Tehnologia a făcut lucrurile mult mai simple pentru umanitate, şi a a dăugat noi modalităţi de comunicare. Cercetătorii au împărţit etapele evoluţiei comunicaţiilor în trei revoluţii.
Prima revoluţie a comunicării informaţiilor: Prima comunicare scrisă este considerată a fi pictogramele. Aceste scrieri pot fi găsite pe piatră, fiind foarte greu de transportat. În această perioadă, comunicarea scrisă nu era mobilă.
A doua revoluţie a comunicării informaţiilor: Inventarea presei de către Gutenberg. Gutenberg a tipărit prima biblie. Cartea este uşpr de transferat pentru a o arăta şi altora. Comunicarea scrisă devine acum portabilă, şi poate fi stocată.
A treia revoluţie a comunicării informaţiilor: Informaţia poate fi acum transferată pe calea undelor, cu ajutorul biţilor, şi a altor semnale electrice.
Comunicarea este astfel un proces prin care noi desemnăm şi transportăm o semnificaţie în încercarea de a se partaja o înţelegere. Acest proces necesită un vast repertoriu de aptitudini în procesul intrapersonal şi interpersonal, ascultare, observare, vorbire, interogare, analiză şi evaluare. Colaborarea şi cooperarea se realizează prin comunicare.[1].
Există multe alte bariere normale în calea unei comunicări reuşite, dintre care două sunt supraîncărcarea mesajului (când o persoană primeşte prea multe mesaje în acelaşi timp), şi complexitatea mesajului.[2] Comunicarea este un proces continuu.