No. 2), Society for the Study of Early China, and the Institute of East Asian Studies, University of California, Berkeley, ISBN 1-55729-043-1.
• Smith, Richard J. (2008). Fathoming the Cosmos and Ordering the World: The Yijing (I Ching or Classic of Changes) and Its Evolution in China. University of Virginia Press. ISBN 978-0813927053

Linkuri

• (English)/(French) Wilhelm, Baynes “The I Ching or Book of Changes” (Association Française des Professeurs de Chinois)
• Yi Jing at the Chinese Text Project
• I Ching: An Annotated Bibliography by Hacker et al.
• I Ching at the Open Directory Project
• I Ching: deoxy.org
• Chujian Zhouyi

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.