Credinţele New Age despre fenomenul 2012

Centrul Galaxiei văzut prin telescopul în infraroşu 2MASS, în partea luminoasă de sus stânga a imaginii

Multe aserţiuni despre 2012 sunt mayaniste,^[c] o colecţie necodificată de credinţe New Age despre vechea înţelepciune şi spiritualitate Maya. În 1975, finalul ciclului b'ak'tun a devenit subiect de speculaţie al mai multor autori New Age, care cred că acesta corespunde unei "mutaţii conştiente" globale. În cartea sa Mexicul mistic: Sosirea celei de a şasea vârste a conştientului, Frank Waters leagă data de 24 decembrie 2011^[b] a lui Coe de astrologie şi profeţiile lui Hopi,^[1] în timp ce José Argüelles şi Terence McKenna (în cărţile lor Viziunea transformaţională^[2] şi respectiv Zona invizibilă^[3][4]) discută semnificaţia anului 2012, fără a lua în consideraţia o anumită zi specifică. În 1987, anul în care a avut loc alinierea planetelor, Arguelles stabilea data de 21 decembrie în cartea sa Factorul Maya: Drumul de dincolo de tehnologie,^[5][6] ca dată în care Pământul va trece printr-un uriaş "flux" izvorât din centrul Galaxiei, şi că Maya a realizat calendarul anticipând acel eveniment.^[7]

În 2006, autorul Daniel Pinchbeck populariza conceptele New Age despre această dată în cartea sa 2012: Reîntoarcerea Quetzalcoatl, legându-le de credinţele privind cercurile create în culturile agricole, răpirile extratereştrilor, şi revelaţii personale bazate pe folosirea entheogenelor şi a comunicării cu spiritele.^[8][9] Pinchbeck pretindea că poate să discearnă o "realizare emergentă faţă de care materialismul şi punctele de vedere raţionale şi empirice asociate şi-au atins limitele... suntem la limita tranziţiei către o disperise a conştiinţei mult mai intuitivă, mistică şi şamanică."^[10]

În India, gurul Kalki Bhagavan a promovat anul 2012 ca un "termen limită" pentru iluminarea omenirii.^[11][12] În Statele Unite, asocierii datei de 21 decembrie 2012 cu o "transformare a conştiinţei" i s-a acordat o atenţie specială în bestseller-ul thriller Simbolul pierdut (2009) al lui Dan Brown, în care data este asociată cu referinţe la credinţele ezoterice ale masoneriei şi teoria noetică.^[13]

Atlantida şi 2012: Ştiinţa civilizaţiei pierdute şi profeţiile maya a lui Frank Joseph, publicată în 2010,^[14] conexează profeţiile presupuse maya despre 21 decembrie 2012 de mitologia despre continentele dispărute Atlantis şi Lemuria, pretinzând că informaţiile despre un cataclism din trecut au fost transferate vechilor maya şi egiptenilor din antichitate. Joseph face legătura dintre această cunoaştere şi poveştile despre Arca Alianţei (vasul descris în Biblie că ar conţine tabletele de piatră cu cele 10 porunci), despre care acesta pretinde că ar fi fost furată din Marea Piramidă de către Moise, adusă din Ierusalim în America de membrii Ordinului Templierilor, şi s-ar găsi în prezent ascunsă într-un mormânt din statul Illinois, urmând să fie descoperită conform profeţiei în 2012. Descoperirea arcei şi a cunoştinşelor incorporate în aceasta ne-ar introduce într-o Nouă Vârstă (New Age).

Arheoastronomul Anthony Aveni spune că în timp ce ideea "echilibrării cosmosului" era proeminentă în vechea literatură mayaşă, şi unii mayaşi moderni afirmă această idee a unei vârste a coexistenţei, fenomenul 2012 nu prezintă acest mesaj în forma sa originală. În locul acestuia, el este burduşit cu tradiţii americane precum mişcarea New Age, mileniarismul, şi credinţa în cunoaşterea secretă din alte timpuri şi locuri îndepărtate.^[15] Temele de bază găsite în literatura despre 2012 includ "suspiciuni privind cultura vestică", ideea unei evoluţii spirituale, şi posibilitatea ca omenirea să ajungă în New Age prin exemple individuale sau prin aderarea la gruprui conştiente. Intenţia generală a acestei literaturi nu este de a atenţiona asupra iminenţei sfârşitului lumii, ci de a "hrăni simpatii anticulturale şi eventual un activism socio-politic şi 'spiritual'".^[16] Aveni, care a studiat New Age şi comunităţile care caută dovezi ale existenţei inteligenţei extraterestre, descrie povestirile despre 2012 ca produsul unei societăţi "deconectate". "Incapabilă să găsească răspunsuri spirituale la marile întrebări despre viaţă în ei înşişi, aceştia caută în afară entităţi imaginate care trăiesc departe în spaţiu şi timp - entităţi care ar putea fi în posesia unei cunoaşteri superioare."^[17]

Note

• ^{^} Mulţi scolastici mayaşi, precum Michael D. Coe, Linda Schele şi Marc Zender, au aderat la corelarea "Lounsbury/GMT+2" cu Calendarul pe termen lung, care stabileşte data finală pentru b'ak'tun 13 la 13 decembrie 2012; , alţii, precum Mark Van Stone, au aderat la "corelarea GMT", care plasează data la 21 decembrie. Această dată este preferată de cei mai mulţi care cred în eshatologia 2012 mai ales, după cum spune Van Stone, că ea pică odată cu solstiţiul, având astfel o semnificaţie astrologică mai importantă. Încă nu este definitvă decizia privind care din aceste corelaţii este corectă.^[18]
• ^{^} Data iniţială a lui Coe era "24 decembrie 2011." El a revizuit-o la "11 ianuarie 2013" în cea de a doua ediţia din 1980 a cărţii sale,^[19] nevorbind de 23 decembrie 2012 până în ediţia a treia sin 1984.^[20] Corelarea lui 13.0.0.0.0 cu 21 December 2012 apare pentru prima dată în Tabelul B.2 a reviziei, de către Robert J. Sharer, a cărţii Vechii Maya^[21] , de Sylvanus Morley
• ^{^} Termenul "mayanism" diferă de cel de "mayanist"; un mayanist este o persoană academică ce studiază Maya, în timp ce mayanismul este un fenomen mistic, New Age.

Citări

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.