Demonologia

În creştinism şi islamism, vrăjitoria era asociată cu erezia şi apostaza, fiind văzută ca o activitate diabolească. Catolicii, protestanţii şi liderii seculari din Evul Medu tărziu şi perioada Modernă timpurie în Europa s-au temut de răspândirea vrăjitoriei, determinându-i de multe ori să pornească vânători de vrăjitoare pe scară largă. În tot acest timp, creştinătatea a fost angajată într-o bătălie apocaliptică împotriva Diavolului şi a armatei sale secrete de vrăjitoare cu care a pactizat. Au fost executaţi în total zeci şi chiar sute de mii de oameni, şi alţii au fost închişi, torturaţi, exilaţi, şi li s-au confiscat pământurile şi proprietăţile. Majoritatea celor acuzaţi erau femei, deşi în anumite zone erau bărbaţi.^[1][2][3] Acuzaţiile de vrăjitorie erau adesea combinate cu alte acuzaţii de erezie, aşa cum s-a întâmplat cu adepţii catarismului şi cu waldensienii.

Malleus Maleficarum, un manual infam pentru vânătoarea de vrăjitoare folosit atât de catolici cât şi de protestanţi, explica cum se poate identifica o vrăjitoare, de ce femeile mai degrabă decât bărbaţii practică vrăjitoria, cum să verifici dacă o persoană este vrăjitoare, şi cum se pedepseşte o vrăjitoare. Cartea identifica vrăjitoarea cu diavolul şi o considera ca fiind de obicei femeie.

În lumea occidentală modernă, acuzaţiile de vrăjitorie au fost însoţite adesea de abuzuri rituale satanice şi panică privind riscul deteriorării moralei. Astfel de acuzaţii sunt o altă faţetă a diferitelor ritualuri criminale împotriva unor minorităţi care se regăsesc în diferite perioade istorice peste tot în lume.

Note

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.