Manevra

Sun Tzu a spus:

1. În mod normal, atunci când se face uz de forţă armată, generalul primeşte, mai întâi, ordinele suveranului. El îşi adună trupele şi mobilizează populaţia. El face din armată un tot omogen şi armonios şi o instalează în tabăra sa.
Li Ch'uan: "El primeşte mandatul suveranului şi, conformându-se deliberărilor ţinute în vederea victoriei prin sfaturile templului, asigură respectuos executarea pedepselor ordonate de cer."

2. Nimic nu este mai greu decât arta manevrei. Dificultatea în această privinţă este să faci dintr-o cale întortochiată drumul cel mai direct şi să schimbi neşansa în avantaj.

3. Înaintează, deci, pe căi ocolite şi distrage atenţia inamicului, momindu-l. Datorită acestui procedeu, se poate ca, plecat după el, să ajungi înaintea lui. Cine este în stare să acţioneze astfel înţelege strategia directului şi indirectului.
Ts'ao Ts'ao: "...Lăsaţi impresia că sunteţi la depărtare. Veţi putea să porniţi la drum după inamic şi să sosiţi înaintea lui pentru că ştiţi cum să apreciaţi şi să calculaţi distantele".
Tu Mu: "Acela care vrea să aibă un avantaj urmează un drum lung şi întortochiat şi îl transformă într-o cale scurtă. El schimbă neşansa în avantaj. El înşală şi induce în eroare inamicul spre a-l incita la temporizare şi la neglijenţă, apoi el avansează cu repeziciune."

4. Or, avantajul şi pericolul sunt amândouă inerente manevrei.
Ts'ao Ts'ao: "Specialistul va profita; pentru cel ce nu este, ea e periculoasă".

5. Cel ce lansează întreaga armată în urmărirea unui avantaj, nu îl va obţine.

6. Dacă abandonează tabăra cu scopul de a smulge avantajul prin luptă, materialul va fi pierdut.
Tu Mu: "Dacă te deplasezi cu toate convoaiele de bagaje, materialul va călători cu încetineală şi nu se va obţine avantajul. Dacă se lasă în urmă bagajele grele şi se înaintează în marş forţat cu trupele uşoare, există temerea că bagajele se vor pierde".

7. Rezultă că dacă-şi vor scoate armura şi vor porni la drum, neoprindu-se nici zi, nici noapte şi străbătând o sută de li, sărind o etapă din două, cei trei şefi de armată vor fi capturaţi. Căci trupele robuste vor ajunge primele, iar cele slabe se vor târî în urmă în dezordine, în aşa fel încât, dacă va fi folosită această metodă, va ajunge numai a zecea parte a armatei.
Tu Mu: "...În mod normal, o armată parcuge treizeci de li pe zi, ceea ce constituie o etapă. Într-un marş forţat corespunde de două ori acestei distanţe, ea străbate două etape. Nu se pot străbate o sută de li pe zi decât mergând zi şi noapte. Dacă înaintarea se efectuează în acest ritm, oamenii vor fi făcuţi prizonieri... Când Sun Tzu spune că, dacă această metodă este aplicată, numai un soldat din zece va ajunge, vrea să spună că, atunci când nu există altă soluţie şi că trebuie cu orice preţ dacă bătălia pentru a câştiga o poziţie avantajoasă, se alege un om clin zece, cel mai viguros, pentru a-l trimite înainte, în timp ce ceilalţi nouă vin în ariergardă. Astfel, din zece mii de oameni alegeţi o mie, care vor sosi în zori. Ceilalţi vor veni neîntrerupt, unii la sfârşitul dimineţii şi ceilalţi în cursul după-amiezii, în aşa fel încât nici unul nu va fi istovit, ci toţi, unii după alţii vor veni să se alăture primilor veniţi. Pasul lor răsună fără întrerupere. Când te baţi pentru un avantaj, acesta trebuie să fie un punct strategic vital. În acest caz, o mie de oameni abia vor ajunge pentru a-l apăra, în aşteptarea restului armatei".

8. Dacă se înaintează printr-un marş forţat de cincizeci li, comandantul avangărzii va cădea, şi numai o jumătate din armată va ajunge. În cazul unui marş forţat de treizeci de li, vor ajunge numai două treimi din armată.

9. Rezultă că o armată, căreia îi lipseşte armamentul greu. furajul, hrana şi materialele va fi pierdută.
Li Ch'uan: "...Protecţia cu ajutorul pereţilor metalici este mai puţin importantă decât grânele şi hrana."

10. Cei care ignoră condiţiile geografice — munţii şi pădurile, defileele periculoase, mlaştinile — nu pot con-duce marşul unei armate.

11. Cei care n-au recurs la călăuze locale sunt în imposibilitate să cunoască avantajele terenului.
Tu Mu: "Kuan Tzu spune: în general, şeful armatei trebuie să se familiarizeze dinainte temeinic cu hărţile, pentru a cunoaşte trecerile periculoase pentru care şi pentru căruţe, pe acelea unde apa este prea adâncă pentru vehicule, trecătorile munţilor cunoscuţi, principalele fluvii, dispunerea înălţimilor terenului şi a colinelor, locurile unde stuful, pădurile şi trestiile sunt luxuriante, lungimea drumurilor, importanţa cetăţilor şi a oraşelor, cetăţile binecunoscute care sunt părăsite şi locurile unde există livezi luxuriante. Trebuie cunoscute toate aceste date, ca şi traseul exact al liniilor de demarcaţie. Toate aceste date, generalul trebuie să şi le înmagazineze în memorie; numai cu această condiţie el nu va pierde avantajul terenului".
Li Ch'ing a spus: "...Trebuie să alegem ofiţerii cei mai curajoşi şi pe cei care sunt cei mai inteligenţi şi cei mai zeloşi şi recurgând la călăuze locale, să străbatem în secret munţii şi pădurile fără zgomot şi fără a lăsa urme. Câteodată, confecţionăm labe artificiale de animale şi le încălţăm, câteodată adaptăm la chipuri păsări false şi ne ascundem în linişte în tufişuri dese. Apoi, plecăm urechea la sunetele îndepărtate şi clipim din ochi pentru a vedea mai bine. Avem spiritul atent la orice ocazie de care am putea profita. Observăm semnele atmosferice, căutăm în cursurile de apă eventualele urme ale trecerii inamicului printre vad şi pândim freamătul copacilor care denotă apropierea lor."
Ho Yen Hsi: "...Or, dacă am primit ordinul să intrăm în campanie, ne grăbim spre un loc necunoscut, unde n-a pătruns influenţa civilizaţiei sau unde comunicaţiile sunt tăiate şi dacă ne pierdem în aceste defileuri, nu este greu? Dacă înaintez cu o armată izolată, inamicul mă aşteaptă, mă pândeşte. Căci, situaţiile respective ale atacantului şi ale aceluia care se păzeşte diferă considerabil. Cu atât mai mult cînd inamicul este şiret şi foloseşte numeroase stratageme! Dacă n-am stabilit un plan cădem cu capul plecat. Bravând pericolele şi pătrunzând în locuri periculoase, ne expunem dezastrului de a fi prinşi în plasă sau inundaţii. Înaintând ca oamenii beţi, riscăm să ne găsim aruncaţi într-o luptă neprevăzută. Când ne oprim seara suntem neliniştiţi de alerte false; dacă înaintăm în grabă şi fără pregătire, cădem în ambuscade. Este ceea ce se cheamă să arunci o armată de urşi şi tigri în ţara morţii. Cum putem să le dăm de capăt fortificaţiilor rebelilor sau să izgonim inamicul din bârlogurile sale înşelătoare?"
De aceea, pe teritoriul inamic, munţii, fluviile, ridicăturile de pământ şi colinele pe care el le poate apăra ca puncte strategice, pădurile, trestiile, stuful şi ierburile planturoase, unde el se poate ascunde, lungimea drumurilor şi potecilor, suprafaţa cetăţilor şi oraşelor, întinderea satelor, fertilitatea şi ariditatea câmpurilor, profunzimea lucrărilor de irigaţie, importanţa materialului, Amploarea armatei adverse, tăişul armelor, toate acestea trebuie perfect cunoscute. Atunci avem ochiul aţintit pe inamic şi el poate fi prins uşor.

12. Căci războiul se bazează pe înşelăciune. Deplasaţi-vă când e în interesul vostru şi creaţi schimbări de situaţii prin dispersări şi concentrări de forţe.

13. În campanie fiţi iuţi ca vântul; când înaintaţi pe etape mici, fiţi maiestuoşi ca pădurea; în incursiuni şi jafuri fiţi asemenea focului; la oprire, fiţi neclintiţi ca munţii. De nepătruns ca norii, deplasaţi-vă ca fulgerul.

14. Când prădaţi o regiune, repartizaţi-vă forţele. Când cuceriţi un teritoriu, împărţiţi profiturile.

15. Cântăriţi mai întâi situaţia şi după aceea acţionaţi.

16. Cel care cunoaşte arta înaintării directe şi indirecte va fi victorios. Aceasta este arta manevrei.

17. Cartea administraţiei militare spune: Întrucât glasul omenesc nu se aude în timpul luptei, se folosesc tobe şi gonguri. Întrucât trupele nu se pot vedea cu claritate în timpul luptei, se folosesc drapele şi stindarde.

18. Or, gongurile şi tobele, drapelele şi stindardele sunt folosite pentru a concentra într-un punct atenţia trupelor. Când trupele pot fi unite în acest fel, viteazul nu poate să înainteze singur, nici laşul să dea înapoi. Aceasta este arta de a conduce o armată.
Tu Mu: «... Legea militară declară: "Aceia care atunci când trebuie să înainteze, nu o fac şi cei care trebuie să se retragă, nu o fac, sunt decapitaţi".»
"În timp ce Wu Ch'i se bătea împotriva lui Ch'în, nu exista nici un ofiţer care înaintea şocului armatei, să nu poată să-şi stăpânească înflăcărarea. El înaintă, tăie două capete şi se întoarse. Wu Ch'i ordonă să fie decapitat."
«Şeful statului major al armatei îl dojeni în termenii următori: "Acest om este un ofiţer talentat; nu trebuia să pui să fie decapitat". Wu Ch'i răspunse: "Nu pun la îndoială talentele lui de ofiţer, dar el este neascultător".»
"Ca urmare puse să fie decapitat".

19. Pentru lupta de noapte, folosiţi un mare număr de torţe şi tobe; pentru lupta de zi se foloseşte un mare număr de drapele şi stindarde, pentru a impresiona ochii şi urechile trupelor noastre.
Tu Mu: "...Aşa după cum formaţiile importante cuprind altele mai mici, la fel şi taberele importante cuprind altele mai mici." Avangarda,' ariergarda, aripa dreaptă şi aripa stângă au, fiecare, tabăra lor proprie. Toate aceste tabere distincte sunt dispuse în cerc, în jurul cartierului general al comandantului, situat în centru. Diversele colţuri se îmbucă între ele în aşa fel încât tabăra, în întregul ei, aminteşte, prin forma sa, constelaţia Pi Lei.
"Distanţa care separă diferitele tabere nu depăşeşte o sută de paşi şi nu este mai mică decât cincizeci. Drumurile şi potecile se unesc în aşa fel încât să permită trupelor să se desfăşoare. Fortificaţiile sunt faţă în faţă, astfel că fiecare să poată ajuta pe celelalte, furnizându-le arcuri şi arbalete."
"La fiecare încrucişare se ridică un mic fort; în vârf sunt îngrămădite lemne de foc; în interior sunt ascunse tuneluri. Pe scări se ajunge în vârf, unde sunt postate sentinele. Dacă una dintre ele, după căderea nopţii, aude bătaie de tobă clin cele patru laturi ale taberei, ea aprinde focul de alarmă. De aceea, dacă inamicul atacă noaptea, se poate întâmpla ca el să forţeze porţile, dar peste tot există mici tabere, fiecare foarte bine apărate, şi la est, şi la vest, şi la nord, şi la sud, şi el nu ştie pe care s-o atace.
"În tabăra comandantului-şef sau în taberele de mai mică importanţă, cei care află primii de Venirea inamicului îl lasă să intre cu toate trupele sale. Apoi, ei bat toba şi toate taberele răspund. La toate forturile mici se aprind focuri de alarmă, datorită cărora se luminează ca în plină zi. După aceea, ofiţerii şi oamenii închid porţile taberelor; ei se postează la fortificaţii şi din înălţimea acestui observator, supraveghează inamicul. Arcuri şi arbalete de mare putere trag în toate direcţiile."
"Pentru noi, nu este decât o îndoială la acest plan, căci inamicul nu va ataca noaptea, deoarece dacă o face este sigur că va pierde".

20. Or, se poate întâmpla ca o armată să fie lipsită de moral şi comandantul ei să nu aibă curaj.
Ho Yen Hsi: "...Wu Ch'i a spus: Responsabilitatea unei armate de un milion de soldaţi se bazează pe un singur om. El este succesul moralului"'.
Mei Yao Ch'en: "...Dacă o armată şi-a pierdut moralul, generalul său, la rândul lui, îşi va pierde încrederea".
Chang Yu: "Generalul domină prin încredere. Or, ordinea şi încurcătura, curajul şi laşitatea sunt tot atâtea calităţi determinate de încredere. De aceea, acela care este expert în arta de a ţine inamicul în frâu îl contracarează, apoi porneşte împotriva lui. El îl scoate din sărite pentru a-l înspăimânta şi îl hărţuie pentru a-l face să se teamă. Astfel el îl face să-şi piardă încrederea şi toată priceperea să întocmească planuri."

21. Dis-de-dimineaţă te simţi plin de ardoare; în cursul zilei, zelul încetineşte şi seara, gândurile se întorc spre ţară.

22. De aceea, specialiştii în arta militară evită inamicul atunci când acesta este înflăcărat; ei îl atacă atunci când s-a moleşit şi când soldaţilor le este dor de ţară. Iată ce se numeşte a avea în mână factorul "moral".

23. Ei aşteaptă în perfectă ordine un inamic dezordonat şi, în linişte, un inamic gălăgios. Iată ce se numeşte a avea în mână factorul "spirit".
Tu" Mu: "în calm şi fermitate ei nu sunt copleşiţi de evenimente".
Ho Yen Hsi: "Pentru generalul care trebuie să-şi exercite singur şi cu subtilitate autoritatea asupra unei armate de un milion de oameni împotriva unui inamic a cărui ferocitate o egalează pe aceea a tigrilor, avantajele şi dezavantajele se întrepătrund. În faţa nenumăratelor schimbări, el trebuie să fie prudent şi suplu; el trebuie să păstreze prezente în minte toate posibilităţile. Dacă nu are inima fermă şi judecata clară, cum ar putea face faţă împrejurărilor fără să-şi piardă capul? Când pe neaşteptate se loveşte de dificultăţi grave, cum ar putea să nu se alarmeze? Cum ar putea, fără să se încurce; să ţină cu fermitate în mână o infinitate de probleme?"

24. Ei aşteaptă aproape de câmpul de bătaie un inamic care vine de departe; în repaus, un inamic epuizat; aşteaptă cu trupe bine hrănite, trupe flămânde. Este ceea ce se numeşte a avea în mână factorul "condiţii mate-riale .

25. Ei nu atacă un inamic care înaintează cu stindarde bine orânduite, nici pe cel ale cărui formaţii se aliniază într-o ordine impresionantă. Este ceea ce se numeşte a avea în mână factorul "oportunitate."

26. Arta de a comanda constă, deci, în a nu înfrunta inamicul atunci când el ocupă poziţii ridicate, şi atunci te opune când este adăpostit de coline.

27. Dacă simulează fuga, nu îl urmări.

28. Nu ataca trupele lui de elită.

29. Nu te arunca lacom în capcanele care îţi sunt întinse.
Mei Yao Ch'en: "Peştele care râvneşte la capcană este prins; trupele care râvnesc capcana sunt învinse".
Cheng Yu: «După cele Trei Strategii: "Sub capcana parfumată va fi, desigur, un peşte prins cu undiţa".»

30. Nu tăia drumul unui inamic care se întoarce acasă.

31. Unui inamic împresurat trebuie să-i laşi o ieşire, Tu Mu: "Arată-i că-i rămâne o scândură de salvare şi strecoară-i în suflet că există şi altă soluţie decât moartea. După aceea loveşte".
Ho Yen Hsi: «Atunci când Ts'ao Ts'ao l-a asediat pe Hu Kuan, el dădu acest ordine: "Când oraşul va fi cucerit, apărătorii vor fi înmormântaţi." însă după lună oraşul rezista. Ta'ao Jen spuse: Când un oraş este asediat, este esenţial de a lăsa să se întrevadă asediaţilor o posibilitate de supravieţuire. Or, monseniore, cum dumneavoastră le-aţi spus să lupte până la moarte, fiecare se va lupta ca să-şi apere pielea. Oraşul este puternic şi el are rezerve mari de hrană. Dacă îl atacăm, un mare număr de ofiţeri şi de oameni vor fi răniţi. Dacă perseverăm pe această cale, va dura zile întregi. Să-ţi instalezi taberele sub zidurile unui oraş puternic şi să ataci rebeli hotărăşti să se bată până la moarte, nu este un plan judicios». Ts'ao Ts'ao urmă acest sfat şi oraşul se se preda.

32. Nu împinge la disperare un inamic hăituit.
Tu Yu: «Prinţul Tu Ch'ai a spus: "Fiarele sălbatice, când sunt hăituite, se luptă cu energia disperării. Cât de adevărat este aceasta atunci când este vorba de oameni! Dacă ei ştiu că nu există altă soluţie, ei se vor bate până la moarte".»
În timpul domniei împăratului Hsuan din dinastia Han, Chao Ch'ung Ku reprima o revoltă a tribului Ch'iang. Cei din tribul Ch'iang văzură că armata lui era numeroasă; ei scăpară de bagajele lor grele şi porniră să treacă vadul fluviului Galben. Drumul traversa defilee înguste şi Ch'ung Kuo împingea înaintea lui pe cei din tribul Ch'iang, fără exces.
Unul spuse: "Avem un avantaj mare, dar înaintăm încet".
Ch'ung Kuo răspunse: "Ei sunt într-o situaţie disperată. Nu pot să-i hărţuiesc. Dacă îi împing cu moderaţie, ei vor pleca fără să întoarcă capul. Dacă îi strâng de aproape, ei se vor întoarce împotriva noastră şi se vor bate până la moarte".
"Toţi generalii spuseră: Minune!"

33. Iată cum trebuie conduse trupele.