Home » Articole » Articole » Afaceri » Economie » Extracţia aurului cu cianuri şi Roşia Montană

Extracţia aurului cu cianuri şi Roşia Montană

extractia-mina

Cianizarea aurului, cunoscut şi drept procesul MacArthur-Forrest, este o tehnologie metalurgică pentru extragerea aurului din minereuri prin convertirea acestuia într-un complex solubil în apă. Este procesul cel mai cunoscut pentru extragerea aurului. Reactivii pentru procesarea mineralelor pentru recuperarea aurului, cuprului, zincului şi argintului conţin aproximativ 13% din consumul global de cianuri, restul de 87% din cianurile uzate fiind datorate altor procese industriale precum plstic, adezivi, şi pesticide. Datorită naturii deosebit de otrăvitoare a cianurii, procesul acesta este foarte controversat iar folosirea lui este interzisă în mai multe ţări.

Minereul de aur este sfărâmiţat folosind o moară. În funcţie de zăcământ, acesta este uneori concentrat apoi prin flotare sau prin centrifugare gravitaţională. Este adăugată apă pentru a produce o suspensie. Suspensia alcalină poate fi combinată cu o coluţie de cianură de sodiu, potasiu sau calciu (ultima este cea mai ieftină).

Pentru a preveni crearea în timpul procesului a cianurii de hidrogen toxică, se adaugă soluţiei de extragere var (hidroxid de calciu) sau sodă (hidroxid de sodiu), care asigură o aciditate în timpul procesului de peste pH 10,5 (puternic alcalină). Nitratul de plumb poate îmbunătăţi viteza de filtrare şi cantitatea recuperată, în special în procesarea mineralelor parţial oxidate.

Neutralizarea cianurii

Diferitele tipuri de cianuri care rămân în urma procesului într-o instalaţie de extragerea aurului sunt toxice, iar în anumite operaţii reziduurile fluide sunt procesate printr-un proces de detoxifiere înainte de depunere. Aceasta reduce concentraţia compuşilor cianici, dar nu îi elimină complet. Cele două procese majore utilizate sunt procesul licenţiat INCO sau procesul acid Caro. Ambele procese folosesc oxidanţi pentru a oxida cianura la cianat, care nu este aşa de toxică precum ionii de cianură, şi care poate reacţiona apoi pentru a forma carbonaţi şi amoniac.

Peste 90 mine din toată lumea folosesc circuite de detoxifiere Inco bioxid de sulf/aer pentru a converti cianura în cianat, mult mai puţin toxic.

extractia-minereu

Efecte asupra mediului

În ciuda faptului că este folosit în 90% din producţia de aur, cianizarea aurului este un proces controversat datorită naturii toxice a cianurii. Deşi soluţiile apoase de cianură se degradează rapid la lumina soarelui, produsele mai puţin toxice, precum cianaţii şi tiocianaţii, pot persista ani de zile. Au existat în timp dezastre faimoase care au ucis oameni care au băut din apa poluată sau au trăit mai mult timp în apropierea acesteia. Deversările de cianură pot avea efecte devastatoare asupra rîurilor, ucigând uneori totul pe o rază de mai mulţi kilometri în aval. Dar cianurile dispar într-un timp relativ scurt de pe terenuri, care pot fi apoi repopulate.

Iniţierea unor astfel de proceste care includ extragerea aurului prin cianizare a declanşat de fiecare dată vii proteste (Roşia Montana – România,  Lake Cowal – Australia, Pascua Lama – Chile, Bukit Koman – Malaysia, etc.)

Legislaţie

Statele americane Montana şi Wisconsin, Cehia, Ungaria, şi alte ţări, au interzis folosirea cianurii în extracţiile miniere. Comisia Europeană a respins însă o astfel de interdicţie considerând că actualele reglementări permit o protecţie suficientă a mediului şi a sănătăţii (International Mining – European Commission rejects proposed ban on using cyanide in extractive industry, iulie 2010, http://www.im-mining.com/2010/07/06/european-commission-rejects-proposed-ban-on-using-cyanide-in-extractive-industry/).

În Uniunea Europeană, folosirea industrială a substanţelor periculoase este reglementată de Directiva Seveso (96/82/EC). Cianura simplă şi orice compus capabil să elibereze cianură în soluţie sunt reglementate prin Lista I din Directiva Apelor Subterane (80/68/EEC), care interzice orice deversare a unei cantităţi care poate duce la deteriorarea calităţii apelor subterane în prezent sau în viitor. În 2000, Directiva Apelor Subterane a fost înlocuită cu Directica Cadru a Apei (2000/60/EC).

După deversările de cianuri de la Baia mare din 2000, Parlamentul European şi Consiliul European au adoptat Directiva 2006/21/EC pentru managementul reziduurilor din industriile extractive. Articolul 13(6) din directivă stabileşte valorile maxime deversate pentru cianuri, iar Articolul 14 impune companiilor extractoare să depună garanţii financiare pentru curăţirea locului după finalizarea extracţiei.

Roşia Montană Gold Corporation

extractia-proiect

Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este o companie românească înfiinţată în 1997 cu sediul în Roşia Montană, judeţul Alba, având ca acţionari compania de stat Minvest Deva (19.31%), Gabriel Resources – Canada (80.46%), şi alţi acţionari minoritari cu 0.23%.

Între 1997 şi 2002, Roşia Montană Gold Corporation au făcut explorări pentru a evalua cantitatea de minereu de aur existent la Roşia Montana.

În 1999 Roşia Montană Gold Corporation obţine licenţa de concesionare pentru exploatarea aurului şi argintului din Roşia Montana.

În 2000 au început o serie de cercetări arheologice ale specialiştilor de la Muzeul Naţiunilor Unite din Alba Iulia, finanţate de Roşia Montană Gold Corporation, pentru a evalua potenţialul arheologic al zonei.

Între 2002 – 2006 au fost elaborate studii de fezabilitate cu respectarea reglementărilor de mediu.

Între iunie 2002 – mai 2004 şi octombrie 2006 – februarie 2008, Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat proprietăţile din zone de extracţie, pe baza unui plan de relocare.

În mai 2006 Roşia Montană Gold Corporation a supus raportul de mediu spre aprobare la Ministerul Mediului.

În iulie – august 2006 au avut loc consultări publice, inclusiv în Ungaria, privind proiectul de extracţie a aurului la Roşia Montană. Urmare a acestor consultări, Ministerul Mediului a adresat Roşia Montană Gold Corporation 5.600 întrebări.

În iulie 2007 Roşia Montană Gold Corporation începe construcţia noii locaţii lângă Alba Iulia, Recea, pentru familiile strămutate. Localitatea este inaugurată în mai 2009, 125 familii mutându-se în noile lor case.

În prezent Roşia Montană Gold Corporation are 310 angajaţi, dintre care 280 lucrează în Roşia Montană. 80% dintre angajaţi sunt din zona afectată de proiect.

Roşia Montană Gold Corporation intenţionează să producă 225 tone aur şi 819 tone argint în 17 ani. Proiectul va costa 638 milioane dolari şi implică construcţia a patru puţuri miniere pe o suprafaţă de 205 ha, primele două pentru aur la Cirnic şi Cetate, iar următoarele două în cea de a doua fază la Jig şi Orlea. Urmare a extracţiei, cca 150 milioane tone steril vor fi depozitate pe o suprafaţă de 363 ha în Valea Corna, în spatele unui deal cu o înîlţime de 185 m.

Roşia Montană

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Roşia Montană este o comună în judeţul Alba în Munţii Apuseni, în Valea Roşiei, străbătută de rîul Roşia. Comuna este compusă din 16 sate: Bălmoșești, Blidești, Bunta, Cărpiniș, Coasta Henții, Corna, Curături, Dăroaia, Gârda-Bărbulești, Gura Roșiei, Iacobești, Ignățești, Roşia Montană, Șoal, Țarina şi Vârtop.

Aici au fost exploatate resursele minerale încă din perioada dacică, şi apoi romană. Minele de aur au fost închise în 2006.

Campania împotriva extracţiei cu ajutorul cianurilor la Roşia Montana este una din cele mai mari campanii apolitice din România, o mulţime de organizaţii pronunţându-se împotriva exploatării, de la Greenpeace până la Academia Română.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *