Atacul prin foc

Sun Tzu a spus:

1. Există cinci metode de a ataca prin foc. Prima, este să dai foc personalului; a doua, să dai foc depozitelor; a treia, să dai foc materialului; a patra, să dai foc arsenalelor şi, a cincea, să foloseşti proiectile incendiare.

2. Pentru a folosi focul trebuie să te bazezi pe anumite mijloace.
Ts'ao Ts'ao: "Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice."
Chang Yu: "Toate atacurile prin foc depind de condiţiile atmosferice".

3. Materialul incendiar trebuie să fie întotdeauna disponibil.
Chang Yu: "Utilajul şi materialele combustibile trebuie să fie pregătite totdeauna înainte".

4. Există perioade favorabile şi zile propice aprinderii focului.

5. Prin "perioade" trebuie să înţelegem "atunci când este o căldură toridă", prin "zile" atunci când luna este în constelaţiile săgetătorului. Alpharatz, I sau Chen", căci în aceste momente se pornesc vânturile.

6. Or, în cazul atacului prin foc, trebuie reacţionat la schimbările de situaţie.

7. Atunci când incendiul se declară în tabăra inamică, coordonaţi imediat ansamblul operaţiunilor din exterior. Dar dacă trupele rămân calme, aveţi răbdare şi nu atacaţi.

8. Când incendiul atinge punctul culminant, continuaţi dacă este posibil. Dacă nu. aşteptaţi.

9. Dacă puteţi genera incendii la exteriorul taberei inamice, nu este necesar să aşteptaţi ca ele să izbucnească în interior. Incendiaţi la momentul potrivit.

10. Când focul e bătut de vânt, nu atacaţi, nu atacaţi din direcţia spre care bate vântul.

11. Dacă vântul bate ziua, se va potoli seara.

12. Or, armata trebuie să cunoască cele cinci cazuri diferite de atac prin foc şi să rămână într-o stare de vigilenţă constantă.

13. Cei ce folosesc incendiile pentru a-şi susţine atacurile au de partea lor inteligenţa, cei care folosesc inundaţia au de partea lor forţa.

14. Apa poate izola un inamic, dar nu-i poate distruge, proviziile sau materialul său.

15. Or, a câştiga bătălii şi a cuceri obiectivele fixate, dar a nu reuşi să tragi foloase din aceste rezultate, este de rău augur şi se numeşte "pierdere de timp".

16. Iată de ce se spune că suveranii luminaţi deliberează "asupra planurilor şi că generalii buni le execută.

17. Dacă nu este în interesul statului nu acţionaţi. Dacă nu sunteţi în stare să reuşiţi, nu recurgeţi la forţa armată. Dacă nu sunteţi în pericol, nu vă bateţi.

18. Un suveran nu poate să ridice o armată într-un acces de exasperare, nici un general să nu se bată sub impulsul urii. Căci, dacă este posibil ca un om care este iritat să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să se simtă din nou satisfăcut', un stat, care a fost distrus, nu poate fi refăcut, nici morţii readuşi la viaţă.

19. Iată de ce suveranul luminat este prudent şi generalul bun este prevenit împotriva mişcărilor nesăbuite. Astfel, statul este salvat şi armata cruţată.