Alinierea galactică

Calea Lactee lângă constelaţia Lebăda arătând drumul către Marea Fisură, denumită de Maya Xibalba be sau "Drumul Negru"

La mijlocul anilor 1990, autorul esoteric John Major Jenkins afirma că vechii mayaşi intenţionau să conexeze terminarea calendarului lor de solstiţiul de iarnă din 2012, care pică pe 21 decembrie. Această dată se potrivea cu ideea denumită de acesta alinierea galactică.^[1]

În Sistemul Solar, planetele şi Soarele se găsesc pe acelaşi plan al orbitelor, denumit planul ecliptic. Din perspectiva noastră pământeană, planul ecliptic este planul în care se mişcă Soarele pe cer. Cele 12 constelaţii care intersectează ecliptica sunt cunoscute ca zodiace, Soarele trecând în decursul unui an prin fiecare zodiac pe rând. În plus, în timp, ecliptica pare să se deplaseze în sensul invers al acelor de ceasornic cu un grad la fiecare 72 ani. Această mişcare, denumită "precesie", este atribuită unui deplasări uşoare a axei Pământului care se roteşte.^[2] Ca urmare, la aproximativ fiecare 2.120 ani, constelaţia vizibilă dimineaţa devreme în echinocţiului de primăvară se schimbă. În tradiţiile astrologice occidentale, aceasta semnalează finalul unei ere astrologice (în prezent ne găsim în Era Peştilor) şi începutul unei noi ere astrologice (Era Vărsătorului). Timp de 26.000 ani, precesia face un circuit complet în jurul elipticii.^[2]

Cum echinocţiul de primăvară din emisfera nordică este în prezent în constelaţia Peştii, solstiţiul de iarnă se găseşte în prezent în constelaţia Săgetătorul, care este constelaţia zodiacală intersectată de ecuatorul galactic.^[3] În fiecare an în ultimii 1.000 de ani, la solstiţiul de iarnă, Pământul, Soarele şi ecuatorul galactic se aliniază şi, în fiecare an, precesia îndepărtează poziţia Soarelui uşor de banda Căii Lactee.

Jenkins sugerează că Maya s-a bazat în calendarul lor pe observarea Marii Fisuri, o bandă de nori de praf întunecaţi din Calea Lactee, pe care mayaşii au denumit-o Xibalba be sau "Drumul Negru."^[4] Jenkins pretindea că aveau cunoştinţă de locul intersecţiei eclipticii cu Drumul Negru şi dădeau o importanţă specială acelei poziţii pe cer în cosmologia lor.^[5] Conform ipotezei, Soarele se va alinia exact cu această intersecţie în timpul solstiţiului de iarnă din 2012.^[5] Jenkins pretindea că mayaşii din vechime au anticipat această conjucţie şi au considerat-o ca o prevestire a unei tranziţii spirituale profunde a omenirii.^[6] Susţinătorii New Age ai ipotezei alinierii galactice argumentează că, aşa cum astrologia foloseşte poziţiile stelelor şi planetelor pentru a prezive evenimente viitoare, tot aşa şi mayaşii au realizat calendarul pentru a se pregăti pentru viitoarele evenimente importante. Jenkins atribuie intuiţiile vechilor şamani mayaşi despre centrul galaxiei, folosirii de către aceştia a ciupercii halucinogene, a unor substanţe psihoactive extrase din broasca râioasă, şi a altor substanţe psihedelice.^[7] Jenkins a asociat de asemenea Xibalba be cu un "arbore al lumii", bazându-se pe studii ale cosmologiei mayaşe contemporane (nu antice).^[8]

Astronomii afirmă că ecuatorul galactic este o linie absolut arbitrară, şi nu poate fi niciodată precis determinată întrucât este imposibil să se spună cu exactitate unde începe şi unde se sfârşeşte Calea Lactee. Jenkins pretinde că concluziile sale despre locaţia ecuatorului galactic se bazează pe observaţiile făcute la aproximativ 3.400 m, o înălţime mai mare decât oricare din zonele geografice în care au trăit mayaşii.^[9] Mai mult, alinierea precesională a Soarelui cu oricare punct sinular nu este specifică unui anumit an, ci se realizează periodic după fiecare 36 ani, perioadă care depinde de diametrul său. Jenkins însuşi nota că, chiar şi cu locaţia determinată a liniei ecuatorului galactic, convergenţa sa cea mai precisă cu centrul Soarelui s-a realizat deja în 1998.^[10][11]

Nu există nicio evidenţă clară a faptului că mayaşii din vechime ştiau de precesie. Unii experţi în Maya, precum Barbara MacLeod, Michael Grofe, Eva Hunt, Gordon Brotherston, şi Anthony Aveni,^[12] au sugerat că unele evenimente religioase mayaşe erau stabilite în funcţie de ciclurile precesionale, dar opiniile generale asupra acestui aspect rămân divizate.^[13] Există de asemenea unele evidenţe, arheologice şi istorice, că mayaşii acordau o mare importanţă solstiţiilor şi echinocţiilor.^[13][14] Este posibil ca mesoamericanii timpurii să fi acordat o importanţă mai mare solstiţiilor, importanţă care s-a diluat ulterior în timp,^[15] dar şi acest aspect este subiect de dispută între mayanişti.^[14][15] Data de pornire a Calendarului mayaş pe termen lung nu are o semnificaţie astronomică specifică.^[16]

Citations

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.